Ştefan Iordache şi Amza Pellea: Povestea expoziţiilor de fotografie de la Teatrul Naţional din Bucureşti
https://www.ziarulmetropolis.ro/stefan-iordache-si-amza-pellea-povestea-expozitiilor-de-fotografie-de-la-teatrul-national-din-bucuresti/

Cum mergi spre Teatrul Naţional “I.L.Caragiale”, Sala Media, în foaier, aripa Intercontinental, în partea stângă, pe doi pereţi faţă în faţă, nişte poze vechi, alb negru, se privesc faţă în faţă. Privirea îţi pică pe peretele din faţă, unde apare figura marelui actor Amza Pellea din filmul “Mihai Viteazu”, în regia lui Sergiu Nicolaescu. Urmează poze de pe platoul de filmare la “Dacii”, din alte filme din studenţie, din teatru şi din nelipsitul „Nea Mărin”.

Un articol de Monica Andrei|29 octombrie 2015

Pe celălat perete, cu ferestrele unde râdea soarele, Ştefan Iordache zâmbea din vremea când era student la Institutul de Teatru, de pe platourile de filmare, din timpul repetiţiilor la teatru, din ultimele spectacole în care a jucat la Teatrul Naţional înainte de deces. Înainte de fiecare spectacol, după ce intră în teatru, în acorduri de muzică, spectatorii trec de la o poză la alta, vrăjiţi de amintirea celor care nu mai sunt: Ştefan Iordache şi Amza Pellea.

Bună este iniţiativa directoarei festivalului de a omagia la fiecare ediţie actori care-şi joacă acum rolurile în eternitate. Expozițiile pot fi vizitate pe tot parcursul Festivalului Național de Teatru, până pe 1 noiembrie.

Din noi toţi vor rămâne nişte poze…

La vernisajul expoziţiilor, Amza Pellea – “Amza” şi Ştefan Iordache – “Iordache”, prezentate în cadrul FNT, în parteneriat cu Mişcarea de Rezistenţă, directoarea festivalului de teatru, Marina Constantinescu, a declarat: „Povestea expoziţiei a pornit după moartea lui Ştefan Iordache când soţia sa, Michaela Tonitza-Iordache şi-a dorit mult să existe un festival de teatru care să-i poarte numele.

Împreună cu Marius Tucă, soţia sa Neguţa şi Mişcarea de Rezistenţă, am inventat teatrul din Caracal şi festivalul care poartă numele actorului Ştefan Iordache. În foaier am gândit locul cu multe fotografii din arhiva personală a actorului. La fiecare ediţie am omagiat artişti ca Amza sau Ciulei. Acum este o bijuterie teatrul din Caracal. Ne-am gândit ca la festivalul de teatru de anul acesta, care a ajuns la a XXV-a ediţie, să-i comemorăm pe Ştefan Iordache şi Amza Pellea. Ne este dor de ei, ne lipsesc din teatru şi de pe scenă. Curatorul expoziţiei este Irina Tapalagă. Poveştile lor din teatru vorbesc acum din pozele expuse. Sunt cu noi…”.

Oana Pellea, fiica marelui actor Amza Pellea a mulţumit organizatorilor: “Amza şi Ştefan au fost foarte buni prieteni. S-au iubit, s-au respectat. Ştiu cât a suferit Ştefan la moartea lui Amza. Privesc fotografiile şi simt cum carnea şi sângele meu sunt acolo, şi parcă, ceva mi-e străin când îi revăd filmele. Amza a fost generos, cald, bun, optimist, un tată ideal. Avea geniu de a fi OM. Nu ştiu cum s-a simţit dacă ar fi fost aici. Era modest, dar îşi cunoştea valoarea, la fel ca şi Ştefan, nu-i plăcea să iasă în evidenţă. Cred că ar fi mers cu mâinile în buzunare printre oamenii de aici şi ar fi aşteptat ca totul să se termine repede. L-am iubit. Ştefan şi Amza vor exista cât timp îi veţi pomeni. Mulţumesc”.

FNT2015-adi_marineci-Vernisaj_Expozitie_Foto-luni_26octombrie-009

Ileana Iordache, sora lui Ştefan Iordache a povestit, emoționată: “Au fost mari actori şi prieteni. După moartea lui Amza, Ştefan a rămas singur şi-i simţea lipsa. Aşa cum a spus Oana Pellea, fratele meu era modest, timid şi nu-i plăcea să se afişeze, să rămână în umbră şi să-şi savureze succesul. Mă bucur că nu i-aţi uitat. Au trecut şapte ani de la decesul lui Ştefan, dar el este prezent pentru că îl pomeniţi. Am crescut în umbra fratelui meu, mă mândream cu el, îl admiram, mă copleşea măreţia lui. Îmi lipseşte mult. La fel şi Michaela. Mă simt singură, ca o frunză în vânt. Caut o ramură…”.

Actorul Emil Boroghină a spus că singura motivaţie care l-a determinat să fie aici este că cei doi au scris pagini în istoria teatrului românesc şi a teatrului din Craiova. „L-am cunoscut pe Amza în 1958, pe când mă pregăteam să dau la teatru. Amza a fost directorul meu, al Teatrului din Craiova, prin 1973 şi a fost foarte iubit. Cu Ştefan Iordache am fost colegi în studenţie. La Craiova a jucat “Ubu Rex” şi “Titus Andronicus”, roluri care pot fi considerate de culminaţie artistică. Amândoi, şi Amza şi Ştefan sunt cetăţeni de onoare ai oraşului Craiova”.

Ilinca Tomoroveanu a povestit și ea: “Veneam la teatru şi urmăream cum Irina Tapalagă aranja pozele, organiza expoziţia, mă cuprinsese emoţia. Din noi toţi vor rămâne nişte poze mai frumoase sau mai puţin frumoase, sau chiar urâte, sau simpatice. Am fost prieteni, cu mine şi soţul meu, Amza şi Ştefan. I-am iubit şi preţuit pe amândoi. Ştefan era student, Amza era actor… când i-am cunoscut. Ne lipsesc. N-o să-i uităm”.

Ioana Pavelescu: “Am crescut lângă Amza şi Domnica. Am jucat în “Osânda”. Aşteptam costumele şi am mers la o cafea cu Amza. Piaţa era goală iar în jumătate de oră s-a umplut, ovaţionau, că-l văzuseră pe Nea Marin. Ne-au scos cascadorii. Aşa de cunoscut şi de popular era Amza. Am multe amitiri. Îmi lipsesc amândoi.

Amintirile au curs, la final, la un pahar de vin sângeriu, ca frunzele toamnei…

FOTO: Adi Marineci

01
/03
/17

Povestea mărţişorului a supravieţuit în diferite forme până în prezent, de la firul simplu răsucit în alb şi roşu până la cel virtual. Mărţişor, Mărţişug sau Marţ era consemnat de etnologii începutului de secol XX ca obicei de 1 martie, prezent nu numai la români, dar şi la bulgarii şi albanezii din Balcani. Ţăranii păstrau obiceiul în fiecare început de primăvară, ca semn protector împotriva bolilor şi a nenorocului.

27
/02
/17

O schiţă realizată de Rembrandt, care reprezintă un câine, a fost autentificată după ce timp de 250 de ani a fost atribuită unui pictor german specializat în tablouri cu animale. Descoperirea a fost descrisă drept ”o senzaţie” de reprezentanţii Muzeului Herzog Anton Ulrich, din Braunschweig, unde schiţa a fost expusă timp de mai multe decenii şi era prezentată ca o lucrare a artistului Johann Melchior Roos.

21
/02
/17

Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti" organizează în perioada 27 februarie - 8 martie Târgul "De Mărțișor", eveniment prin care își propune promovarea "vechiului obicei al dăruirii, la început de primăvară, a micilor obiecte artizanale cu rol protector".

17
/02
/17

Cu prilejul „Zilei Brâncuși ” care se sărbătorește la nivel național în fiecare an, la 19 februarie, MNAR prezintă în perioada 19-26 februarie 2017 o selecție de fotografii-document care surprind pe de o parte etapele instalării Coloanei Infinitului la Târgu-Jiu și pe de altă parte atmosfera atelierului parizian al lui Constantin Brâncuși care, în unele imagini, apare alături de sculpturile sale.

13
/02
/17

Deschiderea ediției din acest an a Carnavalului de la Veneția (11-28 februarie) a fost marcată de un show acvatic spectaculos, la care au participat, ca în fiecare an, numeroși vizitatori. Show-ul inaugural, pus în scenă pe Canalul Cannaregio, a celebrat sâmbătă seara temele frumuseții, mării și vanității, printr-o paradă a creaturilor marine.

30
/01
/17

Expoziţia itinerantă "Lumea turcică din Munţii Altai până în Balcani", ce aduce in fata publicului 33 de picturi în ulei semnate de tot atâţia artişti din 17 ţări, se va deschide pe 1 februarie, de la ora 18.30, la Galeria Artelor din cadrul Cercului Militar Naţional.

21
/12
/16

Tabloul "Țărăncuțe" ("De la fântână") de Nicolae Grigorescu a fost adjudecat, marți seară, la prețul de 320.000 de euro, la licitația de iarnă a Artmark, devenind cea mai bine vândută lucrare din acest an. Printre vedetele serii s-au mai numărat "Intimitate" de Nicolae Tonitza, "Car cu boi la amiază" de Nicolae Grigorescu, "Pod" de Adrian Ghenie sau "Pieta" de Corneliu Baba.