Oglinda neagră, o poveste muzicală, în premieră, la Teatrul Nottara
https://www.ziarulmetropolis.ro/oglinda-neagra-o-poveste-muzicala-in-premiera-la-teatrul-nottara/

Primăria Municipiului Bucureşti, prin Teatrul Nottara, anunţă premiera spectacolului Oglinda neagră. Reprezentaţia este programată vineri, 15 aprilie, de la ora 19.30, la Sala George Constantin. Montarea după texte de I.L. Caragiale este o poveste muzicală de Cristina Juncu, pe beat-uri de Sever Bârzan şi Iulian Sfircea. Protagonişti: Rareş Andrici, Mihaela Subţirică, Vlad Bălan, Cristina Juncu, Crenguţa Hariton, iar scenariul este semnat de Vlad Bălan şi Cristina Juncu.

Un articol de Petre Ivan|8 aprilie 2022

Direct din cancelaria drăcușorilor, repetent a 25361-a oară, Aghiuță e pedepsit și trimis pe Pământ, unde aterizează în… vagonul restaurant al acceleratului 333, Oradea-București, staționat în clipa aceea la Băicoi. Și așa începe povestea. O poveste cu multă muzică și mult umor, în care veți redescoperi lumea nebună a lui Caragiale printre note muzicale, reinventată  și amuzant (re)consemnată de Cristina Juncu, într-o călătorie „de plăcere” braț la braț cu cele mai simpatice personaje din schițele lui. De la „amicii” Lache și Mache care conversează la un pahar la celebrul Dl. Goe, la și mai celebrul cățel Bubico sau la superba Mimi care face nebunii cu șeful într-un vagon CFR, Oglinda neagră dezvăluie lumea noastră de ieri, de azi și dintotdeauna, cu nebuniile și trăsnăile ei și surprinde perfect celebrele cuvinte ale „drăcușorului” Caragiale: „zi-le oameni și dă-le pace!”. Dacă vreți să vedeți ce pățește Aghiuță, când se întoarce acasă, după drăciile săvârșite pe pământ, și de ce găsește tot poporul drăcesc adunat în Marea Piață Roșie din Mijlocul Iadului și ce pandemie e pe cale să declanșeze, veniți să (vă) priviți (în) Oglinda neagră!

Și pentru că toate poveștile încep cu „a fost odată”, așa începe și povestea Cristinei Juncu. A fost odată… „o zi toridă de început de vară, când ședeam la umbra unui stejar bătrân și scorburos din Parcul Tineretului și meditam la ce-aș putea presta în perioada infernală pe care urma să o traversăm. Când, deodată, pământul s-a despicat în fața mea și, din bulboana iadului a ieșit un drăcușor simpatic. S-a recomandat Iancu.

Mi-a zis că taică-su (desigur, nu se referea la cel din ceruri) l-a trimis pe pământ să consemneze drăciile pe care le vede… Mi-a sunat cunoscut. L-am rugat să fie eroul poveștii mele. Inspiră-mă!, i-am zis. A acceptat, cu condiția să-i împrumut opera unui anume Caragiale, care, se zice pe la ei prin împărăție, a documentat deja multe drăcovenii. Un pact rezonabil, mi-am zis, fără vândut suflete sau alte nenorociri.

Dar de ce tocmai Caragiale?, l-am întrebat, curioasă. Cara vine din turcescul Kara, care însemnează negricios, întunecat. Iar Giale vine din grecescul Giali, care însemnează oglindă. Oglinda neagră!, zice, și pe urmă râde: Bwahahahahaha. Aha!, am zis eu. Și am bătut palma.”

Bilete la spectacol pot fi cumpărate online pe www.nottara.ro sau de la agenția teatrului (Bd. Magheru 20).

09
/10
/13

CRONICĂ DE TEATRU Despre ce ne vorbeşte Omul care a vazut moartea? Pentru a ne răspunde acestei întrebări, Teatrul Naţional din Bucureşti ne invită să pătrundem în miezul unui spectacol tragi-comic, care se joacă pe scena iluziilor existenţiale – un tărâm dominat de dorinţa de putere şi înavuţire.

09
/10
/13

Premiera spectacolului „Omul cu chitara“ de Jon Fosse, în regia lui Mihai Măniuțiu şi cu Marius Bodochi în rolul principal, va deschide a doua ediție a Festivalului de Teatru şi Arte Performative Teatru pe Drumul Sarii de la Turda. Evenimentul va avea loc între 16-18 octombrie.

08
/10
/13

Heiner Müller şi-a definit dramaturgia ca o muncă a memoriei şi a reconcilierii cu morţii, o invocare a acestora, o înregistrare împotriva uitării, mai ales prin spectacolul Hamletmachine, care va avea premiera la Teatrul Naţional din Iaşi, pe 10 octombrie.

08
/10
/13

CRONICĂ DE FILM Malavita: O familie criminală, noua joacă postmodernă a francezului americanizat Luc Besson, este un film tarantinesc ceva mai puţin sângeros şi cu un umor negru al cărui principal defect este că nu-şi testează propriile limite.