Tangou pentru Lisandra. Câteva precizări
https://www.ziarulmetropolis.ro/tangou-pentru-lisandra-cateva-precizari/

Am primit o frumoasă invitaţie: joi, 16 iulie, de la ora 19.00, într-o companie selectă, ar trebui să iau şi eu cuvântul despre cartea „Tangou pentru Lisandra” scrisă de Hélène Grémillon. Ştiu, ştiu, vă întrebaţi ce mă recomandă. Nu vă ascund şi că eu mi-am pus această întrebare şi că încă n-am găsit răspunsul.

Un articol de Andrei Crăciun|14 iulie 2015

„De ce eu?”, deci – cum a spus cândva şi un procuror. E adevărat, nu o singură dată mi-am exprimat aprecierea pentru istoria şi literatura Americii de Sud, îndeosebi a Argentinei, şi mai ales a domnului Ernesto Sabato. Nu mi-am ascuns nici orientarea politică: sunt un om de stânga, fără partid.

Cunosc, totuşi, foarte sumar întâmplările de la Buenos Aires din a doua jumătate a secolului XX. Ştiu totuşi de existenţa dictatorului Rafael Videla (1976-1981), ştiu câte ceva despre crimele de care e responsabilă Junta militară împotriva opozanţilor (socialişti). Ştiu că Ernesto Sabato a fost preşedintele Comisiei Naţionale a Dispăruţilor şi că şi-a făcut exemplar serviciul public.

Junta militară a lăsat în urmă un număr neidentificat de oameni ucişi, şi de oameni care pur şi simplu nu au mai fost găsiţi niciodată. Istoricii sunt de părere că dictatura de tip videlian, începută pe 29 martie 1976, s-a sfârşit abia în 1983, deşi, între timp, Videla însuşi fusese înlocuit de dictatorul militar Roberto Eduardo Viola care la rândul său a fost înlocuit de Carlos Alberto Lacoste, militar care n-a apucat să mai ajungă dictator, pentru că în doar zece zile a fost înlocuit de dictatorul militar Leopoldo Galtieri, care la rândul său a fost înlocuit de dictatorul militar Alfredo Oscar Saint Jean, care la rândul său a fost înlocuit de dictatorul militar Reynaldo Bignone.

Apoi s-a făcut anul 1983 şi Argentina a revenit la democraţie, alegerile fiind câştigate de Raul Alfonsin. Ştiu toate lucrurile acestea, dar ce importanţă au ele pentru opera lui Hélène Grémillon?

Căci: a) scriitoarea este cât se poate de franţuzoaică; b) primul ei roman – „Confidentul” – este best-seller mondial, tradus în zeci de limbi, iar eu nici n-am avut curiozitatea să îl deschid, căci mă feresc, cu consecvenţă, de best-seller-uri.

Totuşi, are. Căci cartea “Tangou pentru Lisandra” (în original, “La garconniere”) beneficiază de o acţiune care se desfăşoară în Argentina anului 1987. Ne aflăm în epoca Alfonsin, dar nu asta contează. Contează că personajele acestei istorii trăiesc în amintirile – cumplite – a ce însemnat Junta militară. Pe vremea aceea existau „Mamele din Plaza de Mayo”. Erau mamele care îşi pierduseră copiii în vremea dictaturii, mamele care îşi căutau dreptatea şi nu o găseau.

Hélène Grémillon îşi aşază înţelept naraţiunea pe umerii acestei istorii adevărate (cartea este după un caz cu rădăcini în realitate). Subiectul este acesta: un psihanalist este acuzat că şi-a ucis soţia. Numele ei este Lisandra. Una dintre pacientele psihanalistului (care are şi ea un copil dispărut în timpul dictaturii militare) începe o investigaţie pe cont propriu, în paralel cu cea a poliţiei.

Pe rând, toate personajele care apar în această carte sunt prezentate ca posibili ucigaşi ai Lisandrei. E scrisă bine, alert, într-un vădit stil jurnalistic, căci Hélène Grémillon a renunţat la presă pentru literatură şi a ales, se vede, foarte bine. Cartea are suspans, are ritm, place.

????????????????

Hélène Gremillon. Foto : Claude Gassian

 

Ea prezintă totodată o viziune – i-aş spune foarte feminină, iar acesta este un adjectiv cu forţă de superlativ absolut – asupra acelei epoci din istoria Argentinei în care nimic nu este ceea ce pare să fie la prima vedere.

Hélène Grémillon înţelege asta, jonglează printre lumini şi umbre, cu stil. Aceasta nu este totuşi o carte mare, deşi asumat sabatiană, rămâne departe, foarte departe de ce a reuşit să facă, dintr-un material similar, Ernesto Sabato. Rămâne în egală măsură departe, înainte, şi de ce au reuşit mulţi, foarte mulţi scriitori contemporani cu această femeie fatală a literelor din Franţa, care la treizeci şi opt de ani a cucerit deja lumea cu visele ei.

“Tangou pentru Lisandra” este o lectură care te oripilează, te pune pe gânduri, te intrigă şi te lasă cu gustul cert că omul este o specie mizerabilă şi că atunci când sunt întrunite condiţiile, negrul va coborî peste pământ.

Explicaţiile pentru acţiunile personajelor mi s-au părut simpliste, lipsite de o profunzime psihologică, dar acesta este, se vede, preţul care trebuie plătit pentru ca ideea ta să traverseze continentele şi să ajungă să fie citite de milioane şi milioane de perechi de ochi.

„Tangou pentru Lisandra” nu e o carte inubliabilă, dar este o carte care poate foarte uşor să deschidă paranteze niciodată închise – atât din istoriile noastre personale, cât şi din istoria noastră ca popor care, foarte latino-american, ne-am tratat memoria ca pe singura formă de dreptate la care, aşa cum ştim, am reuşit să ajungem. După care, desigur, tot foarte latino-american, am uitat.



03
/10
/14

Un roman tulburător, în care sînt îmbinate subtil o varietate de teme: copilăria, inocenţa, înstrăinarea, confruntarea mentalităţilor, relaţiile de cuplu sau reconfigurarea identităţii. Un nou roman de Dan Lungu, unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori români, a apărut în această săptămînă în colecţia „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom, şi în ediţie digitală.

03
/10
/14

Scriitorul britanic David Lodge s-a întâlnit cu publicul din România miercuri seară, la Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT). David Lodge a vorbit şi despre traducerile cărţilor sale, spunând că el depinde foarte mult de traducătorii din ţările unde se publică volumele sale, întrucât nu cunoaşte limbile în care acestea apar.

02
/10
/14

”America de peste pogrom”, un nou roman semnat de Cătălin Mihuleac și apărut la Editura Cartea Românească, este disponibil în librăriile din țară și în ediție digitală. Volumul apare după ”Aventurile unui gentelman bolşevic” şi ”Zece povestiri multilateral dezvoltate”, apărute în 2012, respectiv 2010, la aceeași editură.

23
/09
/14

O carte există doar dacă aceasta exprimă și transmite gânduri, emoţii şi sentimente. E bine să citești despre forme și culori, geografie, rime colorate, dar parcă și mai bine este să le vezi în fața ochilor în versuri jucăușe, ușor de reținut deopotrivă pentru copii și educatori.

18
/09
/14

Romanul Degete mici de Filip Florian va apărea în Turcia, în anul 2015, la Editura Altin Bilek. Este cea de-a 11 traducere a romanului, unul dintre bestsellerurile Polirom, după publicarea în limbile: engleză (Houghton Mifflin Harcourt, SUA, drepturile pentru întreaga lume), germană (Suhrkamp), maghiară (Magvető), polonă (Czarne), slovacă (Kalligram), slovenă (Didakta), spaniolă (Acantilado, Spania), italiană (Fazi), bulgară (Ciela), arabă (Animar).

17
/09
/14

Scriitorul Matei Vişniec va fi prezent la Sibiu duminică, 21 septembrie pentru a asista la avanpremiera spectacolului „De ce Hecuba?!”, pus în scenă la Teatrul Naţional Radu Stanca pe un text care îi aparţine. La ora 18:30, cu 30 de minute înainte de începerea spectacolului, va avea loc lansarea cărţii "Omul din care a fost extras rǎul", care cuprinde şi textul piesei „De ce Hecuba”.

10
/09
/14

Clubul Cărţile Denisei revine în această toamnă cu o nouă întâlnire joi, 11 septembrie, de la ora 19.00 la Librăria Humanitas Kretzulescu (Calea Victoriei nr.45). Pornind de la Pan şi de la Victoria, două micromane semnate de laureatul premiului Nobel pentru literatură Knut Hamsun vă invităm să intraţi în dialog cu Elisabeta Lăsconi, Dana Jenaru, Andreea Răsuceanu şi Dragoş C Butuzea, invitaţii acestei ediţii.

05
/09
/14

Recitesc, la nici jumătate de deceniu de la apariție, “Harta și teritoriul”, de Michel Houellebecq. Nu obișnuiesc să recitesc atât de repede. Și atunci, de ce?

04
/09
/14

Cele mai bune 100 de cărţi din toate timpurile au fost alese de 100 de autori din 54 de ţări, la iniţiativa Norwegian Book Clubs şi a Institutului Nobel din Norvegia. Deşi alegerile nu au fost organizate sub forma unui clasament, "Don Quijote" a primit cu 50 la sută mai multe voturi decât orice altă carte.