Surprize previzibile
https://www.ziarulmetropolis.ro/surprize-previzibile/

CRONICĂ DE TEATRU „Pijamale“ nu e un spectacol care să te atragă prin cine ştie ce profunzimi ale textului, prin rafinamente actoriceşti sau printr-o creaţie regizorală memorabilă. Şi nici nu cred că-şi propune asta. În schimb, te îmbie cu un şir de situaţii amuzante, jucate relaxat şi coerent, care se transformă în aproape două ore de voie bună, fără pauză (şi fără să-i simţi lipsa). Spectacolul se joacă în seara aceasta, la Teatrul Metropolis.

Un articol de Adina Scorţescu|31 mai 2013

CRONICĂ DE TEATRU „Pijamale“  nu e un spectacol care să te atragă prin cine știe ce profunzimi ale textului, prin rafinamente actoricești sau printr-o creație regizorală memorabilă. Și nici nu cred că-și propune asta. În schimb, te îmbie cu un șir de situații amuzante, jucate relaxat și coerent, care se transformă în aproape două ore de voie bună, fără pauză (și fără să-i simți lipsa). Spectacolul se joacă în seara aceasta, de la ora 19.00, la Teatrul Metropolis.

Într-o casă înstărită dintr-un orășel de provincie (Deauville), soțul și soția își încep ziua. El – un domn respectabil, cu barbă, costum și întâlniri de afaceri. Ea – înaltă, frumoasă și mai tânără decât el. E de ajuns să-ți arunci o privire (familiarizată cu limba franceză) pe foaia-program ca să-ți poți imagina firul acțiunii: printre protagoniști se numără familia Chauvinet („chauvin“ înseamnă „șovin“), Leonard Joli Joli („drăguțul“), Claudine Amour și inspectorul Legrand (un fel de „ăl mai tare din parcare“).

După primele schimburi de replici, poți deja anticipa ce urmează să se întâmple, cu șanse minime de a o da în bară: „Dacă un soț își înșală soția primul, nu pare un idiot când ea îl înșală pe urmă“ îi spune Chauvinet lui Joli Joli; „Să ai o plângere oricât de mică, să-mi fac și eu meseria…“ îi mărturisește inspectorul Legrand cameristei Claudine (visând la o ieșire la pensie „cu surle și trâmbițe“, în timp ce ea îi povestește despre dorința de a ajunge o damă de companie cu renume). Urmează o serie de neînțelegeri, insinuări, iscodeli, flirturi, ba chiar și revelații, toate jucate într-un decor realist (și învechit; la propriu – patina timpului a tăiat vizibil umbrela de deasupra scenei).

O comedie spumoasă? Depinde…

Dacă expresia „comedie spumoasă“ se referă la reacția publicului, probabil că „Pijamale“ ar intra în categoria asta de spectacole (la finalul serii, o prietenă mi-a spus satisfăcută „De mult n-am mai râs atâta!“). Dar dacă ea face trimitere mai degrabă la o anumită capacitate a piesei de a-și menține zvâcul până la final, așa cum un vin spumant de calitate își păstrează bulele o bună bucată de timp, atunci „Pijamale“ rămâne la nivelul de comedie ușoară; poate chiar simpatică.

Din cauza ritmului constant, fără variații mari, acțiunea începe să se fâsâie, în ciuda elementelor-surpriză din text și a jocului energic al actorilor. Silviu Biriș, amuzant de la început până la sfârșit, cade în caricatura unui poet visător și homosexual. Nici fervoarea sexuală a Ancăi Sigartău nu e foarte convingătoare; în schimb, Adrian Titieni și Monica Davidescu creează niște personaje echilibrate (și merită să-l vezi pe sobrul Titieni într-un rol neobișnuit de „light“).

INFO:

Teatrul Metropolis

Pijamale

(după Pajama Tops de Mawby Green și Ed Feilbert)

regia: Emanuel Pârvu; scenografia: Bogdan Spătaru;

cu: Adrian Titieni, Monica Davidescu, Anca Sigartău, Silviu Biriș, Romeo Pop, Emanuel Pârvu, Alexandra Velniciuc

15
/07
/14

Pentru prima dată în Festivalul Naţional de Teatru, musicalul a atras la preselecţia organizată de UNITER împreună cu dansatorul şi coregraful Răzvan Mazilu aproape 100 de tineri aspiranţi.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

15
/07
/14

INTERVIU. Aflat la prima ediţie, festivalul Ceau, Cinema! (17-20 iulie) îşi propune să apropie publicul de filmul european, într-o oraş fără nici un cinematograf de stat funcţional, dar cu ambiţii de capitală culturală: Timişoara. Pentru a afla ce înseamnă un astfel de eveniment, am stat de vorbă cu iniţiatorul şi organizatorul principal: copywriterul şi criticul de film Lucian Mircu.

14
/07
/14

Ajunsă la cea de-a treia ediție, Caravana Metropolis – ‘Cinema în aer liber’, cel mai mare festival nomad de film din ţară, revine în Piața Mică din Sibiu, al șaptelea oraş de pe itinerariul din acest an, unde va rămâne între 15 - 20 iulie. 

13
/07
/14

MEMORIA CULTURALĂ Geniul uriaşei actriţe Maria Ventura a dus gloria românească în lume. Ea a construit un teatru în România şi a întemeiat o şcoală de teatru în Franţa; a trăit în preajma faimoasei Sarah Bernhardt și a murit acum 60 de ani.

12
/07
/14

George Calboreanu este actorul care a rămas în memoria oamenilor de teatru prin interpretări memorabile, în roluri de tragedie şi dramă: Hamlet, dar mai ales Ştefan cel Mare. Eroul lui Delavrancea întruchipat de Calboreanu nu răspundea prin violenţă şi furie, ci prin curaj şi generozitate.

11
/07
/14

„Călători prin manuscris”, expoziția organizată de Muzeul Națională de Artă (MNAR) la parterul Galeriei Naționale până pe 31 august, are meritul inedit de a aduce în realitate o metaforă pe care suntem obișnuiți să o considerăm doar atât, o metaforă: plimbarea printre filele unei cărți.