„O spovedanie” în decembrie, 21
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-spovedanie-in-decembrie-21/

A fost iar decembrie, va trece în curând şi acest 2016 teribil pentru umanitate. A fost iar decembrie – luna cea mai absurdă din an.

Un articol de Diana Trăncuţă|29 decembrie 2016

Vine cu bucurii, da, dar și cu tristeți, cu oameni care se simt mai singuri ca niciodată, oameni care zac înghețați pe marile și luminoasele bulevarde ale orașului. Vine cu Moș Crăciun, da, dar și fără el; cu mâncare, dar și fără; se reprimă, cu ocazia asta, imaginea dezolantă a cozilor comuniste și, vitejește, se face coloană până la casa de marcat a unui supermarket sau a altuia. Decembrie vine inclusiv cu dezbateri (a se citi scandaluri) între credincioși și atei, care supun discuției publice nașterea lui Iisus, religia, biserica. E un freamăt al contrazicerii, al cuvintelor mari, despre viață și moarte și viața de după moarte, despre eroi și sânge vărsat, mai ales că întreaga filosofie se intersectează adesea și cu amintirea încă vie a sfârșitului de 89.

Despre credință și patimi post-comuniste a fost și seara de 21 decembrie, de la Godot. S-a jucat, în avanpremieră și sub regia lui Emanuel Pârvu, O spovedanie – piesă de teatru adaptată după scenariul unui film de Dan Chișu, Aniversarea, film pe care o să ni-l aducă 2017.

Până atunci însă îi putem vedea pe Emanuel Pârvu, în rolul unui ateu convins, dar cu motivații ascunse, pe Adrian Titieni, fratele pios al ateului, pe George Ivașcu, interpretând, ca arhetip al omului științei, un doctor în psihologie, iar la capătul opus, pe Alexandru Papadopol, în personajul unui preot. Completată de vocea lui Constantin Cojocaru (tatăl celor doi frați), povestea se concentrează pe dezbaterea – falsă, de altfel – dintre cei care cred în Dumnezeu și cei care-l reneagă.

Aflându-se pe patul de moarte, tatăl, fost securist, vrea iertarea păcatelor prin spovedanie. E ateu, dar e credincios – spune despre el fiul cel mare, partizanul dorinței lui, iar spectatorii râd; e un joc al aluziilor, o satiră la adresa nonșalanței cu care se vorbește azi despre oameni și credințele lor. Fiul cel mic, pe de altă parte, susține cu înverșunare că, în fața morții, e inutilă căința unui om care nici măcar nu crede că există un Dumnezeu. Ciocnirea de convingeri dintre cei doi frați e întreținută de ceilalți doi, preotul și psihologul, fiecare poziționându-se foarte clar de o parte și de alta a baricadei.

Întreaga discuție devine comică tocmai prin seriozitatea argumentelor în care, aparent, toți cred cu tărie, și care sunt apărate prin prisma propriilor trăiri. Iar în acest context, credința încetează să mai fie o chestiune intim asumată, fiind disecată de vorbele tuturor. Fiul cel mic vrea să ignore dorința tatălui, sub pretextul ateismului; în fața ostilităților pe care le întâmpină, se ridică dezgustul său față de biserică și preoții bogați și față de Dumnezeul care te bate. În sprijinul concepțiilor lui vin și afirmațiile psihologului – cinice, aproape batjocoritoare, mai ales la adresa preotului, pe care-l consideră un ultim și jenant resort al omului la capăt de viață. Fiul cel mare, propovăduitor al lui așa se face, nu renunță la ideea spovedaniei nicio clipă, se răzvrătește inclusiv împotriva fratelui său și îl amenință, creștinește, că-l înjură.

Mult mai profundă decât discordia religioasă este însă tema iertării, integrată absolut minunat în finalul piesei. Dispare hazul, e înlocuit de odiseea unei pierderi spirituale, revelată în ceea ce poate fi considerată spovedania supremă. Era 21 decembrie, începutul sfârșitului la București, în centrul orașului. E 21 decembrie, în centrul orașului, și de pe mica scenă se aude ecoul unei alte lupte între bine și rău, se caută o altă libertate.

Despre credință și patimi post-comuniste a fost și seara de 21 decembrie, de la Godot. S-a jucat, în avanpremieră și sub regia lui Emanuel Pârvu, O spovedanie – piesă de teatru adaptată după scenariul unui film de Dan Chișu, Aniversarea, film pe care o să ni-l aducă 2017.



19
/02
/17

Singurul film românesc aflat anul acesta în competiţia oficială a celei de-a 67-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, lungmetrajul ,,Ana, mon amour”, regizat de Călin Peter Netzer, a primit sâmbătă seara premiul ,,Ursul de Argint” pentru ,,Contribuţie Artistică Deosebită în Cinematografie”, distincţie acordată Danei Bunescu pentru montajul filmului.

17
/02
/17

CRONICĂ DE FILM Inspirat dintr-un roman de autoficţiune al lui Cezar Paul-Bădescu, „Ana, mon amour”, noul film al lui Călin Peter Netzer, prezentat în Competiţia Festivalului de la Berlin, încearcă să reia reţeta stilistică de mare succes din „Poziţia copilului”, însă rezultatul este modest.

17
/02
/17

În această seară, echipa filmului ,,Ana, mon amour”, în frunte cu regizorul Călin Peter Netzer, actorii Diana Cavallioti şi Mircea Postelnicu, producătoarea Oana Iancu şi directorul de imagine Andrei Butică, a păşit pe covorul roşu al Festivalului Internaţional de Film de la Berlin. Filmul, care a rulat în premieră mondială la Berlinale Palast, de la ora 19.00, va putea fi vizionat pe marile ecrane din România cu începere din 3 martie.

17
/02
/17

Cu prilejul „Zilei Brâncuși ” care se sărbătorește la nivel național în fiecare an, la 19 februarie, MNAR prezintă în perioada 19-26 februarie 2017 o selecție de fotografii-document care surprind pe de o parte etapele instalării Coloanei Infinitului la Târgu-Jiu și pe de altă parte atmosfera atelierului parizian al lui Constantin Brâncuși care, în unele imagini, apare alături de sculpturile sale.

17
/02
/17

DaKINO 26 demarează miercuri, 1 martie 2017, la Cinema PRO, cu proiecția în premieră în România a filmului Manchester by The Sea (6 nominalizări la Premiile Oscar 2017), cu Casey Affleck și Michelle Williams în rolurile principale. Festivalul Internațional de Film DaKINO, ediția a 26-a, va avea loc în perioada 1-5 martie 2017 la Cinema Pro, Studioul Horia Bernea — Cinema Muzeul Țăranului și ARCUB.

17
/02
/17

O cărticică scrisă în 1943 de Antoine de Saint-Exupery, pasionat aviator, autor de cărţi de aventuri şi amintiri, reporter de război, avea să devină cea mai celebră operă literară de limbă franceză din secolul XX şi să creeze un simbol cu valoare de cult. După succesul înregistrat la Cluj Napoca si Brașov, unde s-au jucat cate doua reprezentații cu casa închisă, "Micul Print" pornește mai departe în călătorie, oprindu-se si la Alba Iulia și Sibiu.

17
/02
/17

Regizorul finlandez Aki Kaurismaki a anunțat joi, în cadrul Festivalului de Film de la Berlin, că a decis să renunțe la activitatea cinematografică. Apreciatul cineast are șanse mari să obțină Ursul de Aur cu pelicula sa din competiție, pelicula ''The Other Side of Hope''. ''Sunt obosit. Vreau să încep să îmi trăiesc viața mea, în sfârșit'', a explicat regizorul de 59 de ani.

17
/02
/17

Într-o zi de 17 februarie avea loc, la Milano, premiera mondială a operei "Madame Butterfly" de Puccini. Tot într-o zi de 17 februarie încetau din viață Giordano Bruno (susţinător al teoriei coperniciene conform căreia Pământul şi celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui şi în jurul propriilor axe) și celebrul dramaturg francez Moliere (Jean Baptiste Poquelin).

16
/02
/17

Disponibil acum pe platforma gratuită Cinepub, "Fraţii Dabija", în regia lui Cătălin Drăghici, este un documentar experiment de o oră prezentat prima dată în 2015 în câteva festivaluri (Montreal, Astra Sibiu).

16
/02
/17

Biletele individuale pentru Festivalul Enescu 2017 s-au pus în vânzare în această dimineață (16 februarie), de la ora 10.00, în rețeaua EVENTIM, atât online, cât și în rețeaua magazinelor EVENTIM din întreaga țară la birourile EVENTIM din București și din țară, precum și pe site-urile EVENTIM din străinatate şi în reţelele EVENTIM internaţionale. Între 2 și 24 septembrie, Festivalul Enescu aduce la București și în alte șapte orașe din peste 3.000 de artiști din întreaga lume în cadrul a 80 de evenimente.

15
/02
/17

“Fac multă comedie – în proporţie de 75-80%, dar o fac cumva împotriva firii mele. Eu sunt un tip romantic, melancolic, reflexiv, am exaltări doar pe scenă.” – George Ivașcu. În copilărie a jucat fotbal pe maidan, în cartierul Militari. A stat în poartă şi a apărat până şi-a rupt mâna. Mai târziu, şi-a apărat visurile, jucând nu între blocuri, ci pe marea scenă a Teatrului Naţional din Bucureşti. Apoi a construit un teatru, Teatrul Metropolis. George Ivașcu, actorul și directorul Teatrului Metropolis, împlinește astăzi 49 de ani.