„Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate şi anonimat”. Asocieri
https://www.ziarulmetropolis.ro/sindromul-greta-garbo-despre-celebritate-si-anonimat-asocieri/

CARTEA DE CINEMA Ce legătură ar putea să existe între două personaje atât de îndepărtate precum actriţa Greta Garbo, vedeta Hollywood-ului din anii `20-`30, şi criminalul în serie supranumit Jack Spintecătorul, din Anglia secolului al XIX-lea? Aparent, nici una.

Un articol de Ionuţ Mareş|19 ianuarie 2021

Însă ele devin subiectul unei cărţi-eseu apărută în 2020 la Editura Polirom, „Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate şi anonimat”. Scriitoarea Aurora Liiceanu, reputată autoare şi doctor în psihologie, porneşte de la cele două legende pentru a discuta din punct de vedere psihologic, dar pe înţelesul tuturor, două declinări ale raportului dintre celebritate şi anominat.

Sunt două forme de manifestare a acestei relaţii care pot părea desuete dacă sunt privite prin optica epocii internetului şi a reţelelor de socializare, care a bulversat graniţa dintre public şi privat, dar a căror analiză poate ilumina totuşi prezentul. De altfel, volumul se încheie cu un scurt capitol dedicat şi modului în care se construieşte celebritatea astăzi, de exemplu în cazul vloggerilor.

„Dacă vorbim despre anonimat, putem asocia personalitatea Gretei Garbo cu cea a lui Jack Spintecătorul. Anonimatul Gretei Garbo era parţial, pe când anonimatul lui Jack Spintecătorul este perfect, total”, scrie Aurora Liiceanu pentru a clarifica alăturarea surprinzătoare care stă la baza volumului său.

Fără să cunosc domeniul psihologiei şi literatura de specialitate, deci fără a putea să evaluez legitimitatea unui astfel de demers, am găsit totuşi pasionant portretul pe care autoarea i-l face celebrei actriţe, şi care reprezintă cea mai mare parte a cărţii.

Pare o descriere din perspectivă psihologică a personalităţii Gretei Garbo, realizată pe baza numeroaselor biografii, articole, informaţii şi comentarii de tot felul care au disecat de-a lungul deceniilor viaţa vedetei. Prin cei 85 de ani ai săi, existenţa actriţei aproape se confundă cu secolul al 20-lea (1905-1990).

Aurora Liiceanu e atrasă de un paradox: deşi era probabil cea mai apreciată actriţă a vremii, Greta Garbo a fugit de publicitate (nu s-a dus să îşi ridice Oscarul, printre altele) şi şi-a ţinut secretă viaţa personală cât a putut de mult (de exemplu, era foarte severă cu cei din anturajul său care spuneau public una sau alta despre ea).

Mai ales că „s-a retras în plină glorie la vârsta de 36 de ani, după ce făcuse 28 de filme” – câteva, în perioada mută, la începuturile sale în Suedia natală, unde fusese descoperită şi sprijină de regizorul Mauritz Stiller, iar restul la Hollywood, unde nu pare să se fi simţit în largul său şi despre care nu avea o părere prea bună (de altfel, după abandonarea carierei, s-a instalat la New York).

„Faptul că s-a retras tânără fiind şi că a dorit să rămână anonimă până la sfârşitul vieţii, adică aproape 50 de ani, pare astăzi – cu atât mai mult astăzi, când celebritatea a devenit un vis colectiv – de necrezut. Mai ales că era cea mai admirată şi cunoscută actriţă a timpului ei, era gloria măreaţă a Hollywoodului”, comentează autoarea.

Este o alegere fascinantă, iar Aurora Liiceanu încearcă să îi identifice resorturile. Şi o face trecând prin toate aspectele mai mult sau mai puţin ştiute din parcursul Gretei Garbo – de la prieteniile şi extravaganţele sale la speculaţiile privind posibila bisexualitate sau caracterul său.

Concluzia e un alt paradox – cu toate că s-a scris atât de mult despre ea, iar Greta Garbo a devenit sursa unui adevărat cult, viaţa sa rămâne, în profunzime, un mister. În fond, sunt greu de înţeles motivaţiile intime ale alegerilor fundamentale ale actriţei. Prin urmare, cartea adună mai degrabă întrebări, fără a oferi răspunsuri tranşante. Chiar şi aşa, este o incursiune captivantă, o sinteză reuşită a unui destin fascinant.

Un mister a înconjurat şi legenda lui Jack Spintecătorul, care îi oferă Aurorei Liiceanu un motiv de a discuta un alt tip de legătură între celebritate şi anonimat. Deşi mai puţin elaborat decât studiul dedicat Gretei Garbo, eseul despre enigmaticul personaj deschide o interesantă discuţie despre imaginarul public.

27
/02
/20

Fragmente esențiale dintr-o carte-monument „Balcanii. De la sfârșitul Bizanțului până azi”, de Mark Mazower (profesor de istorie la Columbia University).

25
/02
/20

Ernesto Sábato (1911-2011) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori argentinieni din secolul XX, dacă nu cel mai important. Alături de Borges și Cortázar, Sábato a dat o viață nouă literaturii sud-americane.

21
/02
/20

Marketingul face întâlnirea/interacțiunea dintre artiști și public posibilă. Este esențial, dat fiind că artele spectacolului nu există în lipsa receptării directe de către un public prezent în proximitate. Volumul combină fondul teoretic cu câteva studii de caz și opiniile unor personalități ale lumii culturale/profesioniști cu mulți ani de experiență. Printre ei: Emil Boroghină, Constantin Chiriac, Lucian Vărșăndan, Adrian Roman, Dan Bartha-Lazăr, Vava Ștefănescu, Gilda Lazăr, Marinela Țepuș, Tamara Susoi, Maria Sârbu și Simion Buia.

16
/02
/20

Pe 12 februarie s-au împlinit 126 de ani de la nașterea uneia dintre scriitoarele cele mai cunoscute ale României interbelice. Purtând un pseudonim pe care l-a dezagreat dar care a consacrat-o, Otilia Cazimir a fost o feministă a vremii ei, dar și iubita discretă a unui alt mare poet.

09
/02
/20

În „Fata cu Leica” (Editura Art, 2019), Helena Janeczek spune extraordinara poveste a fotografei Gerda Taro, prima femeie fotograf ucisă pe front și partenera legendarului Robert Capa. O carte de neratat!

09
/02
/20

Născut pe 9 februarie 1940, la Cape Town, scriitorul sud-african J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (2003), împlinește astăzi 80 de ani. Cartea pe care v-o propunem este primul său roman, „Ținuturi în crepuscul” (Editura Humanitas Fiction).

06
/02
/20

Vineri, 21 februarie, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta 38), va avea loc o dezbatere pornind de la volumul „Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea şi poveştile altor fete refugiate din toată lumea”, apărut de curând la Editura Polirom, în traducerea Biancăi Alecu.

05
/02
/20

Pentru că februarie este luna iubirii (veți constata atât pe 14 februarie, cât și pe 24), ne-am gândit ce carte s-ar putea dovedi perfectă atât pentru doamne și domnișoare, cât și pentru domni. Am optat pentru „Cele zece iubiri ale lui Nishino”, de Hiromi Kawakami (Polirom, 2015, traducere din japoneză de Florin Oprina).