The Wall – cel mai bun show al anului?
https://www.ziarulmetropolis.ro/the-wall-cel-mai-bun-show-al-anului/

50.000 de oameni au fost prezenţi ieri, în Piaţa Constituţiei, pentru un show aşteptat încă de anul trecut. Muzica de pe unul dintre cele mai cunoscute albume rock s-a combinat cu efecte pirotehnice şi cu proiecţii video pe un zid lung de 150m. A fost The Wall – Live.

Un articol de Adina Scorţescu|29 august 2013

„Good evening, ladies and gentlemen, welcome to The Wall!”, se aude o voce de bărbat, cu accent britanic, la începutul unui eveniment despre care am citit prima oară anul trecut, când o prietenă a dat „join” pe Facebook la un concert care urma să aibă loc pe 28 august 2013: „Roger Waters. The Wall”.

E ora 20.30, iar în Piața Constituței din Bucureşti sunt în jur de 50.000 de oameni, majoritatea în picioare, cu pahare de bere în mână. Există doar două porțiuni un pic mai aerisite, acelea din preajma schelelor care susțin câte un șir lung de boxe și care reduc vizibilitatea.

S-a întunecat, iar în aer se simte miros de tutun și de alte substanțe dătătoare de fericire. Câțiva părinți își țin puștii pe umeri, ca să vadă mai bine și să filmeze cu smartphone-ul. E interzisă intrarea cu aparate de filmat sau de fotografiat, așa că toată lumea se bazează pe telefon.

Scena este construită în partea opusă Casei Poporului, iar în fața ei este un zid alb, de 150 m lungime, înalt cam cât trei etaje de bloc. L-am văzut deja pe Facebook, zilele trecute, când era în faza de construcție. La mijloc este dărâmat. Prin spărtura din zid se văd oameni îmbrăcați în negru, care poartă steaguri roșii, cu un cerc alb în mijloc, pe care sunt desenate două ciocane încrucișate. Aceeași emblemă apare și pe gulerul cămășii negre a lui Roger Waters.

Spectacolul începe cu punctul culminant din filmul „Spartacus”. Pe zid sunt proiectate desene în stil graffiti. În partea dreaptă e scris mare „Capitalism”, cu fontul roșu al Coca-Cola. În stânga scrie „Stop wars” (n.red. – opriți războaiele) și „Fear builds walls” (n.red. – teama construiește ziduri).

În mijloc e Roger Waters, care îmbracă un sarafan negru din piele și își pune ochelarii. Lumea începe să țipe, înainte ca el să ducă microfonul la gură. Explodează muzica; și zgomotele – de mitralieră, de avioane, de elicopter. Știi că sunt parte din spectacol, dar nu te poți abține să nu ridici privirea când sunetul trece deasupra capului tău. La sfârșitul melodiei, un avion vine în picaj (pe o sârmă) și intră în zid. Ies flăcări, lumea țipă și aplaudă.

Rogers Waters se adresează publicului: „Bună seara, București!” Le mulțumește copiilor din cor care au cântat alături de el și dedică acest concert victimelor terorismului din întreaga lume. Pe cărămizile din zid sunt proiectate portrete și date de identificare ale unor oameni care au murit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și, mai recent, în războaiele din Afganistan și din Irak.

Tot ce se spune și se cântă beneficiază de ilustrare, subliniere, explicare prin desenele și filmele proiectate pe zid: oameni mărșăluind, avioane din care cad cruci roșii – ca niște bombe – și zvastici, semne ale dolarului, seceri și ciocane. Mesajul, deloc subtil este unul pacifist și anticapitalist.

The Wall

Când se aude „We don’t need no education”, o păpușă gigantică (un fel de profesor cu sacou mov și ochii bulbulcați) este umflată și ridicată pe scenă. I se mișcă brațele și capul, ca în spectacolele de marionete.

La melodia „Mother”, pe zid este proiectată o înregistrare alb-negru a lui Rogers Waters care o cântă într-un concert la Londra. Când se aude „Mother, should I trust the government?” (n.red. – Mamă, ar trebui să am încredere în guvern?), pe partea stângă a zidului este proiectat răspunsul, cu litere mari și roșii: „La dracu’ nu”.

După o oră de concert, urmează o pauză de aproape 30 de minute. Spărtura din zid este reparată, dar când intră melodia care întreabă „Is there anybody out there?” (n. red. – E cineva acolo?), câteva cărămizi sunt scoase, lăsând să se vadă instrumentiștii. O lumină puternică mătură publicul, ca și cum ar fi în căutarea acelui cineva.

„Hey, you!” răsună mai întâi din față, apoi „you” se aude din dreapta și din spate, ca și cum cineva ți s-ar adresa chiar ție. E o senzație de care n-ai parte nici la cinematografele care se laudă cu cele mai performante sisteme dolby surround.

The Wall

O altă păpușă gonflată, sub formă de porc mistreț pe care sunt desenate simboluri ale fascismului și ale capitalismului, alături de textul „Trust us” (n. red. – Aveți încredere în noi.) plutește deasupra publicului. La finalul concertului, coboară destul de mult cât oamenii să-l poată atinge și linşa/dezumfla.

Zidul se dărâmă, fără bucurie, fără uimire. Lumea știe fiecare melodie, ba chiar și elemente din spectacol, că doar există de zeci de ani și-l poți vedea integral pe Youtube. Rogers Waters și ceilalți muzicieni pleacă în aplauzele publicului. Nu există bis. Există doar un zid alb și lung, dărâmat la mijloc. O imagine la care fanii Pink Floyd trecuți de 40 de ani au visat mult și bine, înainte de ’89. Îi vezi acum la metrou, cu copii de mână și cu o figură împăcată. „Dacă ar fi venit doar sunetistul de la Pink Floyd și tot aș fi mers la concert!”

Pentru ei, probabil că a fost cel mai bun show al anului; i-au emoţionat figura ridată a lui Waters şi amintirile din tinereţe, de când ascultau albumul pe casete. Pentru mine, care n-am crescut cu muzica celor de la Pink Floyd, a fost o producţie megalomană, care a înghiţit resurse uriaşe şi a avut parte de un marketing pe măsură. Dar am văzut spectacole cu doi-trei muzicieni sau actori, pe o scenă mare cât o sufragerie dintr-un bloc comunist, mult mai creative şi mai emoţionante decât spectacolul lui Waters.

Foto: EMAGIC

24
/11
/16

Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” a fost recunoscut oficial ca Ambasador al Libertății, Speranței și Păcii, primind premiul „Jean Nussbaum and Eleanor Roosevelt”. Distincția a fost acordată la Palatul Națiunilor Unite – Geneva, la Summitul Global de Religie, Pace și Securitate.

23
/11
/16

Pianistul şi compozitorul Havasi s-a obişnuit să aibă concertele sold-out la revenirile sale în România. Nici de data aceasta nu s-a abătut de la regulă. Cel mai rapid pianist din lume, cel care a atins de 498 de ori într-un minut aceeaşi clapă a instrumentului, a ajuns rapid şi la sufletul spectatorilor români care l-au aplaudat aseară la Sala Palatului.

22
/11
/16

Loredana, artista cu cea mai longevivă, dar şi cu cea mai spectaculoasă carieră din muzica românească, îşi surprinde din nou publicul cu un cadou special: o carte cu amintiri emoţionante despre copilăria sa, povestite în premieră. Lansarea cărţii “Sentimente” va avea loc la Sala Palatului, pe 26 noiembrie, odată cu concertul pe care artista îl va susţine în cea mai mare sală de concerte din România.

18
/11
/16

Nu-mi place să fac pronosticuri, dar cred că aceste două discuri vor primi premii importante ale industriei discografice în perioada următoare; în orice caz, sunt printre cele mai bune discuri pe care le-am ascultat anul acesta: concerte de Ceaikovski și Sibelius cu violonista Lisa Batiashvili și concertele de Șostakovici cu violoncelista Alisa Weilerstein.

15
/11
/16

Orchestra Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, sub bagheta dirijorului Lorenzo Passerini, directorul artistic al Orchestrei Antonio Vivaldi îl va acompania pe celebrul tenor Alessandro Safina într-un concert care va avea loc la Cluj.

12
/11
/16

DokStation prezintă joi, 1 decembrie, ora 20.00, la Cinematograful Muzeului Țăranului, documentarul „One More Time With Feeling”, în varianta 2D. Filmul care a și deschis prima ediție a festivalului DokStation este prezentat pentru a doua oară în România, în proiecție unică, așa cum va fi proiectat și în cinematografele din lume, pe 1 decembrie.

11
/11
/16

Un dialog plin de armonie între două piane şi doi pianişti fermecători va avea loc pe scena Sălii Radio vineri, 11 noiembrie, între Rebeca Omordia şi Sergiu Tuhuţiu, care vor interpreta alături de Orchestra Naţională Radio dirijată de Martin Panteleev Concertul pentru două piane și orchestră de Max Bruch. Seara mai are în program două lucrăriri celebre ale repertoriului clasico - romantic : Uvertura Egmont op. 84 de Beethoven şi  Simfonia nr. 3 în la minor, op. 56 – Scoțiana de Mendelssohn.

10
/11
/16

Spectaculosul show „Disney Magical Music from the Movies” a ajuns în premieră în România! Primele reprezentații au avut loc pe 7 noiembrie, la Sala Sporturilor “Constantin Jude” din Timișoara şi pe 8 noiembrie la Sala Polivalentă Cluj-Napoca. Turneul va continua pe 12 noiembrie, la Sala Palatului Bucureşti, pe 15 noiembrie la Sala Sporturilor “D.P.Colibași” şi pe 23 noiembrie la Sala Polivalentă Craiova.

10
/11
/16

Cunoscuta pianistă și interpretă de jazz adaugă la impresionanta discografie un nou album „Sama Rou” – Cântecele sufletului meu’’, în care explorează rădăcinile sale africane și tradițiile din Sudul SUA, iar turneul de promovare include și România.

08
/11
/16

Ajuns la cea de-a XI-a ediție, Festivalul Internațional de Muzică de Cameră SoNoRo ajunge, pentru a treia oară în istoria sa, în Timișoara. Pe 9 și 10 noiembrie vor avea loc trei concerte SoNoRo la Biserica Millenium, la Cărturești Mercy și Palatul Baroc - Muzeul de Artă. Accesul publicului la concerte este liber.

08
/11
/16

Ajuns la cea de-a XI-a ediție, Festivalul de Muzică Veche București a devenit al doilea festival cultural al Bucureștilor (conform „Barometrului”, respectiv „Studiului” de consum cultural realizate de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală și ARCUB) și cel mai important eveniment dedicat muzicii vechi din sud-estul Europei.