Robert Lepage și capodopera de la Craiova
https://www.ziarulmetropolis.ro/robert-lepage-si-capodopera-de-la-craiova/

#thereisaWill #thereisLepage – ce mai e pe la Festivalul Internaţional Shakespeare, Craiova.

Un articol de Dan Boicea|23 mai 2022

🔶 Cât de ușor e să spui cuvântul „capodoperă“, fără să te simți vinovat cu ceva, atât de firesc, aproape ca o eliberare, când nu mai știi la ce cuvinte să apelezi ca să descrii ce tocmai ți-a venit în viață și ți-a îmbunătățit-o pentru totdeauna.

🔶 „887“, spectacolul lui Robert Lepage, prezentat în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova, este o capodoperă a simplității și a inventivității, un jurnal creativ al amintirilor, un vis excelent executat tehnic, dacă se poate spune așa, și chiar se poate spune

🔶 Robert Lepage, singur pe scenă, se autopovestește ca într-un act de magie, fiind și dramaturg, dar și actor, și regizor, dar și scenograf, și operator video, dar și spectator, totul în doar două ore și un pic, două ore în care ajungi să cunoști un creator, un tânăr, dar și un om ajuns pe o treaptă înaltă a înțelegerii propriei vieți și a contextului social, politic, sau la nivel intim – uman, care a făcut-o să fie viața unui canadian care a reușit să uluiască lumea.

🔶 Robert Lepage, cu umor, cu răbdare, cu voluptate de povestitor, interacționând cu scenografia la un nivel la care rar poți vedea un artist făcând asta, ajutat de 11 membri nevăzuți ai trupei sale Ex Machina din Quebec, fondată în 1994, arată ce înseamnă un bun universal care funcționează impecabil la nivel tehnic și care își adaugă numeroase straturi de emoție, informație și autoironie, pe care sala le decodifică natural.

🔶 Lepage arată, de fapt, de ce continuitatea rolurilor în procesul de creație face ca un produs artistic să intre într-o inevitabilă logică a succesului – pentru că el, ca dramaturg, nu este doar acela care își scrie textul și speră să fie reprodus bine pe scenă, ci își asumă mai departe și un rol de a transcrie acest text în limbaj scenografic, iar ca regizor se asigură că această mașinărie a emoțiilor, formată din text, elemente de decor și sceno-tehnică să ducă spectatorul din punctul A în punctul B fără accidente pe drum. E un mecanism care merg ca uns de la premiera din 2015 a spectacolului.

🔶 „De câți dramaturgi e nevoie ca să schimbi un bec? De niciunul, pentru că dacă ai apela la ei, niciunul n-ar schimba nimic“, glumește Lepage. Poate și de asta el își asumă să țină în mână totul, atât la nivel conceptual, dar și, efectiv, în anumite momente, modificând spațiile de joc cu mâna, împingând, trăgând, deschizând, lumi, vieți și amintiri, jucându-se cu reproducerile în miniatură ale cartierului și ale blocului în care a crescut, pe Murray Avenue 887, în Quebec, acolo unde a început totul.

🔶 E un nivel de implicare și de contopire a rolurilor (regizor, actor, dramaturg, scenograf), aproape nemaiîntâlnit până acum, cu meșteșug, cu intuiție și cu simț practic, totul pe un fir bine articulat al narațiunii.

🔶 „887“ este o producție de teatru în adevăratul sens al definiției și o mare șansă pentru spectatori de o a vedea în România, la un festival care își împlinește cu vârf și îndesat menirea.

🔶 Dacă Robert Lepage ar fi invitat undeva, la un festival la care ați avea acces, faceți acei kilometri. Ieșiți din casă până la prima stație de metrou. Răbdați în trafic câteva semafoare în plus. Încărcați bine trotineta electrică. Pentru cei care merg la teatru sau pentru cei care poate nu au mers vreodată, chiar și cel mai puțin interesant spectacol al lui Robert Lepage (dacă ar exista așa ceva; nu se poate confirma încă din trei surse) poate conține o idee care poate însemna ceva important.

Foto: Simion Buia

14
/09
/13

La 53 de ani, Antonio Pappano e considerat un al doilea Bernstein. Când nu dirijează sau nu face înregistrări, vorbește la radio și la televiziune despre Verdi, dar și despre Beatles. Săptămâna aceasta a venit la București, împreună cu orchestra di Santa Cecilia, pentru Festivalul „Enescu”.

14
/09
/13

Ioana Nicolaie va fi tradusă peste hotare. Romanele ,,Cerul din burtă’’ şi ,,O pasăre pe sârmă’’, de Ioana Nicolaie, ambele apărute în colecţia ,,Ego. Proză” a Editurii Polirom, vor fi publicate în traducere în Suedia, Bulgaria şi Serbia.

13
/09
/13

Love Building are astăzi o seară cu totul specială. Aceasta reprezintă mult așteptatul moment al premierei de gală a filmului, care va avea loc de la ora 19.30, la CinemaPRO.

13
/09
/13

Teatrul Nottara începe toamna în forță. Pe lângă deschiderea stagiunii, instituția organizează prima ediție a Festivalului Internațional de Teatru Fest(in) pe Bulevard, între 12 și 19 octombrie.

12
/09
/13

Martha Bibescu cu ,,Catherine-Paris'', una dintre cele mai importante figuri ale perioadei interbelice româneşti, și ,,Visătorul'' de Ian McEwan, sunt cele mai recente apariţii din colecţia de traduceri a Editurii Polirom.

12
/09
/13

CRONICĂ DE FILM. „Love Building”, debutul în lungmetraj al Iuliei Rugină, este o comedie de public despre ipostazele relaţiei de cuplu. Un film lipsit de profunzime, care păstrează însă distanţa regulamentară faţă de prostul-gust.