Spectacole impresionante în decembrie, la Opera din București - Ziarul Metropolis

Opera e muzică, teatru, scenografie, mişcare – totul live. E o reflecţie a societăţii de demult şi de acum. E pasiune, dramă, e toate sentimentele la superlativ. E muzică vie vocală, corală şi instrumentală. Vă invităm în decembrie la Opera din Bucureşti, să vă convingeţi!

Un articol de Cristina Enescu Aky|1 decembrie 2019

De ce nu, descoperirea operei ca performance complex, fascinant, sau a unor spectacole de operă pe care încă nu le cunoașteți, poate fi un lucru interesant de adăugat pe lista „de făcut” în această perioadă. Iată așadar câteva propuneri din programul Operei bucureștene în luna decembrie: „Magazinul de păpuși”, „Nunta lui Figaro”, „Tosca”, „Trubadurul” și „Traviata”.

3 decembrie, ora 18:30 – Magazinul de păpuși (operă pentru copii)

La Studioul de Balet pentru Copii și Tineret al Operei Naționale București, Magda Rovinescu (care semnează și scenariul și scenografia) și actorul Șerban Pavlu vor prezenta „Magazinul de păpuși”, spectacol ce poate fi o bună ocazie de introducere a celor mici în universul fascinant al spectacolului de operă. Magda Rovinescu este creatoarea școlii de balet pentru copii ce funcționează în cadrul ONB. Această producție, concepută de ea cu și pentru copii (de toate vârstele), va aduce pe scenă (foarte) tineri dansatori din România, Italia și Grecia, elevi ai liceului de coregrafie „Floria Capsali” precum și dansatori experimentați. Informații suplimentare aici.

5 decembrie, ora 18:30 – Nunta lui Figaro (de W.A. Mozart, regia Alexander Rădulescu, dirijor Vlad Conta)

O bucurie de operă, exuberantă, vioaie, comică, pe drept cuvânt una dintre cele mai iubite din toată istoria operei. A fost scrisă când Mozart avea 30 de ani, deci cu 5 ani înaintea morții sale premature, iar perioada creativă dintre „Nunta lui Figaro” și sfârșitul vieții sale este considerată cea mai fertilă și matură a lui Wolfgang Amadeus. În primul rând, nimeni nu moare (cum adesea li se întâmplă personajelor de operă…). Apoi, poveștile întrepătrunse ale acestei frumoase nebunii compuse pe libretul lui Lorenz Da Ponte (cu care Mozart a mai colaborat la alte două opere splendide, „Don Giovanni” și „Cosi Fan Tutte”) sunt cât se poate de antrenante: intrigi amoroase cât cuprinde, secrete, destăinuiri și comploturi, plus foarte multă muzică pur și simplu frumoasă (printre care ariile „Non piu andrai”, „Non so piu cosa son”, „Porgi amor” și, desigur, binecunoscuta uvertură). Informații suplimentare aici.

La primele reprezentații ale operei au fost cerute atâtea bis-uri încât, deranjat de întârzierile provocate de acestea, înpăratul Iosif al II-lea a dat un decret care impunea regula „nicio piesă muzicală pentru mai mult de o voce nu are voie să fie repetată” (bis-uri).

6 decembrie – Tosca, 18:30 (de G. Puccini, regia Mario De Carlo, dirijor Tiberiu Soare)

Povestea iubirii dintre splendida și focoasa Floria Tosca, o celebră cântăreață de operă, și pictorul Mario Cavaradossi, în care intervine în mod dramatic manipulatorul Scarpia, este una dintre cele mai impresionante din peisajul iubirilor de operă, iar această operă a fost adesea o rampă de lansare pentru mari talente lirice. Pasiuni copleșitoare, politică și intrigi, alegeri imposibile, pe fundalul unor locații istorice din Cetatea Eternă. Veți regăsi aici două dintre cele mai cunoscute arii de operă, „Vissi d’arte” (în care Tosca își plânge iubirea și suferința) și „E lucevan le stelle” (cântată de Mario înaintea execuției), ambele fiind adesea urmate de aplauze furtunoase. Cel puțin la fel de impresionant este și „Te Deum”-ul de la sfârșitul actului I, în care se înfruntă într-un fel sacrul și profanul, iubirea spirituală cu cea pasională. Așadar, veți găsi aici o muzică superbă și provocatoare vocal cât și orchestral, ce însoțește o poveste cu personaje puternice, ale căror caractere continuă să fascineze publicul de aproape 120 de ani. Informații suplimentare aici.

Povestea din „Tosca” se desfășoară în locații reale din Roma, anume biserica Sant’Andrea della Valle, Palazzo Farnese, Castel Sant’Angelo. O capelă a respectivei biserici a fost supranumită de către fanii lui Puccini „Cappella della Tosca”.

14 decembrie – Trubadurul (de G. Verdi, regia Mario De Carlo, dirijor Mihnea Ignat)

Alături de „Traviata” și „Rigoletto”, „Trubadurul” este considerată una dintre creațiile de vârf ale maturității artistice verdiene. Deja în primii trei ani ce au urmat premierei, această operă a cunoscut aproape 230 de montări în toată lumea. O intrigă complexă, pe fundalul Războiului Civil din Spania secolului al XV-lea, în care se împletesc povestea unei țigănci arse pe rug de bătrânul conte de Luna (pentru acuzația că i-ar fi deocheat fiul cel mic), cea a iubirii curajosului trubadur pentru Leonora (pe care o râvnește și tânărul conte de Luna), și povestea misterioasei și dramaticei legături ce îi unește atât pe cei doi iubiți cât și pe cei doi rivali, Manrico și contele, chiar și dincolo de moarte.

Poate veți spune (la fel ca mulți critici de-a lungul vremii) că intriga este ușor (cu un „u” mai lung) neverosimilă, și probabil că este. Însă personajele și trăirile lor sunt atât de puternice, tensiunea dramatică atât de intensă, iar muzica de o așa mare virtuozitate, încât veți înțelege, după vizionarea acestei opere, de ce „Trubadurul” este încă una dintre cele mai iubite opere ale lui Verdi. Printre ariile cele mai cunoscute se numără „Anvil Chorus” („Corul țiganilor”) și „Tacea la notte placida”. Informații suplimentare aici.

Se spune că Verdi ar fi cântat la pian unui critic celebru la acea vreme câteva fragmente din „Trubadurul”. Criticul și-a acoperit urechile, strigând că „e îngrozitor!”. La care Verdi ar fi răspuns: „Am scris o operă pentru oamenii obișnuiți ai Italiei. Dacă ție îți diplace atât de mult, înseamnă că restul lumii o va adora.” Și așa a fost..

27 decembrie, ora 18:30 – Traviata (de G. Verdi, regia Paul Curran, dirijor Ciprian Teodorașcu)

Vreți să vă îndrăgostiți de operă? Începeți cu această superbă compoziție a lui Verdi (despre care se spune că ar fi cea mai de succes operă astăzi), bazată pe romanul „Dama cu camelii” a lui Al. Dumas. Și chiar dacă ați mai văzut-o – revedeți-o, în altă distribuție E povestea cu adevărat nemuritoare a celei „ieșite din rândul lumii” (adică „la traviata”), frumoasa și celebra curtezană Violetta Valéry, de care se îndrăgostește nebunește Alfredo Germont. Ea, care nu credea că va iubi și va fi iubită vreodată din cauza vieții ei blamate de societate, cedează iubirii insistente a lui Alfredo, se retrage alături de el departe de agitația petrecerilor pariziene, iar viața pare o vreme a fi un paradis. Însă tuberculoza care o macină, dar mai ales faptul că tatăl lui Alfredo o forțează să se îndepărteze de iubirea vieții ei (dintr-un motiv care, ulterior, va demonstra că moralitatea și sufletul acestei „femei de moravuri ușoare” sunt superioare celor ale bătrânului Giorgio Germont) vor duce la cunoscutul deznodământ tragic. Nu înainte, însă, ca iubirea sfidătoare de convenții sociale dintre Violetta și Alfredo să triumfe. Informații suplimentare aici.

Indiscutabil, unele dintre cele mai emoționante și splendide pasaje muzicale din toată opera scrisă vreodată le veți regăsi în „Traviata”. Arhicunoscutul „Brindisi”, „Sempre libera”, „Un di, felice, eterea” și multe altele. De notat că această producție este prima a Operei bucureștene care a fost preluată de o companie din Statele Unite.

Între 2013 și 2016, „Traviata” a fost opera cel mai des jucată în toată lumea, în sezonul 2015-2016 înregistrându-se 869 de montări diferite, însumând 4.190 de reprezentații (conform Operabase.com).