The Hateful Eight. Botezul tarantinesc al sângelui
https://www.ziarulmetropolis.ro/the-hateful-eight-botezul-tarantinesc-al-sangelui/

CRONICĂ DE FILM „The Hateful Eight”/„Cei opt odioşi”, noua nebunie autoreferenţială a lui Quentin Tarantino, este, în subtext, un puternic film politic, camuflat sub forma unui western în care sângele acaparează treptat şi fără ezitare ecranul.

Un articol de Ionuţ Mareş|12 ianuarie 2016

„The Hateful Eight”/„Cei opt odioși”, noua nebunie autoreferențială a lui Quentin Tarantino, este, în subtext, un film politic. Poate cel mai puternic film politic american al sezonului cinematografic. Şi asta fără a conţine direct un astfel de discurs, cu excepţia plasării naraţiunii în anii imediat de după Războiul Civil, probabil cel mai încărcat de semnificaţii eveniment din istoria Statelor Unite ale Americii.

Filmul este camuflat sub forma unui western desfăşurat în cea mai mare parte în interior, într-o prăvălie şubredă de lemn care capătă încărcătură de simbol (unul dintre personaje şi-o imaginează la un moment dat sub forma hărţii Americii). „The Hateful Eight” este conceput să arate ca un western de odinioară – de la generic, plot sau decor, la muzica seducătoare a lui Ennio Morricone şi imaginea copleşitoare a colaboratorului de cursă lungă al lui Tarantino, Robert Richardson.

Filmat în Super Panavision 70 – tehnică învechită, de acum câteva decenii, care permite o lărgire a imaginii pentru o experienţă vizuală cât mai intensă -,  „The Hateful Eight” a fost lansat în două variante, una pe peliculă de 70 mm – şi proiectată astfel numai în unele cinematografe din SUA, echipate corespunzător – şi una digitală, mai scurtă cu 20 de minute şi cea care poate fi văzută pe marile ecrane din România.

Chiar şi în format digital, imaginea păstrează celebra granulaţie pe care numai pelicula o oferă în forma ei pură şi care în acest caz funcţionează şi ca unul din omagiile pe care Tarantino le aduce cinematografului de odinioară, aşa cum de altfel şi-a obişnuit publicul. Iar felul în care lumina de afară taie penumbra din diligenţă şi apoi din han ar justifica singur cel puţin o vizionare la cinema.

Încadratura extinsă funcţionează de minune nu doar pentru a surprinde peisajul sălbatic şi hibernal, redându-i grandoarea sa impasibilă la turpitudinile omeneşti, ci şi pentru o cât mai dinamică folosire a spaţiului claustrofob şi apăsător din interior, luminat cât mai natural.

Genul western este cadrul pentru „The Hateful Eight”, vizibil încă din primele momente, atunci când un vânător de recompense (jucat de Kurt Russell), care a luat prizonieră o fugară căutată pentru crimă (excepţionala Jennifer Jason Leigh), ia în trăsura sa, pentru a-i scăpa de furtuna de zăpadă care se apropie, un alt vânător de recompense, de culoare (Samuel L. Jackson), fost luptător în Războiul Civil, şi un personaj uşor naiv (Walton Goggins) care susţine că este noul şerif din Red Rock, oraşul spre care se îndreaptă toţi.

Referinţa la „Stagecoach”(„Diligenţa”), clasicul western din 1939 al lui John Ford, este evidentă şi doar punctul de pornire spre un lung şir de citate – inclusiv din precedente filme tarantineşti – pe care fiecare cinefil le descoperă în funcţie de cât de bogată îi este cultura cinematografică.

Ca în întreaga filmografie a lui Tarantino, acţiunea din „The Hateful Eight” se bazează şi este împinsă înainte în special de dialoguri, de duelurile verbale ireverenţioase între personaje, de tensiunea care se acumulează în acest fel şi care nu are nevoie decât de un declic pentru a exploda.

Imediat, cele patru personaje, la care se adaugă şi vizitiul diligenţei (James Parks), se adăpostesc de viscol într-o prăvălie, unde întâlnesc patru bărbaţi suspecţi, aparent necunoscuţi – interpretaţi de Demián Bichir, Tim Roth, Michael Madsen şi Bruce Dern.

Nu e foarte dificil de presupus ce urmează atunci când Tarantino pune într-o singură încăpere atâtea personaje înarmate şi cu trecut dubios, care încep să pălăvrăgească despre războiul civil, justeţea pedepsei capitale şi alte nimicuri cu pretenţii filosofice.

E suficient de spus că, în această atmosferă dominată tot mai mult de bănuială, suspansul de tip hitchcockian se infiltrează şi ia în stăpânire filmul, însă doar până se trece într-un  registru al violenţei extreme, demnă de un Sam Peckinpah şi de genul gore. Totul, bineînţeles, adaptat stilului inconfundabil al lui Tarantino.

De la albul zăpezii de la început se ajunge, implacabil, la roşul acaparator al sângelui de la sfârşit. Şi, după ce ultimul cadru se pierde în întunericul final, senzaţia de eliberare din infernul ce devenise coexistenţa personajelor – şi la care tocmai ai fost luat părtaş – este imediat dublată de o străfulgerare: baia de sânge pusă în scenă de Tarantino este comentariul său despre startul posibil greşit al noii Americi de după Războiul Civil.

Efectele tensiunilor rasiale de atunci – exprimate de unele personaje –  s-au făcut simţite mai mult de un secol şi au ecouri puternice şi  în realitatea de astăzi. La fel cum violenţa susţinută de arme – când latentă, când activă – s-a constituit într-unul din pilonii întemeierii Americii. Şi poate că, în fond, Tarantino nu este decât cronicarul hâtru al unei stări de fapt.

The Hateful Eight”/„Cei opt odioși” este distribuit în România de Forum Film şi poate fi văzut în cinematografe începând cu 15 ianuarie.

INFO

The Hateful Eight, SUA, 2015

Scenariul şi regia: Quentin Tarantino

Distribuţie: Kurt Russell, Jennifer Jason Leigh, Samuel L. Jackson, Walton Goggins, James Parks, Demián Bichir, Tim Roth, Michael Madsen, Bruce Dern, Channing Tatum

Rating: ●●●●○



05
/07
/22

Minionii (ființe mici, galbene, cilindrice, cu unul sau doi ochi acoperiți de ochelari, care vorbesc limba „minioneză” pe care doar maleficul lor stăpân, Gru, pare s-o stăpânească la perfecție) și-au câștigat celebritatea binemeritată și au ajuns, iată, cap de afiș al celui de-al doilea lungmetraj dedicat poveștii lor.

05
/07
/22

Adaptarea lui Xavier Giannoli a romanului lui Honoré de Balzac despre ambiții literare și corupția din media în Parisul secolului XIX ajunge în cinema din 8 iulie, distribuit de Independența Film. Prezentat în premieră internațională la Festivalul de la Veneția și câștigător a șapte premii César, printre care și premiul pentru cel mai bun film, Iluzii pierdute reunește în distribuție nume cunoscute precum Cécile de France, Xavier Dolan sau Gérard Depardieu.

04
/07
/22

Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) revine la Sibiu, între 7 și 10 iulie. Este al 16-lea an în care TIFF aduce la Sibiu cele mai așteptate și premiate producții ale sezonului. Peste 25 de filme în premieră și cine-concerte vor avea loc în două spații outdoor, dar și în cinema. TIFF Sibiu se va desfășura în Piața Huet (toate evenimentele de aici vor avea intrare liberă), în Habermann Markt / Piața Habermann și la Cine Gold. Sloganul ediției este „Make Films, Not War”, un răspuns al organizatorilor față de războiul din Ucraina și un îndemn la creație, nu la distrugere.

04
/07
/22

Prezentarea filmului “R.M.N.” (2022) cu participarea regizorului Cristian Mungiu, proiecţia unei versiuni restaurate a capodoperei “Evanghelia după Matei” (1964), în anul centenarului Pier Paolo Pasolini, şi o dezbatere despre Václav Havel prilejuită de apariţia unui film biografic şi de traducerea în română a unei culegeri de discursuri şi texte ale fostului preşedinte ceh se numără printre evenimentele speciale de la a noua ediţie a Festivalului Ceau, Cinema!, care va avea loc în perioada 14-17 iulie la Timişoara.

30
/06
/22

Festivalul longeviv și cu tradiție din Piatra Neamț aduce, deja de 14 ani, în fața cinefililor, filme documentare și scurtmetraje create de regizoare și regizori aflați la începutul carierei lor în cinematografie.

24
/06
/22

În sala cinematografului Victoria din Cluj-Napoca, în cadrul secțiunii competiționale a Festivalului Internațional de Film Transilivania (TIFF, 17-26 iunie), este proiectat „The Last Execution“. În prima scenă a filmului, actorul Lars Eidinger, care joacă rolul medicului Werner Teske, se află pe bancheta din spate a unei dube a poliției politice din Germania de Est.

23
/06
/22

Sâmbătă, 25 iunie, Asociațiile Bloc Zero și MaiMultVerde organizează o seară de film pentru toate vârstele pe insula de pe Lacul Morii, dublată de un picnic comunitar și o discuție despre reamenajarea sustenabilă a spațiilor verzi din București.

22
/06
/22

„Elvis“, filmul lui Baz Luhrmann despre cel mai bine vândut cântăreț solo al tuturor timpurilor, e alegerea perfectă pentru entertainment de calitate, în această vară.

22
/06
/22

INTERVIU Prezent la Cluj-Napoca pentru TIFF, regizorul Eran Kolirin vorbeşte într-un interviu pentru Ziarul Metropolis despre ce înseamnă să faci, ca cineast israelian, un film bazat pe o carte a unui scriitor palestinian despre viaţa arabilor care sunt cetăţeni ai Israelului.

20
/06
/22

Poate cel mai bun film nou văzut în primele trei zile de TIFF e "Rimini" (2022), realizat de austriacul Ulrich Seidl - portretul sarcastic al Europei prin povestea unui cântăreţ austriac eşuat care performează pentru pensionari în hoteluri semi-pustii din celebra staţiune italiană care dă titlul.

18
/06
/22

Cluj-Napoca e, zilele astea, orașul ideal. După cum ar spune un clasic în viață: „pentru că… din seria filmelor“. Pentru că… TIFF și pentru că… festival. Mare. Frumos. Prietenos. Aventuros. Și alte cuvinte care se termină la fel de spectaculos – spumos, delicios, tiffelicious.