Richard Bovnoczki: „Ce fac vreau să fie mai rafinat, mai profund, mai încărcat emoțional, mai viu”
https://www.ziarulmetropolis.ro/richard-bovnoczki-ce-fac-vreau-sa-fie-mai-rafinat-mai-profund-mai-incarcat-emotional-mai-viu/

Ricky, căci aşa îi spun prietenii, este actor freelancer. Nu a fost niciodată angajat şi nici nu vrea să fie. Îşi iubeşte prea mult libertatea. Are patruzeci şi trei de ani şi anul acesta este nominalizat la Premiile UNITER pentru rolul Ciki din „No Man’s Land”, de la Naţional.

Un articol de Andrei Crăciun|8 mai 2017

Către viitor, cu ce gânduri te îndrepți, Richard Bovnoczki?
Să fim sănătoși, să am timp de petrecut cu familia. Ce fac vreau să fie mai rafinat, mai profund, mai încărcat emoțional, mai viu.

Ai loc să crești, simți că n-ai atins apogeul?
Da, în fiecare e loc – chiar și în Victor Rebengiuc! Sper să jucăm în curând un spectacol împreună.

Angajat ești pe undeva?
Nu. Și nici nu vreau.

De ce?
Probabil că structura mea e așa, nu vrea să se plieze pe asta.

Dar ai fost?
Nu, niciodată. Am fost întrebat, când am terminat – la licență –, dacă vreau să mă angajez. Și am zis că nu. Și la Comedie m-au întrebat; și la Ploiești. Și, acum, cu Ion Caramitru am discutat dacă vreau, la Național. Și a fost scurt, înainte de a negocia orice. M-a întrebat: „Dar tu nu vrei să te angajezi?”, am zis: „Nu!” – „Bine faci!”; și atât a fost, n-a mai insistat.

Crezi că te-ar limita?
Da.

RICHARD BOVNOCZKI ȘI RISCURILE OAMENILOR LIBERI

Nu vrei să fii agățat?
Da, cred că asta e. Nu vreau să fiu ținut: „Domnule, trebuie să fac asta și asta!”. Până acum, slavă Domnului, a funcționat. Sigur, există și o doză de risc – a fost o perioadă când n-am lucrat nimic, în afară de colaborarea cu Dan Puric, până în 2006, când a apărut „Crimă și pedeapsă”… Altădată, când eram praf au apărut întâlnirile cu Yuri Kordonsky și cu Theo Herghelegiu. Și după aia, ușor-ușor, au fost din ce în ce mai multe spectacole. Anul trecut am avut șase premiere; a fost cam mult.

Și ai început să devii cunoscut? Te recunoaște lumea pe stradă?
Eh, pe stradă…

Stai la bloc?
La bloc, da. Vecinii mă cunosc.

Știu că ești actor?
Cred că știu; majoritatea, da. A fost o doamnă care m-a surprins – o vecină, doamna administrator; pe fiica ei mi s-a părut că am văzut-o la un spectacol.

Vine Gala UNITER la Timișoara. Nu te superi dacă nu câștigi?
Nu, nu. Anul trecut, de exemplu, când am fost nominalizat cu „The Sunset Limited”, de la Unteatru…

Ai fost la Oradea?
Da, foarte frumos a fost – în sală și toate… Eu și când au anunțat cine a câștigat – „Clasa noastră” –, tot „The Sunset Limited” am auzit. Bucuria nominalizării a fost mare. Cred că este egală întâlnirea tuturor celor care au fost nominalizați. Sincer îți spun, când am fost nominalizat, n-am avut o explozie: „Yeeee, mamă, extraordinar!”. Când am auzit că e și Ciprian Nicula, că e și Andrei Huțuleac, o bucurie sinceră a fost pentru ei, pentru că ei altfel o simt. Sunt cu aproape douăzeci de ani mai tineri decât mine! E altceva, la vârsta lor; nu că eu sunt mai bătrân și că din cauza asta n-aș putea să mă bucur, dar eu am chestia asta că Ciki (n.r. – rolul pentru care Richard Bovnoczki este nominalizat la UNITER) este mai puțin decât ce înseamnă „No Man’s Land” pentru mine – și ce a făcut Morfov, și ce lucrăm acolo împreună, în groapa aia cu Mihai și Ciprian. Și, prin ce am făcut eu, n-am considerat că…

… Ai rupt gura târgului?
Da, că e „Regele Lear” sau altceva.

RICHARD BOVNOCZKI ȘI UȘILE NEDESCHISE PÂNĂ ACUM

Până la urmă mai consideră alții...
Oricum n-o să schimbe nimic treaba asta, că am câștigat anul ăsta UNITER-ul, dacă îl câștig eu. La fel vor fi greutățile, și impasurile vor fi aceleași. Cu siguranță nu se vor deschide uși nedeschise până acum.

Și nici n-o să mergi cu statuia în cârcă prin oraș?
Da. E o beție pe care, hai să zicem, o primești în seara aia, după care îți trece.

no

„No Man’s Land”, la Teatrul Național din București

Dar cu Unteatru cum te-ai întâlnit tu, că și asta pare a fi o întâlnire rodnică pentru tine?
Păi da, a fost, am șapte spectacole acolo! În primul rând, ideea lor de a porni și cum au făcut totul acolo e minunat… Și îi admir, îi iubesc pentru asta și le vin în sprijin cu puținul pe care pot să-l fac, la propriu. De la Andrei Grosu am primit odată un telefon – „Vreau să fac un Cehov, în cadrul unor spectacole de master. Era un program, o finanțare pe care o primeau masteranzii din anul respectiv, 2009. Îi zic: „Hai să ne întâlnim!”. Ne-am întâlnit, mi-a zis ce vrea să facă, mi-a spus distribuția… Am zis: „La Metropolis? Hai să facem!”. Am făcut, a fost o cădere totală, din ambele puncte de vedere – și ce am făcut eu, și ce a făcut el, pentru că am fost neatenți. Am început foarte bine, totul a mers bine până la mijloc. Și probabil că el s-a bucurat, s-a liniștit și n-am mai fost atenți. Macazul se schimbase și am mers într-o altă direcție, știi? Dar a fost o experiență și n-am dat vina pe el sau pe altcineva; a fost o vină a mea. În 2012, când am lucrat la „Un tramvai numit dorință”, cineva a plecat din distribuție și m-au întrebat din nou dacă aș dori. Tot așa, era întrebarea: „Când ar trebui?” – era un timp scurt, dar rolul era mai mic. Și atunci am zis: „Bine, hai că vin!”. Și atunci a ieșit bine. Pe urmă ei m-au invitat cu „Moscova-Petușki”, la Unteatru… După un an m-au sunat pentru „La țigănci”, pe urmă au pus „Livada de vișini”, a urmat „The Sunset Limited”…

… Și au început să se lege lucrurile.
Da, da, da. Asta a fost. Îi admir și mă bucur pentru ei că n-a fost doar un puseu din ăsta…

Vor să facă teatru pe termen lung.
Da. Întotdeauna au avut un sprijin exact când a trebuit, cât să nu se stingă totul. Teatrul e mic; Andrei e un manager bun, Andreea e o mamă a spațiului și a ceea ce înseamnă Unteatru, și o regizoare bună. Și împreună fac un lucru bun. Și Andrei, dar, pentru că e prins cu tot ce înseamnă administrativ, birocrație, nu mai are energie, oricât și-ar dori el. E o combinație foarte bună și și-au dorit mai ales calitate, teatrul să fie teatru! Asta și-au dorit și asta fac; și e foarte frumos! Să-i ajute Dumnezeu să fie noul teatru un altfel de teatru Bulandra – cum a făcut doamna Bulandra, când a început…

Oricum n-o să schimbe nimic treaba asta, că am câștigat anul ăsta UNITER-ul, dacă îl câștig eu. La fel vor fi greutățile, și impasurile vor fi aceleași. Cu siguranță nu se vor deschide uși nedeschise până acum. (Richard Bovnoczki, actor)

Foto: Adriana Gioadă, Florin Ghioca/TNB

12
/06
/17

În a doua zi a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (10 iunie) a fost prezentat spectacolul de dans aerian ”TANGO LA ALTITUDINE II”, semnat de coregrafa argentiniană Brenda Angiel, continuarea unui spectacol prezentat anterior tot la FITS de aceeași companie. Un performance în aer, în lumini, umbre și fum, într-un spațiu care nu mai e spațiu definit de limite ci e libertate și respirație largă.

09
/06
/17

„Mă simt jenată când aud laude”, spune actriţa Tora Vasilescu într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, realizat la Cluj-Napoca. Ea va primi Premiul de Excelenţă al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), la Gala de închidere care va avea loc sâmbătă seară.

08
/06
/17

Între 20-27 mai, Buzăul a devenit scena Festivalului ”Buzău Iubește Teatrul”, un ”nou festival vechi” împrospătat cu un nume și un concept de organizare nou. Spectacole dintre cele mai noi și apreciate din București, dar și două spectacole din Piatra Neamț și Suceava, o secțiune pentru studenți și alta pentru copii, spectacole de stradă și conferințe. L-am prins pe foarte activul director Adrian Găzdaru în mijlocul festivalului și l-am rugat să-și tragă puțin sufletul și să ne povestească despre FBIT.

05
/06
/17

Dramaturgul Saviana Stănescu, născută în România și stabilită în Statele Unite ale Americii, a fost invitată recent să țină, alături de Matei Vișniec, un workshop de scriere dramatică în cadrul programului POINT New Writing, desfășurat la festCO 2017. Despre întâlnirea sa cu tinerii dramaturgi de la noi, dar și despre cum se scrie teatru azi, în rândurile care urmează...

02
/06
/17

"Limitările financiare pot fi luate ca un imbold creativ, dar numai dacă integrezi constrângerile bugetare de la început în procesul creativ", afirmă Antoine Le Bos, consultant de scenariu în cadrul "Less is More", o platformă europeană de dezvoltare a filmelor cu buget limitat, care va desfăşura la TIFF un workshop.

30
/05
/17

Diana Cavallioti (31 de ani), rolul principal feminin din filmul românesc de mare succes „Ana, mon amour”, are, mai ales, o frumoasă carieră în teatru. În linii mari, toate acestea se cunosc. Din interviul care urmează veți afla detaliile. Cine, ce, de ce, unde, când, cum. Ca la Ziar.

29
/05
/17

INTERVIU „Secondo Me” a fost prezentat în 2016 la Locarno. În iunie, documentarul, care are în centru doi garderobieri (de la Viena şi Milano) şi o garderobieră (de la Odessa), va putea fi văzut la TIFF. Regizorul Pavel Cuzuioc, născut în Republica Moldova şi stabilit în Austria, vorbeşte despre film şi despre cum a ajuns cineast.

18
/05
/17

Scriitorul din Basarabia se află în plină mică trilogie a marginalilor, din care a publicat primele două volume: „Sectanții” și „Bandiții”. Atenție, urmează un interviu neconvențional! Despre cultură și războaie, despre cărți, tineri și nostalgie. Se pune chiar și întrebarea: „Ești un agent al Kremlinului, Vasile?“

16
/05
/17

Este unul dintre profesorii fondatori ai şcolii de teatru clujene și a instruit cinci generaţii de absolvenţi ai secţiei române de actorie. Miklós Bács vorbește despre povestea sa de viață și teatru și rolul Faust din spectacolul cu același nume în regia lui Silviu Purcărete, jucat la Teatrul Național ''Radu Stanca'' din Sibiu.

11
/05
/17

Profitând de lansarea în limba română a romanului „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” (ed. Humanitas, 2017), de Care Santos și Francesc Miralles, am provocat-o pe celebra scriitoare catalană la un exercițiu de rememorare a traseului său – de la primul concurs literar câștigat, pe când era elevă, la cum arată o zi obișnuită pentru ea acum, ca autoare a unor cărți traduse în peste 20 de limbi.