Opera „Samson și Dalila”: dramatism romantic, culori bahice și un cor magnific - Ziarul Metropolis

Noua stagiune a Operei bucureştene aduce o lucrare celebră a repertoriului romantic, grand opera „Samson şi Dalila” a francezului Saint-Saëns. O înfruntare între Dumnezeul Cerului şi zeii pasiunilor umane tulburătoare, şi o călătorie muzicală de anvergură.

Un articol de Cristina Enescu Aky|22 noiembrie 2019

Esența istoriei biblice este binecunoscută: eroul evreu Samson devine prizonierul unei fatidice și mistuitoare iubiri pentru Dalila, superba și vicleana „farmazoană” din neamul filistenilor, care își propune – și reușește- să îl seducă pe Samson pentru a afla secretul puterii sale uluitoare, și astfel a îl trăda dușmanilor săi. Samson-ul lui Saint-Saëns este însă mai degrabă un om puternic prin fapte și caracter, dar totuși un om, a cărui imensă putere este crunt încercată de însăși natura sa umană, prin pasiunea mistuitoare pentru Dalila. Ea, în schimb, este toată seducție, calcul politic și manipulare în această operă romantică grandioasă (prin subiect dar și prezență scenică a personajelor și decoruri), în care dulce-amarul specific romantismului este conturat în splendide detalii muzicale de mare anvergură.

Rolul Dalila este unul dintre cele mai importante din repertoriul de mezzosoprană, două dintre ariile cele mai frumoase (cu care merită să vă familiarizați înainte de vizionarea operei, pentru a savura mai bine plăcerea recunoașterii lor) sunt „Printemps qui commence” („Începutul primăverii”) fiind „Mon cœur s’ouvre à ta voix” („Inima mea se deschide la vocea ta”). Mare parte dintre partiturile corului sunt monumentale și impresionante, iar corul Operei Naționale București face o figură extrem de frumoasă în mod special în această operă, în ciuda unui aer adesea anesteziant de static al montării, ceea ce în mod paradoxal, într-un fel, favorizează în plus atenția asupra pasajelor muzicale de grup.

Pe de o parte, așadar, evreii înrobiți care privesc la Samson ca la conducătorul salvator, și Yahve, Dumnezeul gelos și atotputernic al lui Samson, pe de altă parte atracția irezistibilă, trup și suflet, care îl trage pe Samson tot mai mult spre această femeie, care de fapt caută să îi îndepărteze gândurile de la ceea ce filisteni știu că evreii plănuiesc, anume o revoltă. Iubirea celor doi are toată patima, drama și sfâșierea amorurilor romantismului, dar are și superbe pasaje muzicale erotice, explodând de furie, gelozie sau pasiune.

Al treilea act, de un dramatism copleșitor chiar și pentru convenția de operă la care știm că luăm parte, îl arată pe Samson fără măreția și puterea părului său lung, orbit în atacul ce a urmat trădării Dalilei, dar totuși nu complet învins. Ultima victorie îi va aparține, lui și Dumnezeului său. Însă înaintea deznodământului dramatic, în timp ce Samson este adus la templul lui Dagon, preotesele și preoții păgâni se dezlănțuie într-un dans ritual ce constituie unul dintre cele mai frumoase momente ale acestei opere. E celebra „Bacchanale”, un pasaj muzical orgiastic, în care Saint-Saëns a împletit arome orientale și bahice (inclusiv o partitură pentru oboi solo mai mult decât senzuală), și pe care coregrafia și costumele baletului Operei Naționale din București (decorul și costumele fiind creația Andreei Koch, iar coregrafia fiind semnată de Davide Bombana) au reușit să îl transforme încă și mai mult într-un moment de dans la care greu de crezut că cineva din sală va ațipi.

Montarea semnată de regizorul italian Giandomenico Vaccari este aerisită, neiritantă pentru cei care au intoleranță la „modernisme”, cu vizualuri adesea puternice dar și cu o pronunțată lipsă a dinamicii scenice. Pe fundalul scenei apar proiecții video sugestive, pe alocuri excesive în sensul compilațiilor de imagini. Acțiunea se petrece pe mai multe niveluri scenice, ceea ce creează efecte vizuale adesea antrenante. Pentru cei cărora le este dor de mai multe nuanțe de arte performative și interpretare dramatică, montarea le va lăsa dorul neostroit. Este, însă, o montare plăcută și care nu va stârni pasiuni acerbe din perspectiva celor cu gusturi tradiționaliste în operă.

Coregrafia este creată așadar de Davide Bombana, dansator și coregraf italian cu o variată experiență internațională. La ONB, el a lucrat anterior și la coregrafia spectacolului „Carmina Burana”. În această montare a operei „Samson și Dalila”, coregrafia lui are în mod cert o notă de prospețime, adesea și de curaj, și contribuie major la dinamica spectacolului.

Așadar, un spectacol viu, deși adesea stagnant ca dinamică, cu o muzică superbă și multe elemente interesante, pe care îl puteți viziona la ONB indiferent de nivelul de „prietenie” pe care îl aveți cu muzica și spectacolul de operă în general. Sunt șanse, de ce nu (dacă sunteți novici), chiar să prindeți gustul.