Scrisoare către Evgheni Vodolazkin
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-evgheni-vodolazkin/

Cartea „Laur (roman neistoric)”, în traducerea Adrianei Liciu, a fost publicată la Editura Humanitas Fiction în anul 2014.

Un articol de Andrei Crăciun|16 august 2017

Scumpe domnule Vodolazkin, încep cu o mărturisire. De două ori am început „Laur”, și de două ori am renunțat încă din prima parte – încă de la „Cartea cunoașterii”. Așa se explică de ce vă scriu abia acum, când ecourile romanului dumneavoastră neistoric nu mai au, totuși, cel puțin în țara noastră, aceeași intensitate.

Nu mă înțelegeți greșit: am recunoscut de la prima pagină atât talentul, cât și munca domniei voastre. Știam că mă aflu în prezența unei cărți mari.

Am renunțat de fiecare dată pentru că vă citeam prost. Credeam că mă aflu în fața unui comentariu oarecare al Bibliei (atât de oarecare cât poate fi un comentariu al Bibliei).

Nu sunt un om religios, bisericos nici atât, iar relația cu Dumnezeu mă privește. Sunt un copil al secolului XX, născut într-o țară comunistă, așadar paradoxală, atee și cu o bogată tradiție religioasă ortodoxă. Iar „Cartea cunoașterii” descria un Ev Mediu încântător (în ciuda epidemiilor de ciumă), în care Dumnezeu, în mare mila Sa, se învrednicea de cei în nevoie și, cu mâinile vracilor, le alina durerile pământești iar celor credincioși le salva chiar și sufletele. Credeam că „Laur” pune, destul de violent, numai și numai problema mântuirii. Desigur, greșeam.

Totuși, deși renunțasem de două ori la ea, cartea dumneavoastră mă intriga și aș minți dacă n-aș spune că mă urmărea. Ce voia, totuși, să spună autorul?

A treia oară – dezbrăcat de prejudecăți – m-am aruncat în lectura romanului dumneavoastră neistoric și, de data aceasta, l-am dus la bun sfârșit. Strict literar, m-am simțit binecuvântat. De mulți ani nu am mai citit o carte atât de profundă (și când te gândești că mi se păruse atât de superficială, sabotată de dogme înguste!).

Îndrăznesc, acum, să consider că „Laur” este o carte despre absența timpului. Dumneavoastră puneți în locul timpului veșnicia. E o idee creștină, desigur. Nu sunt lămurit în chestiunea veșniciei, dar pot îmbrățișa ideea de bază: nu există timp.

Am citit a doua parte din „Laur” într-o stare de teribilă încântare. M-au încântat nebunii întru Hristos. M-a încântat nebunul întru Hristos Foma, precum și nebunul întru Hristos Karp m-a încântat, și lupta lor obligatorie de asemenea. M-a încântat umorul dumneavoastră, și m-a încântat puterea credinței în iubire.

Știu că sunteți specialist în vechea cultură rusă. „Laur” o demonstrează limpede. Și mă bucur că această carte a ajuns bestseller internațional. E nevoie și de vechea cultură rusă în lumea ideilor de azi (chiar dacă nu suntem de acord cu ideile din vechea cultură rusă).

Iar „Cartea drumului” am citit-o chiar într-o călătorie. Întors nu demult de la Ierusalim, mă găseam chiar pe drum, nu departe de Florența, așa că vă puteți închipui cât de puternică a fost impresia pe care a lăsat-o asupra mea textul dumneavoastră.

Domnule Vodolazkin, vă scriu târziu, și vă rog să mă iertați. Dar întrucât nu există, totuși, „târziu” într-o veșnicie, nădăjduiesc, iată, ca rândurile mele să fie primite cu o mare îngăduință.

Vă scriu numai și numai pentru a vă mulțumi. Căci eu mă simt mai fericit, mai împăcat, mai aproape de partea luminoasă a cerului știind că există și cartea dumneavoastră pe lume.

Îndrăznesc, acum, să consider că „Laur” este o carte despre absența timpului. Dumneavoastră puneți în locul timpului veșnicia. E o idee creștină, desigur. Nu sunt lămurit în chestiunea veșniciei, dar pot îmbrățișa ideea de bază: nu există timp.

18
/07
/18

Romanul „Viață de vânzare” de Yukio Mishima (traducere din japoneză și note de Andreea Sion) a fost publicat la Editura Humanitas Fiction în anul 2018. Cartea este una cult, a apărut în 1968 și face figură aparte în opera lui Mishima (care a ajuns de trei ori aproape de Premiul Nobel). Mishima, provenit dintr-o familie de samurai, și-a făcut seppuku la 45 de ani, în 1970.

17
/07
/18

În ianuarie 1933, matematicianul belgian (și preot catolic) Georges Lemaitre călătorea împreună cu faimosul fizician Albert Einstein în California, pentru o serie de seminarii. După ce belgianul a detaliat teoria sa Big Bang, Einstein a aplaudat și a spus: "Aceasta este cea mai frumoasă și satisfăcătoare explicație a creației pe care am ascultat-o vreodată". Se împlinesc, astăzi, 124 de ani de la nașterea lui Georges Lemaître

13
/07
/18

„Antonei cel Mare* spunea că semnele după care se cunoaște un suflet rațional și virtuos sunt: privirea, mersul, glasul, râsul ocupațiile și întâlnirile cu oamenii (...)”, precizează vocea lui Constantin Noica, la începutul acest fragment video -  singura filmare existentă cu marele filozof român.

09
/07
/18

Cartea de eseuri „China în zece cuvinte”, de Yu Hua (traducere din chineză și note de Mugur Zlotea), a fost publicată de Editura Humanitas în anul 2018. Este una dintre cele mai puternice și mai interesante cărți care se află acum pe piață.

03
/07
/18

Se împlinesc, astăzi, 135 de ani de la naşterea scriitorului Franz Kafka, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului XX, prilej pentru un scurt popas (vizual) la Praga, unde turiștii pasionați de cultură pot admira o uriașă sculptură mișcătoare dedicată autorului nuvelei "Metamorfoza", realizată de celebrul artist David Černý.

29
/06
/18

CĂRȚI DE NEOCOLIT Renașterea italiană rămâne una din epocile minunate din istoria Europei. Efervescență culturală, viață tumultuoasă, primejdii la tot pasul, creații unice realizate în liniștea atelierelor, alternând cu asasinate, recluziuni, trădări – totul se desfășoară într-un ritm trepidant, halucinant.

26
/06
/18

Editura Humanitas Fiction și Institutul Francez din București vă așteaptă marți, 26 iunie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38), la o întâlnire cu scriitorul francez Antoine Laurain, prilejuită de lansarea romanului „Pălăria Președintelui”, câștigător al Premiilor Landerneau Découvertes și Relay des Voyageurs, recent apărut în limba română în traducerea lui Doru Mareș.