CRONICĂ DE FILM Nominalizat la începutul anului pentru Ursul de Aur la Berlinale şi prezentat în premieră în România la TIFF-ul clujean, „The Party”, cel mai nou film scris şi regizat de cunoscuta cineastă britanică Sally Potter, este ca un espresso: scurt, savuros şi intens.
Un articol de Ionuț Mareș|5 iunie 2017
Ideea de a aduna un grup de prieteni la o petrecere restrânsă acasă la unul dintre ei pentru a sărbători o reuşită, eveniment care degenerează însă într-o spectaculoasă cădere de măşti şi în darea pe faţă a unor secrete intime cu potenţial distructiv, este departe de a fi originală în cinema. De fapt, este un gen în sine, ale cărui derivate îşi au originea în Kammerspiel-ul german din anii ’20.
În doar 70 de minute, Sally Potter oferă un puternic studiu de caractere şi de tipologii umane, în care umorul britanic înţepător şi elegant, dat de replici spirituale şi situaţii narative neaşteptate, este folosit ca ambalaj pentru descrierea ironică a unor reprezentanţi ai înaltei clase britanice, cu reflexele şi idiosincrasiile lor.
Plin de staruri precum Patricia Clarkson, Kristin Scott Thomas, Timothy Spall, Bruno Ganz, Cherry Jones, Emily Mortimer şi Cillian Murphy, a căror voluptate palpabilă de a se arunca în astfel de roluri de compoziţie extrem de ofertante pentru actori este delicioasă, „The Party” este o farsă alb-negru, captivantă în primul rând prin intensitatea pe care reuşeşte să o menţină Sally Potter prin regie.
Marea provocare a unor astfel de filme plasate în spaţii închise în care sunt aruncate mai multe personaje între care izbucnesc inevitabil tensiuni şi chiar conflicte este de a găsi, dincolo de necesarele calităţile ale scenariului, cele mai potrivite instrumente exclusiv cinematografice pentru a exprima dinamismul – cinetic şi psihologic – fără de care o astfel de convenţie de dramedie este dificil de acceptat.
La antipodul unei stilistici anti-spectaculare precum cea dintr-un film ca „Sieranevada” lui Cristi Puiu, care, prin folosirea de planuri-secvenţă şi a unui minim de tăieturi de montaj, aspiră mai curând la realism, Sally Potter mizează din plin pe un decupaj alert, pe înlănţuiri rapide de prim-planuri sugestive, pe mutarea neîntreruptă a atenţiei de la un personaj la altul, pe un joc actoricesc expansiv.
Iar poziţia aparatului şi unghiurile de filmare sunt folosite cu nuanţe diferite pentru a exprima temperamentul şi starea fiecărui personaj sau cuplu de personaje.
Lipsit de autocomplezenţă, „The Party” degajă o lejeritate înşelătoare pe care numai comediile isteţe ştiu să o ofere. Sally Potter nu se ia foarte tare în serios, deşi sub suprafaţa de comedie seducătoare se ascund câteva adevăruri universale dureroase despre relaţiile dintre oameni.
Sinopsis: Janet tocmai a fost numită ministru al opoziţiei, cea mai înaltă poziţie din cariera ei politică. Ea şi soţul ei Bill vor să sărbătorească succesul împreună cu un număr de prieteni apropiaţi. Oaspeţii sosesc la casa lor din Londra, dar de petrecere se alege praful atunci când Bill face două mărturisiri explozive.
În cadrul TIFF, „The Party” va mai putea fi văzut luni, 5 iunie, de la 21.45, la Casa de Cultură a Studenţilor, şi vineri, 9 iunie, de la 22.30, la Cinema City Iulius Mall.
