Roxanne. Onorabil
https://www.ziarulmetropolis.ro/roxanne-onorabil/

CRONICĂ DE FILM Roxanne, debutul lui Vali Hotea, este un film onest care, în pofida lipsei valenţelor cinematografice, reuşeşte să se achite onorabil de sarcina angajată. Din păcate, lungmetrajul nu străluceşte şi nu lasă aproape deloc spectatorului oportunitatea de a broda singur semnificaţii.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 octombrie 2013

CRONICA DE FILM Roxanne, debutul lui Vali Hotea, este un film onest care, în pofida lipsei valenţelor cinematografice, reuşeşte să se achite onorabil de sarcina angajată. Din păcate, lungmetrajul nu străluceşte şi nu lasă aproape deloc spectatorului oportunitatea de a broda singur semnificaţii.

Roxanne, acest nou debut românesc într-o toamnă a debuturilor, este un film fără rest, în sensul în care regizorul-coscenarist Vali Hotea şi coscenarista Ileana Muntean nu oferă aproape deloc publicului libertatea de a deduce pe cont propriu (sub)înţelesurile poveştii. Totul este transmis direct prin jocul bun al actorilor şi, în special, prin dialog, mai degrabă ca în serialele de televiziune, în detrimentul îndrăznelii vizuale.

Aproape de 40 de ani, Tavi, interpretat de un Şerban Pavlu care-şi confirmă poziţia ca unul din cei mai buni actori români de film, este angajat într-o relaţie cu Oana (Corina Moise), se întâlneşte des cu cel mai bun prieten (jucat de un Adrian Văncică în vervă) şi este nevoit să aibă grijă de o mamă bolnavă de Alzheimer.

Bătrâna este interpretată exemplar de una din marile actriţe ale României, Valeria Seciu, revenită spectaculos în ultimii ani pe marile ecrane cu roluri secundare în filme precum „Aurora” (2010), „Despre oameni şi melci” (2012) sau „Sunt o babă comunistă” (2013).

Tavi se hotăreşte să-şi ceară dosarul de la Securitate pentru a vedea cine l-a „turnat” în 1989 când a dat o dedicaţie muzicală la Europa Liberă. Destinatara melodiei „Roxanne“ era iubita sa din acea perioadă, Roxana (Diana Dumbravă), despre care află din dosarul consultat la CNSAS un lucru care îi dă existenţa peste cap.

Roxanne

Diana Dumbravă este Roxana, în Roxanne, în filmul lui Vali Hotea

Descoperirea îl împinge pe Tavi să pătrundă în viaţa şi în familia Roxanei, care are doi băieţi mici şi un fiu de 20 de ani (Anghel Damian, fiul cineaştilor Anca şi Laurenţiu Damian) şi care este căsătorită cu un medic înstărit şi din acelaşi fost grup de prieteni din tinereţe, interpretat de un Mihai Călin în formă şi revenit de asemenea în cinema după câţiva ani.

Scheletul narativ are iz telenovelistic, dar, din fericire, regizorul Vali Hotea reuşeşte să nu alunece în sentimentalism, chiar dacă este departe de a zgudui sau măcar de a surprinde spectatorii, în pofida premisei ofertante – trecutul care invadează prezentul şi memoria în care amintirile încep să-şi piardă conturul.

Citiţi şi: Roxanne, cu Şerban Pavlu, din 11 octombrie în cinematografe

Vali Hotea menţine filmul Roxanne într-o zonă sigură, călduţă, accesibilă unui public larg, fără a-şi asuma vreun risc. Dialogurile, credibil construite, sunt denotative, ferite de umbre, ascunzişuri sau sugestii. Totul trebuie explicat, rezolvat, clarificat.

Roxanne, emoţie în tehnică hollywoodiană

Este un cinema clasic, dar fără forţă, care încearcă să iasă – fără pretenţii – din paradigma stilistică (la rândul ei extrem de diversă) a Noului Cinema Românesc, căzând însă într-o altă paradigmă, a cinemaului cuminte şi, prin urmare, mai puţin atractiv.

Iar asta se vede inclusiv prin folosirea în dialoguri a banalei tehnici plan-contraplan, greu de găsit în producţiile româneşti ale ultimilor ani, dar extrem de familiară din sitcomuri şi filmele hollywoodiene.

Camera nu se teme de chipurile actorilor, care devin, deloc surprinzător, indicatoare ale trăirilor şi sentimentelor de moment ale personajelor, facilitând accesul publicului la complexul emoţional.

Debutul lui Vali Hotea se sprijină în primul rând pe distribuţie şi pe scenariu şi are meritul că nu-şi propune mai multe decât poate duce, devenind un film agreabil echilibrat şi de suprafaţă, însă capabil să-şi creeze un public al său.

Produs de HiFilm Productions şi distribuit de Parada Film, Roxanne rulează de vineri în cinema, iar marţi, 15 octombrie, Cinema Union găzduieşte, de la ora 19.00, o proiecţie specială urmată de discuţii cu echipa filmului.

Dacă v-a plăcut articolul, urmăriţi-ne şi pe Facebook!

INFO

Roxanne (România, 2013)

Regia: Vali Hotea

Cu: Şerban Pavlu, Valeria Seciu, Diana Dumbravă, Mihai Călin

Rating: ●●○○○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,

este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto sus, cu Şerban Pavlu şi Valeria Seciu, din Roxanne – Cornel Lazia

26
/11
/21

INTERVIU „Cu fiecare film am impresia că învăţ ceva nou despre meseria de actor”, afirmă într-un interviu cunoscutul actor franco-algerian Kad Merad, progatonist în comedia „Succes de public” („Un triomphe”, 2020), regizată de Emmanuel Courcol şi disponibilă în prezent în cinematografele din România.

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.