În perioada 6 – 10 septembrie, la Braşov, are loc prima ediţie a festivalului „CULMEA: Film şi educaţie de mediu“, primul festival de film pe teme de mediu dedicat copiilor şi tinerilor, un demers iniţiat de Sabina Baciu – director festival, alături de Raluca Bugnar – director artistic şi Alexandra Safriuc – selecţioner scurtmetraje.
Un articol de Dan Boicea|5 septembrie 2023
Raluca Bugnar face parte și din echipa EducaTIFF – Film Education, componenta festivalului de la Cluj care se ocupă de viitorul public cinefil, prin activități de educație cinematografică pentru copii și tineri. Am vorbit pe larg cu Raluca despre programul de filme de anul acesta de la CULMEA, criteriile de selecție a filmelor, publicul căruia i se adresează și misiunea festivalului, în contextul îngrijorărilor în privința crizei climatice la nivel global.
Raluca, cu ce încercați să atrageți tinerii la primul festival pe teme de mediu?
Cred că mai degrabă încercăm să le fim aproape decât să-i atragem. În primele trei zile, festivalul se plimbă la Grădina Nuc, la Biblioteca Județeană „George Barițiu” și Sufrageria din Răcădău. De fiecare dată, cu un program consistent, un mix de scurtmetraje și activități educative, pentru copii preșcolari (3-6 ani) și școlari (6-12 ani). Iar accesul este gratuit, în limita locurilor disponibile. După fiecare dintre proiecțiile de scurtmetraje de miercuri, joi și vineri, vom avea discuții cu micii spectatori prin care să explorăm ce am vizionat, cum a înțeles fiecare ce a văzut sau cu ce personaj a rezonat.
Continuăm în același stil și în week-end, doar că pentru proiecțiile celor 8 lungmetraje chiar sperăm să atragem publicul în săli de cinema. Sâmbătă, 9 septembrie, la Cinemateca Patria, iar duminică, 10 septembrie, la Centrul Cultural Reduta, unde vor fi în paralel și ateliere pentru adolescenți, cu intrare liberă. Avem un site foarte, foarte simpatic, unde apar toate detaliile. Poți vedea trailerul fiecărui film, afli cât durează sau cărei categorii de vârstă i se potrivește cel mai bine. Sperăm că lejeritatea cu care ajungi la informații pe site să fie și ea atractivă.
Cât de ruptă este în prezent legătura tinerilor cu natura și ce se poate face pentru a o restaura?
E o întrebare la care nu știu cum să răspund pentru că interacționez anual cu un număr limitat de tineri, adesea în interiorul unor săli (de cinema) așa că n-aș putea să vorbesc despre tineri în general sau despre felul în care se comportă ei în natură. Mi-ar plăcea să aflu astfel de informații statistice despre tinerii români, dar nu cred că le are cineva.
Un răspuns se regăsește în calupul de scurtmetraje pentru școlari, în documentarul Julieta și țestoasele într-o supă de plastic, despre o adolescentă care a început să se scufunde în ocean pentru a strânge gunoaie dinainte să aibă buletin și face asta cu dedicare și cu bucurie, deopotrivă. Un alt răspuns apare într-unul dintre filmele pentru adolescenți de la Culmea, Orizontul. E o replică ca un strigăt de luptă al unei tinere activiste în plin protest: „Natura suntem noi!”. Cred că dacă tinerii (par) rupți de natură, e pentru că ceva sau cineva le-a lezat legătura asta naturală. Ce putem face este să lăsăm niște natură și pentru tineri. Și pentru cei care încă nici n-au apărut. Așa cum și noi am primit acces la natură – aer, apă, peisaje, apusuri, ciripit de păsărele – când am ajuns aici pe planetă.
Credeți că școala face suficient pentru copii, pentru a le stimula implicarea civică?
Dar face vreun sistem actual din lume suficient pentru copii?! Cel mai cunoscut fenomen de implicare civică a tinerilor ca activiști de mediu a fost stârnit de o adolescentă de 15 ani din Suedia.
Care au fost criteriile principale după care ați făcut selecția filmelor pentru această primă ediție CULMEA?
Să ne putem adresa tuturor categoriilor de vârstă cu mesaje adecvate, începând de la copiii de 3 ani și până la tinerii adulți, care sunt probabil copleșiți de valurile de informații, între care unele alarmiste, altele scoase din context, altele false. Am vrut să creăm un cadru pentru conversațiile atât de necesare despre felul în care trăim acum și viitorul care ne așteaptă, conversații care să poată fi cât mai sincere și mai prietenoase. Apoi, selecția reflectă faptul că grijile și temerile legate de mediu se regăsesc peste tot în lume, din Canada în Slovacia și din Franța în Australia. We’re in this together, adică.
Problemele comune ne pot trezi spiritul de comunitate și colaborare, dar mai întâi să le privim, să le recunoaștem, să vorbim despre ele.
Cum ați echilibrat nevoia de informare și conștientizare cu nevoia de divertisment a publicului vizat?
Atât între scurtmetraje, cât și între lungmetraje se regăsește doar câte un film documentar. La CULMEA: Film și educație de mediu lăsăm ficțiunea să ne ghideze gândurile și emoțiile despre lumea reală. Pe mine una, dintre toate reportajele și documentarele pe teme de mediu, simt că nimic nu m-a atins mai profund și nu m-a zdruncinat mai tare ca un film de animație de-acum 15 ani. WALL-E.
