„Regele și Duduia. Carol II și Elena Lupescu dincolo de bârfe și clișee”, de Tatiana Niculescu (fragment)
https://www.ziarulmetropolis.ro/regele-si-duduia-carol-ii-si-elena-lupescu-dincolo-de-barfe-si-clisee-de-tatiana-niculescu-fragment/

Joi, 16 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu are loc lansarea cărţii semnate de Tatiana Niculescu, „Regele şi Duduia. Carol II şi Elena Lupescu dincolo de bârfe şi clişee” (Humanitas, 2019. Colectia: Memorii/Jurnale), un volum fascinant din care vă propunem aici un fragment.

Un articol de Liliana Matei|16 mai 2019

Autoarea reconstruiește, din documente de arhivă, scrisori inedite, memorii, jurnale și mărturii ale contemporanilor, culisele celui mai stăruitor scandal politic din istoria interbelică a României. La eveniment vor vorbi scriitoarele Tatiana Niculescu și Ioana Pârvulescu și istoricul Alina Pavelescu, director adjunct al Arhivelor Naționale.

Pe fundalul prăbușirii imperiilor și a monarhiilor, între noile granițe ale României Mari, viața politică e zguduită de o poveste de dragoste. Prințul moștenitor fuge în lume, în plină epocă antisemită, cu o femeie cu origini evreiești. Despre ei și povestea lor se va vorbi necontenit timp de decenii. Legionarii și, pe linia lor, comuniștii îi vor descrie în contururi îngroșate de ură, invidie și resentiment. Presa internațională va căuta să-i situeze când în descendența marilor iubiri interzise, când în anticamera unor tenebroase intrigi și comploturi politice. Vor fi condamnați de toți, bârfiți, hărțuiți și defăimați în ziare, în manuale și în cărți de istorie. Vor rămâne împreună în ciuda tuturor. Ce se află însă dincolo de bârfe și clișee și ce ascund ele sub masca discursului patriotard, antisemit sau moralizator? Din documente de arhivă, scrisori inedite, memorii, jurnale și mărturii ale contemporanilor, această carte reconstruiește culisele celui mai stăruitor scandal politic din istoria interbelică a României.

Regele și Duduia. Carol II și Elena Lupescu dincolo de bârfe și clișee (fragment)

La câteva zile de la sosire, împreună cu Elena Lupescu și mai mulți prieteni, Carol e invitat la un ceai la Hotel Savoy din centrul Londrei. Presa consemnează imediat evenimentul. Apoi, Barbu Ionescu cumpără toate biletele din loja regală a Teatrului Strand la spectacolul Monstrul, în care joacă o actriță celebră, Ruby Miller. Descinderea lor la teatru împreună cu soții Ionescu e salutată cu ovații de tineri adunați la intrarea în foaier. Elena Lupescu poartă o haină cu guler de hermină și manșete de vulpe. Ziarele de a doua zi îi descriu eleganța simplă și naturalețea. În pauza dintre acte, ea fumează o țigaretă, iar Carol face cunoștință cu actrița Ruby Miller, care primește un buchet imens de flori prin grija lui Barbu Ionescu.

În timp ce ziarele se ocupă frenetic de aparițiile cuplului Carol–Elena Lupescu la evenimente mondene și se bat pentru obținerea unor interviuri exclusive, un fost detectiv de la Scotland Yard contactat din aprilie și plătit de reprezentanți ai guvernului de la București se află pe urmele lor. Harold Brust întocmește meticulos dosarul „Carol al României“. 18 ani de experiență în slujba poliției britanice l-au înzestrat cu cele două aptitudini detectivistice esențiale: observația și deducția. Brust e impresionat de prezența Elenei Lupescu, pe care o descrie ca pe „o actriță de primă mână în cea mai senzațională reprezentație politică a tuturor timpurilor“, remarcându-i farmecul aparte specific evreicelor, toaletele de un desăvârșit bun-gust, tenul care abia dacă are nevoie de vreun machiaj și, mai cu seamă, ochii care strălucesc când ademenitori, când sfredelitori.

Brust informează deopotrivă clienții români care-l plătesc și Foreign Office despre activitățile cuplului și ale lui Barbu Ionescu. E foarte probabil ca, la rându-i, să fi primit și el informații utile despre ei și alți străini cu care se aflau în legătură pe teritoriul Marii Britanii. Reședința de la Godstone e păzită zi și noapte de foști colegi de-ai lui Brust de la Scotland Yard, care au misiunea să asigure securitatea înaltului oaspete, rudă a regelui George V, vărul reginei Maria. Zilnic, apar la porți nenumărați curioși dornici să-i vadă, măcar în treacăt, pe Carol și pe Elena Lupescu, despre care ziarele scriu că trăiesc o dragoste ca-n filme.

Detectivul află că într-o tipografie din centrul Londrei, aproape de strada Seven Dials, se multiplică 20.000 de manifeste scrise în românește și adresate „Poporului României Mari“. Brust avea instrucțiuni de la oamenii de legătură din Paris să le furnizeze, cu orice preț, o dovadă a existenței manifestelor. Spre norocul lui, tipografia trimite primele câteva sute de exemplare la Oakhurst Court spre verificare. Sosirea curierului la ușa din dos a conacului, care dă spre bucătărie, coincide, ca un făcut, cu sosirea camionetei care aprovizionează reședința cu carne.

Brust se repede la un măcelar din localitate, cumpără o ciozvârtă strașnică de miel, improvizează o tavă și un halat ca cele ale băieților care livrează carnea și bate și el la ușa din dos. Cum nu-i răspunde nimeni, detectivul încearcă ușa, nu e încuiată, intră, vede imediat coletul cu manifeste printre pachetele cu alimente proaspăt livrate și apucă să-și strecoare câteva în buzunar înainte de a fi surprins de una dintre servitoare, căreia i se recomandă drept băiatul cu carnea și o șterge. „Dacă, în seara aceea, la masă le-o fi fost servită o delicioasă friptură de miel, habar n-au avut Carol și doamna Lupescu cui datorau acest ospăț!“ avea să povestească peste ani fostul detectiv.

Imediat, a trimis la Paris cele câteva manifeste sustrase.

Tatiana Niculescu este scriitoare, autoare a biografiilor istorice Regina Maria: Ultima dorință (Humanitas, 2015, 2016, 2018), Mihai I, ultimul rege al românilor (Humanitas, 2016), Mistica rugăciunii și a revolverului: Viața lui Corneliu Zelea Codreanu (bestseller Humanitas, 2017), Ei mă consideră făcător de minuni: Viața lui Arsenie Boca (Humanitas, 2018). Sub semnătura Tatiana Niculescu Bran a debutat cu romanul Spovedanie la Tanacu (Humanitas, 2006), care a devenit piesă de teatru în dramatizarea autoarei și în regia lui Andrei Șerban. Același roman a stat la baza filmului După dealuri, în regia lui Cristian Mungiu, care a obținut premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de Film de la Cannes în 2012. Alte romane: Nopțile Patriarhului, Povestea domniței Marina și a basarabeanului necunoscut, Tăierea Fecioarelor.

05
/01
/15

Cărţi ale unor autori consacraţi, precum Mircea Cărtărescu, Lucian Boia şi Vladimir Tismăneanu, volumul "Scrisori pentru Vera", de Vladimir Nabokov, şi o serie de romane politice - la 25 de ani de la abolirea sistemului comunist - se numără printre noutăţile editoriale pregătite pentru anul 2015.

29
/12
/14

Cel mai mare poet al Rusiei a avut parte de glorie, a trăit drama exilului şi, ca toate personajele pe care le-a creat, a avut o viaţă fascinantă, Aleksandr Sergheevici Puskin s-a născut în iunie 1799 şi a murit în în februarie 1837, în urma unui duel. Se spune despre el că s-a iubit cu 113 femei.

26
/12
/14

Scriitori, critici literari şi reprezentanţi ai editurilor româneşti recomandă pasionaţilor de literatură să citească în vacanţa de Crăciun titluri ale unor scriitori laureaţi ai premiului Nobel, volume de poezii, dar şi cărţi pentru copii, acestea fiind doar o parte dintre "ofertele" de sărbători.

23
/12
/14

Captivi (Polirom, ed. a II-a, 2011), de Norman Manea, „un roman uimitor despre România postbelică, despre limbă, identitate şi pierdere”, a fost publicat în această lună de prestigioasa editură americană New Directions.

17
/12
/14

Librăria Eminescu a găzduit lansarea volumului „O viață și toate începuturile”, al tinerei scriitoare Alexandra Neacșu, vineri, 12 decembrie. Cartea a fost publicată de Compania Passe-Partout Dan Puric și are o prefaţă semnată de Dan Puric.

17
/12
/14

Columbia va emite în curând bancnote cu efigia scriitorului Gabriel Garcia Marquez - laureatul premiului Nobel pe anul 1982, decedat pe 17 aprilie -, în urma adoptării unei legi care a fost votată luni în Parlamentul acestei ţări.

11
/12
/14

Amza Pellea pleca după țigări și, uneori, se întorcea după trei zile. Gheorghe Dinică l-a luat de guler pe comandantul de la Otopeni. Vladimir Găitan ar fi putut juca într-un film de Michelangelo Antonioni... Câteodată, poveștile din culise sunt mai palpitante decât cele de pe scenă.