Radu Cosaşu în optzeci şi cinci de fragmente
https://www.ziarulmetropolis.ro/radu-cosasu-in-optzeci-si-cinci-de-fragmente/

Astăzi, scriitorul bucureştean Radu Cosaşu împlineşte optzeci şi cinci de ani. Am ales – fără ştirea autorului – optzeci şi cinci de fragmente din cărţile sale. Am colindat prin miile de pagini cosaşiene pentru aceste cuvinte. Bucuraţi-vă de ele. Astăzi, scriitorul bucureştean Radu Cosaşu împlineşte optzeci şi cinci de ani.

Un articol de Andrei Crăciun|29 Octombrie 2015

Radu Cosasu în optzeci și cinci de fragmente

(…) e bine să fii lângă o femeie care știe tot și poate orice. N-o să poți scăpa de ea și nici nu ai de ce scăpa.” (Radu Cosașu, Opere I, Maimuțele personale, Polirom, 2008, pagina 67)

“O plajă pe care cauți o femeie se știe că nu mai e plajă. Asta în cazul în care ești îndrăgostit.” (Radu Cosașu, Opere I, Maimuțele personale, Polirom, 2008, pagina 186)

„ (…) Când oamenii mor, ziarele publică ferpare,/ lumea se întristează,/toată lumea citește ferpare./ Când ziarele mor, oamenii nu se duc la cimitir,/ nu se duc la florari pentru coroane, nu se roagă,/ nu se îmbracă în doliu, nu redactează ferpare, în general (…)” (Radu Cosașu, Opere I, Povești pentru a-mi îmblânzi iubita, Polirom, 2008, pagina 224)

“Eu cred că nimic nu e deșertăciune. Eu cred că totul/ trebuie păstrat. Nimic nu e vânt. Și pot păstra și vântul.” Radu Cosașu, Opere I, Povești pentru a-mi îmblânzi iubita, Polirom, 2008, pagina 226)

„ (…) cine nu cunoaște gestul mototolirii biletului necâștigător/ e mai sărac decât un decavat la Monte Carlo/ Biletul necâștigător se mototolește în pumn./ După aceea îl arunci. E un gest esențial după care omul devine mai bogat cu o mânie sau cu o dezabuzare./ De multe ori nu-l mototolești. Îl lași să cadă/ ca un scuipat.” (Radu Cosașu, Opere I, Povești pentru a-mi îmblânzi iubita, Polirom, 2008, pagina 233)

„ (…) Străbătusem toate străzile, citisem toate/ cărțile, vâslisem în toate parcurile orașului meu,/ schimbasem toate tramvaiele, cunoșteam toate stațiile,/ alei de o secundă, anticari și birjari, halvițari/ și hingheri, brutari și tutungii, niciodată nu/ am trăit orașul ca o vină, a fi citadin nu mi/ s-a părut o injurie, o limită, o durere.” Radu Cosașu, Opere I, Povești pentru a-mi îmblânzi iubita, Polirom, 2008, pagina 241)

”(…) Cum de nu înțelegi că a citi înseamnă a trăi?” (Radu Cosașu, Opere I, PoveșRadu Cosasuti pentru a-mi îmblânzi iubita, Polirom, 2008, pagina 244)

„Mă gândeam la tine, la noi doi, la cearta noastră de/ ieri, suntem capabili să ne certăm ca la 20 de ani, ar/trebui să fim fericiți (…)” (Radu Cosașu, Opere I, Povești pentru a-mi îmblânzi iubita, Polirom, 2008, pagina 247)

„(…) Fericirea e să scrii/ poezii care sunt pure și simple articole de ziar,/ articole de ziar pe care să le poți pune linștit/ într-un roman (…)” (Radu Cosașu, Opere I, Povești pentru a-mi îmblânzi iubita, Polirom, 2008, pagina 251)

„Nu-mi este deloc ușor să iau creionul în mână – e noapte, târziu, ora 0.13, degetele îmi tremură, orașul doarme, blocul doarme, blocul de gheață plutește somnambulic, pe mările sale, (…)/ pulsul e accelerat, nu pot dormi. Mă apasă un sentiment rareori încercat, straniu. Simt nevoia de a informa.” (Radu Cosașu, Opere I, Alți doi ani pe un bloc de gheață, Polirom, 2008, pagina 372)

“Ei au fost mai deștepți decât mine, eu am fost încă o dată naiv, deci vulnerabil, deci mai om. Nu știu cine a pierdut mai mult – ca să vorbim în termeni economici.” (Radu Cosașu, Opere I, Alți doi ani pe un bloc de gheață, Polirom, 2008, pagina 374)

„E totodeauna timp pentru o altă optică.” (Radu Cosașu, Opere I, Alți doi ani pe un bloc de gheață, Polirom, 2008, pagina 380)

„Mor zilnic căruțași și avocați, gropari și vânători de balene, librari și poștași – nimeni nu tresare, e secerișul zilnic, sunt prea multe fire de iarbă la câte lacrimi avem în dotare.” (Radu Cosașu, Opere I, Alți doi ani pe un bloc de gheață, Polirom, 2008, pagina 386)

“Mă uit la mine ca la un ziar (…)”

“Mă uit la mine ca la un ziar în care fiecare știre mi se pare senzațională, istorică și fără precedent.” (Radu Cosașu, Opere I, Alți doi ani pe un bloc de gheață, Polirom, 2008, pagina 471)

„Nu mi se spusese niciodată că dorul și o femeie pot fi la fel de eroice ca un război just.” (Radu Cosașu, Opere I, Alți doi ani pe un bloc de gheață, Polirom, 2008, pagina 475)

„ (…) am devorat Demonii lui Dostoievski și am simțit tot timpul că nu numai în jurul meu, al bibliotecii mele, dar și în jurul întregii literaturi a lumii se face vid.” (Radu Cosașu, Opere I, Alți doi ani pe un bloc de gheață, Polirom, 2008, pagina 478)

„Nu am murit (n.m. – noi, balzacienii) din nicio ironie, din niciun pamflet. Suntem prea tari pentru a nu fi îngăduitori cu neputința. Au murit toți cei care ne-au disprețuit sau ignorat. Au rămas și au supraviețuit cei care ne-au iubit și ne-au apărat în sufletele lor sau pe față. E o lege stranie. Dacă nu un blestem.” (Radu Cosașu, Opere I, Alți doi ani pe un bloc de gheață, Polirom, 2008, pagina 480)

“Mă împrietenesc greu, însă mă pot împrieteni dintr-un nimic, dintr-o frază (…)” (Radu Cosașu, Opere I, Alți doi ani pe un bloc de gheață, Polirom, 2008, pagina 483)

„Habar n-am de unde și când am tăiat dintr-un ziar știrea asta cu două tunuri care au ruginit într-un hambar din Alsacia. Și ce am vrut, la ce m-am gândit când am decupat-o?” (Radu Cosașu, Opere I, Alți doi ani pe un bloc de gheață, Polirom, 2008, pagina 491)

„Am un instinct de cal care caută zahăr.” (Radu Cosașu, Opere I, Alți doi ani pe un bloc de gheață, Polirom, 2008, pagina 494)

„Doar câte un prost, câte un om mare cu minte de copil, desuet de hipersensibil, educat la școala uimirii – școală cu totul anacronică – se mai întreabă cu viRadu Cosasunovată rușine, pentru a nu-i fi deconspirată prostia, cum de nu mai e nimic halucinant în faptul că zborul de la Pământ la Lună a devenit o operație de rutină a ființelor terestre.” (Radu Cosașu, Opere I, Alți doi ani pe un bloc de gheață, Polirom, 2008, pagina 512)

„(…) Arta mea s-a născut din teamă./ Am debutat ca fricos și am creat pentru/ a birui această frică. Alt scop n-am avut.(…)” (Radu Cosașu, Opere II, O viețuire cu Stan și Bran, Polirom, 2009, pagina 25)

“E adevărat că după citirea acestei cărți (n.m. – Doi ani de vacanță de Jules Verne) nu mi-a trecut prin cap să naufragiez și eu pe-o insulă pustie. Niciodată n-am vrut să naufragiez. În schimb, când la o vârstă mai mare am citit Roșu și negru de un alt autor francez, am vrut să mă îndrăgostesc ca eroul principal. Nu cred că e mai ușor să iubești decât să naufragiezi.” (Radu Cosașu, Opere II, O viețuire cu Stan și Bran, Polirom, 2009, pagina 33)

„Până la 9 ani am avut o viață intensă și furtunoasă, de Don Juan. În fiecare săptămână înșelam între două și trei fetițe de pe minunata noastră stradă (…). Erau prea multe fetițe prin curțile străzii, ca să-mi permit luxul apatiei și indiferenței masculine. Idilele, flirtele debutau cu săritul împreună peste garduri și continuau cu ascunselea înfrigurată prin cotloane și chioșcuri, la ‘v-ați ascunselea’. Stăteam unul lângă altul, simțeam cum tremurăm de teama de a nu fi descoperiți, după aceea ne despărțeam frumos, fără multe vorbe și explicații – pot spune că niciodată n-am ajuns la puritatea despărțirii de o fată ca în clipele acelea când, nedescoperiți, săream din ascunzișul nostru și izbuteam să scăpăm turma.” (Radu Cosașu, Opere II, O viețuire cu Stan și Bran, Polirom, 2009, pagina 43)

„Abia încheiasem cei șapte ani de acasă, abia ieșisem din pruncie, când am auzit că fasciștii au ucis un poet spaniol. Eu – și neieșind definitiv din pruncie, de aceea cred și azi că fiecare are istoria lui intimă în organizarea sistemului propriu de dezgust și apărare față de violență – așa am auzit prima oară de fascism: ca ucigaș de poeți. Nimeni din jurul meu nu a putut să-mi spună cine e Lorca, ucisul. (…) Cunosc existențe cărora nici nu le pasă dacă poeții sunt uciși sau nu în lume. (…) De câte ori un poet este asasinat ceva rău se petrece sau urmează să se petreacă în destinul tuturor oamenilor.” (Radu Cosașu, Opere II, O viețuire cu Stan și Bran, Polirom, 2009, pagina 49)

“Debutul constituie o faptă și o dată sfântă, știu asta, dar ca să fiu sincer, habar n-am cu ce, cum și unde am debutat. Firește, sunt oameni care își respectă debutul ca pe ei înșiși – și mă uit cu invidie la aceștia, ca un vagabond la oamenii așezați.” Radu Cosașu, Opere II, O viețuire cu Stan și Bran, Polirom, 2009, pagina 65)

„Eram tânăr, idilic și nebun după ea. Ea era realistă, dar mă chinuia cu absolutul. Tot e făceam dovedea că nu o iubesc.” (Radu Cosașu, Opere II, O viețuire cu Stan și Bran, Polirom, 2009, pagina 72)

„Malraux n-a revenit niciodată asupra ideii sale că, fără lirismul comunismului, nimeni nu poate înțelege aventurile secolului nostru.” (Radu Cosașu, Opere II, Sonatine, Polirom, 2009, pagina 338)

„Nu oricine poate fi – în literatură – prieten cu oricine. Există aici o selecție naturală cu consecințe – chiar asupra operei – la fel de dure ca acelea propuse de darwinism.” (Radu Cosașu, Opere II, Sonatine, Polirom, 2009, pagina 403)

“De aceea, ca să fiu sincer până la capăt, nu am curajul tăios și exemplar de a participa la ruperea, la uciderea unei prietenii și o amân cu o lașitate care nu știu dacă nu e chiar mila de care ne ferim ca proștii, fără s-o cunoaștem. Mereu aștept ca un înger să-mi oprească mâna mea sau a celuilalt. De multe ori nu a apărut. De multe ori a apărut. E singurul domeniu în care am auzit fâlfâit de înger.” (Radu Cosașu, Opere II, Sonatine, Polirom, 2009, pagina 415)

„Aceasta e o dovadă de bun-simț: să știi ce-ți place și ce nu din ceea ce faci cu creionul în mână. A-ți cunoaște natura talentului.” (Radu Cosașu, Opere II, Sonatine, Polirom, 2009, pagina 418)Radu Cosasu

„Personal, a critica un om că e utopic nu mi se pare cea mai îngrozitoare acuză.” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 26)

“Nimic nu e mai lugubru în sport decât înfrângerea acceptată dinainte, cu logică, realism și calm.” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 27)

„N-aș putea să definesc foarte clar și tranșant ce e o minune și ce e o nenorocire.” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 28)

„Un fundaș, cum spun, a luat mingea la vreo 30 de metri de poartă și s-a dus la gol, cum m-aș duce eu la Mecca, dacă n-aș fi ateu: fascinat, în transă, visând.” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 30)

„În mintea mea nu există adjectiv mai întristător pentru un om – ca să nu spun pentru un cronicar – decât acela de ‘temut’.” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 31)

„Frumusețile boxului nu vin din inteligență, și această constatare nu-l umilește cu nimic și nu-i răpește din farmec. Dacă am reduce totul la inteligență, vă asigur că nu ne-ar fi cu nimic mai bine.” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 35)

„Lacrimile nu se pot disciplina”

„Am plecat pe străzile pustii și – din frânturi succesiv culese pe sub ferestrele deschise – am înțeles că va fi bine. E superb să asculți un meci, din fereastră în fereastră, într-un oraș al ‘ultimei etape’.” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 35)

„Lacrimile nu se pot disciplina.” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 36)

„Microbiștii – ca și poeții – sunt ridicoli în ochii celor rezonabili, fiindcă nu prea au măsură.” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 39)

„E interesant ce poate face fotbalul din om.” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 47)

„Noaptea a venit și golul nr. 1000 al lui Pele, – cu o întârziere de două săptămâni. ‘Hombre’ marcase golul exact în clipele când Conrad și Bean mergeau pe Lună. Toată Brazilia uitase de Apollo și stătea cu ochii pe pământean.” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 52)

„Când citesc conferințele de presă sau confesiunile marilor boxeri contemporani mă simt la Casa Scriitorilor, noaptea, la o șuetă, în tovărășia prozatorilor noștri tineri.” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 59)

„Calitate mai substanțială decât a avea un chip uman – nu cunosc. E o calitate superioară oricărui titlu mondial.” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 63)

„Fotbalul n-o fi chiar viața noastră, dar cine-i de vină dacă de atâtea ori viața noastră seamănă cu un meci de fotbal decisiv?” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 67)

“M-am uitat cu milă la acești oameni veniți din Lună sau din epoci îndepărtate, care – fascinați de inteligență – mai au prejudecata că sportul a aparținut vreodată brutelor și primitivilor.” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 105)

„ (…) nu ne va fi mai bine până nu vom înțelege că fotbalul nu s-a inventat pentru a înlocuit spânzurătoarea (…)” (Radu Cosașu, Opere III,  Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 137)

„A nu accepta disprețul cu care te privește adversarul e o problemă de suflet și după aceea de picior și de tactică.” (Radu Cosașu, Opere III, Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 140)

„Ce-ați face dumneavoatră azi-dimineață dacă ați fi ziarist sportiv suedez?” (Radu Cosașu, Opere III,. Cinci ani cu Belphegor, Polirom 2009, pagina 259)Radu Cosasu

„(…) pun ziarul deoparte și o întreb: ‘cum ar arăta
un partid moderat român, cum ar fi mitingurile lui?’ (…)” (Radu Cosașu, Opere III, Mătușile din Tel Aviv, pagina 285)

“Dumnezeu e cel care poate lua toate visele noastre, alegându-le și vizionându-le, ca noi casetele video, după ce-am întins rufele, pe balcon, noaptea, târziu.” (Radu Cosașu, Opere III, Mătușile din Tel Aviv, pagina 286)

“Un prieten din Berlin îmi scrie că-mi dă 20 de mărci pe pagină de scrisoare dacă îi povestesc ce mai e pe la București. Îl refuz.” (Radu Cosașu, Opere III, Mătușile din Tel Aviv, pagina 287)

“(…) unde în lume un om mai așteaptă o cronică literară? (…)” (Radu Cosașu, Opere III, Mătușile din Tel Aviv, pagina 288)

“(…) la noi,/ civilizație a cerului deschis, e cald în baie când/ și afară e cald (…)”(Radu Cosașu, Opere III, Mătușile din Tel Aviv, pagina 290)

„(…) doamne, de ce ai blestemat adevărul cu nevoia/ asta smintită de amănunte?” (Radu Cosașu, Opere III, Mătușile din Tel Aviv, pagina 294)

“(…) eu stând de vorbă cu zeci de oameni în numele ideii mele că prefer oricărui muzeu și oricărei pietre privirea unei ființe vii (…)”(Radu Cosașu, Opere III, Mătușile din Tel Aviv, pagina 299)

“Am tăcut, încercând să mă uit, numai eu, în golul care se lăsa din nou între noi, ca o remușcare fragilă, obscenă.” (Radu Cosașu, Opere III, Mătușile din Tel Aviv, pagina 302)

“În zori, pe la orele 6, ‘ma tante’, tanti Silvi, m-a sunat și mi-a spus, la 82 de ani, frenetic: ‘Am scăpat și de data asta… Suntem bine… Nu mai întreba nimic… Aveți căldură? Cum e viața?’. Ea vorbește, punându-și ceasul în fața ochilor pe masă, exact un minut și închide. În golul universal lăsat de receptor, m-am auzit țipându-i familiar: ‘Fiți liniștite, nu ne plictisim!’”

„I-am privit întotdeauna ca pe oameni mai bătrâni ca mine, mai copți, mai apți pentru ‘experiența vieții’ pe pământ și ‘divinele ei detalii’ cum numește Nabokov trezitul de dimineață și somnul unei valiză în gară.” (Radu Cosașu, Opere III, Mătușile din Tel Aviv, pagina 321)

“ (…) Din cele două sau trei locuri
unde tristețea nu e un vulcan
stins – unul e aici, pe Dizengof,
în fața unei vitrine consacrate
parfumului parizian: “Egoiste –
pour l’homme” pe care un saxofonist
rus a așezat o cutie a milei (…)”(Radu Cosașu, Opere III, Mătușile din Tel Aviv, pagina 327)

„Orice ar susține, un poet nu poate fi arestat! (…)”

“Tanti Silvi își face o dată pe an analizele curente, s-a dus la înmormântările mai multor doctori de-ai ei, anul acesta a primit-o un nou doctor, la policlinică, pe care l-a rugat să-i dea recomandarea pentru laborator, cum făcuseră și precedenții. Acela i-a luat fișa, i-a privit-o rapid și a întrebat-o ce o doare. Nimic. Dacă fumează. Da. Cât? Mult? E secretul ei. Doctorul nu i-a mai dat recomandarea pentru analiza anuală. De ce? Doctorul i-a spus că nu are nevoie, ‘du-te mai bine și dansează!’. Cu cine? ‘Caută și găsește’, ‘e un tânăr foarte simpatic’ și tanti Silvi se duce la televizor ca să nu piardă o emisiune la care ține foarte mult, despre animalele acvatice.” (Radu Cosașu, Opere III, Mătușile din Tel Aviv, pagina 332)

“Dar, probabil, de multe ori, cuvintele și literele lor au o independență, un instinct numai al lor, cu care se sinucid sau își caută asasinul tot prin sau printre ele, cu o imaginație – de nenumărate ori – mai prRadu Cosasuesus decât a omului. Toată problema este dacă omul va ajunge – rupându-se de mediocritate, ca de gravitație, în marile sale gesturi – s-o recupereze și să se ridice la înălțimea și la intenstitatea cu care cuvintele se împerechează, delirează și nu se sinucid, proliferând după moarte.” (Radu Cosașu, Opere IV, Supraviețuirile. 1 Rămășițele mic-burgheze, Polirom 2011, pagina 36)

“(…) nu mai am filme noi, nu mă mai uit la cinema,/tot ce am în cap sunt vechituri spuse de prea multe ori/ca să fie frumoase, tata nu-mi mai dă matinee,/nu se merge la cinema fără bună dispoziție, /când atâția copii n-au ce să mănânce, iartă-mă/ e tot ce am spus mai atroce unui om pe moarte (…)” (Radu Cosașu, Opere IV, Supraviețuirile. 1. Rămășițele mic-burgheze, Polirom 2011, pagina 39)

“ – Ești un copil și ai să rămâi un copil, multă vreme.
Așa se termină prima și ultima noastră scenă de dragoste, dar diagnosticul mă întărâtă și mă otrăvi ani de zile, începând chiar din acele zile faste. Copil nu putea însemna decât ‘mic-burghez’. Proletarii erau bărbați. Bărbații erau revoluționari, iar revoluționarii – înțelepți. Iar înțelepții nu puteau fi copii, și aici cercul se închidea.” (Radu Cosașu, Opere IV, Supraviețuirile. 1. Rămășițele mic-burgheze, Polirom 2011, pagina 72)

“La 17 ani, mai mic decât mine cu un an, Miron devenise fulgerător lumina noastră ideologică; el o știa și se comporta ca atare; ne vorbea ca un înțelept, pe un ton potolit și echilibrat, pătruns de plăcerea și datoria de a ne da sfaturi. Le primeam – eu unul , dar și ceilalți – cu certă mulțumire. Vârsta nu interesa, cum nu conta – între noi – naționalitatea, sau originea, sau sexul. Eram asexuați, fără avere, fără naștere, probabil eterni.” (Radu Cosașu, Opere IV, Supraviețuirile. 1. Rămășițele mic-burgheze, Polirom 2011, pagina 72)

„- Orice ar susține, un poet nu poate fi arestat! mi-a spus rar, calmă, conform indicațiilor de regie care-ți cer să rostești așa și numai așa adevărul suprem, la care ființa nu ajunge decât o singură dată.” (Radu Cosașu, Opere IV, Supraviețuirile. 1. Rămășițele mic-burgheze, Polirom 2011, pagina 135)

“În 1948, când mi-a apărut primul reportaj – despre o expoziție a gazetelor de perete din Râmnicu Sărat -, bunica mi-a trimis o ilustrată cu felicitări de la Sovata, unde-și făcea prima cură de după război. Bunică-mea era o ahtiată a presei, a reportajului de senzație, a necrologurilor din Universul. Întregul război l-a urmărit citind ferparele din penultima pagină, nu o interesau nici hărțile strategice din pagina întâi, nici telegramele externe, cu atât mai puțin comentariile – deși ‘își arunca ochii peste ele’, din când în când. Ferparele și reportajele lui Brunea-Fox o înnebuneau.” (Radu Cosașu, Opere IV, Supraviețuirile. 1. Rămășițele mic-burgheze, Polirom 2011, pagina 139)

„Aveam o singură cămașă albă; cravata – unică și ea, fiindcă detestam acest obiect de lux – numai bunica mi-o înnoda, din an în paște; dar nu m-am dus la cununie – așa cum nu poți suporta căsătoria femeii iubite cu un altul.” (Radu Cosașu, Opere IV, Supraviețuirile. 1. Rămășițele mic-burgheze, Polirom 2011, pagina 152)

“Am mers toată noaptea prin București, fără somn, respingând gândul din carte de a mă duce la gară să mă întind pe o bancă, la clasa a III-a, ca vagabonzii lui Gorki. Revoluția nu-mi permitea vagabondajul. Și nu m-aș fi putut accepta vagabond în cea mai luminoasă epocă a vieții mele. Aveam un țel prea înalt – cum să-mi permit o rătăcire?” (Radu Cosașu, Opere IV, Supraviețuirile. 1. Rămășițele mic-burgheze, Polirom 2011, pagina 168)

“ ‘Te-am vrut ambasador în Olanda – îmi spuse sever, Maia, bunica din partea mamei, în acea noapte de 24 decembrie 1950, ținându-se după mine prin curtea cazărmii din O…, – te-am vrut ambasador în Olanda, țara lalelelor, și mie îmi plac numai lalelele, din tot ce dă botanica pRadu Cosasurefer pătrunjelul și mărarul în supă,  (…) toată viață să-ți amintești cum era ciorba făcută de mine (…)” (Radu Cosașu, Opere IV, Supraviețuirile. 2. Armata mea de cavalerie, Polirom 2011, pagina 234)

„Debussy cere o mișcare a încheieturii foarte specială, deși melodiile lui sunt departe de a fi revoluționare ca ale lui – ce exemplu să le fi dat? – Chopin. Acelea sunt, cum a spus cineva, tunuri sub flori. Chopin a făcut din muzica lui arme.” (Radu Cosașu, Opere IV, Supraviețuirile. 2. Armata mea de cavalerie, Polirom 2011, pagina 314)

„Observațiile ei erau, de obicei, banale și riguros echilibrate. Era ceea ce-mi ațâța instinctul epic pentru aiureli care, mai mult ca sigur, n-aveau nicio legătură cu viața, mintea și chipul ei spre care natura nu-și întorsese cele mai frumoase gânduri.” (Radu Cosașu, Opere IV, Supraviețuirile. 2. Armata mea de cavalerie, Polirom 2011, pagina 319)

„Am crezut, câteva clipe, că trăiesc în metaforă. (…)”

„(…) în nicio redacție din câte cunoscusem nu auzisem de existența unui revolver la nivelul conducerii.” (Radu Cosașu, Opere IV, Supraviețuirile. 2. Armata mea de cavalerie, Polirom 2011, pagina 386)

„Imaginea mă întărâtă și, agitator nemângâiat, i-am explicat medieșencei din fața mea că o viață, ca și o femeie, poate fi prost începută și asta lasă urme.” (Radu Cosașu, Opere IV, Supraviețuirile. 2. Armata mea de cavalerie, Polirom 2011, pagina 399)

„Am crezut, câteva clipe, că trăiesc în metaforă. Mi se întâmpla des (…)” (Radu Cosașu, Opere IV, Supraviețuirile. 2. Armata mea de cavalerie, Polirom 2011, pagina 405)

„Mă consemnase două duminici pentru un găinaț pe bonetă, la inspecția de dimineață. De unde să fi știut eu, pe pământ, de digestia păsărilor în zbor?” (Radu Cosașu, Opere IV, Supraviețuirile. 2. Armata mea de cavalerie, Polirom 2011, pagina 419)

„Nu-mi făceam iluzii cu privire la vreun geniu artistic care ar fi locuit în mine, necunoscut (partidul ne educase în ignorarea oricărui fel de proprietate individuală), știam că posed doar o încăpățânare a unei demnități, care ca și curajul militar – cum scria pe hârtia înfiptă în pian -, era o urmare a nechibzuinței.” (Radu Cosașu, Opere V, Supravaiețuirile. 3. Logica, Polirom, 2013, pagina 60)

“De mult hotărâsem să nu-mi pun faptele pe cântarul vocabularului lor.” (Radu Cosașu, Opere V, Supraviețuirile. 3. Logica, Polirom, 2013, pagina 139)

„Noi am văzut, la 25 de ani, Copiii din Hiroshima. Filmul acesta a trecut prea ușor prin viața noastră. Niciuna dintre generațiile care ne-au precedat nu a văzut așa ceva.” (Radu Cosașu, Opere V, Supraviețuirile. 3, Logica, Polirom, 2013, pagina 174)

„Zeilor le e sete. Ei sunt însetați de ei înșiși.” (Radu Cosașu, Opere V, Supraviețuirile. 3, Logica, Polirom, 2013, pagina 176)

„Gerson, cu finețea lui superioară, de om muncitor, trata totul de sus, păstrând o discreție impenetrabilă.” (Radu Cosașu, Opere V,  Supraviețuirile. 3, Logica, Polirom, 2013, pagina 264)

“Îi mai dădui un pumn în șoldu-i planturos, în cel mai desfrânat omagiuRadu Cosasu pe care l-am adus vreodată neorealismului: ceartă în plină stradă între un bărbat și o femeie care se adoră.” (Radu Cosașu, Opere VI, Supraviețuirile. 4. Pe vremea când nu mă gândeam la moarte, Polirom, 2014, pagina 48)

“(…) un nou eseu mă năvăli (…)”(Radu Cosașu, Opere VI, Supraviețuirile. 4. Pe vremea când nu mă gândeam la moarte, Polirom, 2014, pagina 59)

„I-am explicat că Urson e un regizor care face filme cu palate enorme, cu mii de oglinzi, în care se răsfrânge un singur om, un bogătaș căruia nu-i pasă de nimic decât de chipul său în oglindă.” (Radu Cosașu, Opere VI, Supraviețuirile. 4. Pe vremea când nu mă gândeam la moarte, Polirom, 2014, pagina 67)

“ (…) el deținea/ o putere de Jupiter, deloc la îndemâna/ lor și dacă nu aceea de a făuri soarele, luna,/ stelele, iar în ziua a șase omul, atunci aceea/ de a transforma în cuvinte ce trăiește (…) (Radu Cosașu, Opere VI, Supraviețuirile. 5. Gărgăunii, Polirom, 2014, pagina 345).

Foto: Radu Cosasu – colaj, facebook

17
/11
/17

SCRISORI CĂTRE CEI DIN CĂRȚI Pe urmele jurnalistei și spioanei americane Marguerite Harrison, pe când bolșevismul începea.

16
/11
/17

Cartea „Spionul care a ieșit din joc” (traducere din limba engleză de Michaela Tache) a fost publicată în acest an la Editura Rao (tot în 2017, romanul, publicat inițial în 1963, a fost ecranizat de BBC).

16
/11
/17

Grupul Librarium anunță deschiderea unei noi librării în București în foaierul Sălii Mari a Teatrului Național I.L. Caragiale. Evenimentul de lansare va avea loc joi, 16 noiembrie, începând cu ora 18:00. Vor fi prezenti la eveniment Ion Caramitru, directorul Teatrului Național, scriitorii Marius Chivu și Alex Tocilescu și Laura Câlțea, blogger cultural.

12
/11
/17

Scriitorul Bogdan Suceavă se va întâlni în perioada 17-23 noiembrie cu cititorii din Bucureşti şi Cluj, cu prilejul apariţiei celui mai nou volum, „Istoria lacunelor. Despre manuscrise pierdute”, publicat recent la Editura Polirom, disponibil şi în format electronic.

07
/11
/17

Premiul Goncourt, cel mai prestigios trofeu din literatura francofonă, a fost decernat luni scriitorului Eric Vuillard pentru romanul "L'ordre du jour". Tot luni a fost atribuit și premiul Renaudot, care a revenit în acest an scriitorului Olivier Guez pentru volumul "La disparition de Josef Mengele".

01
/11
/17

O ediție foarte rară din "Swann", primul volum al romanului ''În căutarea timpului pierdut'', a fost vândut luni la casa de licitație Sotheby's cu peste o jumătate de milion de euro. O comoară pentru bibliofili, volumul este unul dintre cele cinci exemplare ale lui "Swann" imprimate pe hârtie japoneză sau "washi" de către Marcel Proust (1871-1922).

27
/10
/17

Colecția de nuvele „Cartea scurtelor iubiri eterne” (traducere din limba franceză de Dan Radu Stănescu) a fost publicată la Editura Polirom în anul 2016.

24
/10
/17

Romanul „Uriașul îngropat”, de Kazuo Ishiguro (traducere din limba engleză de Vali Florescu), a fost publicat la Editura Polirom, în anul 2015. Kazuo Ishiguro a primit în 2017 Premiul Nobel pentru Literatură.

21
/10
/17

În perioada 20-28 octombrie are loc a patra editie a HomeFest. Nouă zile în care bucureştenii se pot bucura de spectacole neconvenţionale de teatru sau dans, de lecturi, concerte şi performance-uri.

20
/10
/17

Cartea „O undiță pentru bunicul meu” (traducere din limba chineză de Irina Ivașcu) de Gao Xingjian (Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2000) a fost publicată la Editura Polirom, în 2017.

Page 1 of 7112345...102030...Last »