În condiţiile dificile actuale, arta se dovedeşte a fi legătura puternică a omului cu realitatea în care trăieşte.
Un articol de Felicia Acsinte|11 mai 2020
Găsind forme variate de a comunica, chiar și atunci când spațiul fizic de expunere le-a fost interzis, artiștii din diferite medii s-au unit în varii colaborări, luând astfel ființă proiecte care au scos arta din anonimatul impus, pentru a arăta, în esență, că arta reprezintă una dintre ferestrele deschise spre noi înșine.
În perioada izolării s-au derulat diverse proiecte online, în care artiști cu perspective diferite s-au unit într-un spirit comun. Lucrările semnate de artistul ieșean Manuell Mănăstireanu, au devenit surse de comprehensiune veridice ale travaliului interior al individului marcat de frământările vremurilor anxiogene pe care le trăim, fiind incluse în două proiecte artistice inedite.
Scriitorul american, Michael H. Hanson, a găsit în lucrările artistului, surse de inspirație pentru poemele sale ancorate în realitatea actuală. Pictura artistului, Pe o fereastră înghețată, a luat formă scrisă în poemul Sty At Home. Deși poemul scriitorului descrie experiența existențială anostă, a solitudinii și însingurării ființei, pictura în sine cuprinde o interpretare mult mai complexă ce merită atenție. Titlul lucrării confirmă dispoziția generală de tristețe, de angoasă, fiind un ecou al societății în care trăim. Reprezentând înghețurile din noi, așteptarea personajului fantomatic devine însingurarea individului disociat de existență. Suferința mută a femeii este văzută de artist în două ipostaze, cea a femeii-obiect, a condiției necunoscute a prostituatei, dar și a femeii-mame, supuse violenței fizice. Ambele ipostaze reprezintă durerea femeii neîntrebate, care stă sub stigmatul unei vieți adâncite în întuneric. Chipul sugestiv, al femeii, dezvăluie destinul unei dureri necunoscute. Jumătatea de chip ce nu se dezvăluie oferă libertate privitorului de a-și imagina și de a (re)compune personajul în întregime, amplificând și mai mult tensiunea lucrării în care necunoscutul accentuează sentimentul de frică.
Pe o fereastră înghețată reprezintă drama individului în perioada contemporană, semnul de întrebare rămânând chiar și atunci când semnificațiile lucrării sunt epuizate. Personajul ce privește, penetrant, în ochiul privitorului, ridică semne de întrebare asupra durerilor neștiute ale omenirii. Paradoxal, apariția copilului accentuează și mai mult durerea personajului feminin, iar sugerarea discretă a unei alte uși ce apare ca o lumină scurtă în fundalul lucrării, poate fi o a treia prezență care participă la închegarea compoziției, dar care lăsă privitorul în incertitudinea luminii sau a întunericului.
Într-o lume indiferentă, când viața devine imposibilă, te vezi de multe ori în fața unei ferestre deschise către o lumină care te înjunghie, afirmă artistul, ca epigraf al lucrării, rănile personajului fiind, în fapt, rănile fiecăruia dintre noi, ale sentimentelor de amenințare și apăsare cu care ne confruntăm.
Manuell Mănăstireanu caută prin lucrările sale o altă întrebuințare a existenței, oferind privitorului un canal de acces către procese inconștiente ce se vor a fi ignorate, negate sau uitate.
Invitat în cadrul expoziției virtuale – ce va avea loc pe data de 16 mai- găzduită de Asociația Culturală, Creative Spaces, din Caltanissetta lucrările expuse – Cântec Mut, Înstrăinare și Ultimul Rege – completează parcursul personal al artistului, făcând și mai multă lumină asupra descifrărilor semiotice, respectiv trăirilor pe care artistul le provoacă privitorului.
Înstrăinare
Fiecare pictură a artistului corespunde oglinzilor sparte dinlăuntrul nostru, după cum însuși acesta afirmă.
Ultimul rege
Despre Creative Spaces
Creative Spaces reprezintă o asociație culturală, un concept ce reflectă ambiția unor tineri creatori, artiști, arhitecți și scriitori originari din Sicilia. Realizând de-a lungul timpului diverse proiecte culturale, festivaluri și expoziții de artă, în perioada dificilă în care ne aflăm, Asociația Creative Spaces a implementat un proiect virtual inedit, realizarea unei galerii – CO.VI .3D GALLERY – care nu este o simplă galerie virtuală, ci un adevărat muzeu în care au loc activități artistice și culturale. În interiorul muzeului, medii vizuale diferite, de la pictură la sculptură digitală, de la fotografie la poezie, au posibilitatea de a organiza veritabile expoziții. Fiind inființat de un grup de tineri originari din Sicilia, fiecare cameră a muzeului este dedicată diferiților artiști și scriitori sicilieni, precum Gino Morici, Emilio Greco, Sala Salvatore Quasimodo și Andrea Camilleri. Vizitatorii au posibilitatea de a se cufunda în propria lor realitate, iar turul de 360° oferă posibilitatea privitorului de a vedea atât partea externă, din afara muzeului, cât și partea din interiorul muzeului. Deși acronimul COVID, specific zilelor tumultoase trăite la nivel global, te face inevitabil să te gândești la boală, moarte și durere, pentru Asociația Creative Spaces din Caltanissetta, acronimul COVID se transformă într-o incursiune în diversele stări pe care arta le oferă privitorului. Aici, COVID devine CO.VI .3D, sau COntemporary VIsion în tridimensiunea unei adevărate galerii de artă. Muzeul virtual realizat de Creative Spaces, nu se rezumă doar la participarea artiștilor italieni, ci are drept invitați peste cincizeci de artiști din întreaga lume, care s-au alăturat proiectului (Italia, Germania, Spania, Ungaria, România, Albania, America, Mexic, Australia, etc.)
În plină amenajare, periodic, creatorii conceptului inaugurează noi încăperi care, treptat, vor întregi muzeul în deplina lui autenticitate, asemenea unui veritabil muzeu de artă. Inițiatorii proiectului, Noemi Ballacchino și Eros Di Prima, alături de Antonella Ballacchino, Francesca Amico și Carlo Mastrosimone, Juri Di Prima, Eliezer Lombardi, Alfredo Dell’Utri, Valeria Lo Presti, au arătat că arta nu are granițe, profesionalismul și competențele fiecăruia unindu-se într-un spirit de echipă dedicat artei.
Într-un timp ce, parcă, testează limitele umane, fiecare dintre noi am încercat să găsim posibile ferestre de lumină. Paradoxal, am fost scoși din zumzetul exterior, însă am dat peste confuzia din interiorul nostru. Căzuți, parcă, într-un abis al disperării, am încercat, în felul nostru, să ne regăsim, confruntându-ne în același timp cu nuanțele întunecate, arcuite deasupra contrastelor lăuntrice. Cu toate acestea, am descoperit cât de adaptabili suntem și cum ne putem reinventa existența, chiar și atunci când totul pare fără ieșire.
