Tolstoi. Reîntâlnirea
https://www.ziarulmetropolis.ro/tolstoi-reintalnirea/

Recitesc “Sonata Kreutzer”. E o capodoperă, scurtă, dar capodoperă. Găsesc concluziile marelui rus false, dar premisele adevărate. Demonstraţia – însă – strict textual, demonstraţia că viaţa bărbatului cu femeia pe pământ e sortită unui lung şir de chinuri care pot decurge, lesne, în crimă, demonstraţia e superbă.

Un articol de Andrei Crăciun|24 iulie 2015

Sunt nevoit să întreprind o călătorie cu trenul în țara noastră. Țara noastră e mică, dar călătoriile cu trenul durează mult. Aceasta ne este infrastructura, acesta ne este paradoxul. Noi suntem români. Noi suntem aici pe veci stăpâni.

Mă caut în geantă de cărți. Am un ghiozdan mare în care pun cărți și din care scot cărți, nu întotdeauna urmând o logică. Viața e o tombolă. Găsesc o ediție mică, de buzunar, a “Sonatei Kreutzer” de Lev Tolstoi. E publicată la Polirom în 2013. Foarte interesant. N-am mai recitit “Sonata” de opt ani. Ultima oară am avut, în marginea ei, o dispută literară feroce cu o femeie foarte inteligentă stabilită în Perfidul Albion. Foarte interesant.

“Sonata Kreutzer” este o povestire povestită de un personaj care călătorește cu trenul (una dintre obsesiile tolstoiene).  O recitesc.

Nu mai am douăzeci și trei de ani. Ehe! Câte s-au schimbat între timp. S-a dus dracului toată naivitatea celui care credea că dragostea, ei bine, că dragostea ar putea totuși să existe și să salveze ceva din viața omului pe pământ. Nu mai e cazul. Viața mi-a cizelat, mi-a înăsprit, mi-a modificat gândurile. Sunt mult, mult mai aproape de Lev Nikolaevici Tolstoi – în premise, nu în concluzii!  – acum decât eram la douăzeci și trei de ani. Înțeleg “Sonata” altfel, o ascult, dacă îmi permiteți exprimarea, altfel.

sonata kreutzer

Rămân în continuare convins că marele rus greșea crezând că omul poate totuși să dobânească un caracter moral care să-l conducă – via scârbă – spre abstinență. Nu e cazul, cum au demonstrat și ultimele două secole. Dimpotrivă. Ne aflăm exact la polul opus. Nu asta contează, însă. Contează că “Sonata” descrie sincer, descrie minunat infernul care sunt – de atâta timp – familiile oamenilor, aceste coșmaruri despre care se minte cu înverșunare, pe toate meridianele. Lev Tolstoi are dreptate – punct cu punct cu privire la ce înseamnă o familie la om. E adevărat, se pot înregistra excepții, dar un fenomen nu poate fi judecat după excepțiile sale, ci după normă. Norma e că viața omului pe pământ în corpul unei familii este – după consumarea senzualității – un lung șir de suferințe stupide, reciproc întreținute.

“Sonata” este o carte despre gelozie, este o carte minunată despre gelozie, dar este și despre naivitate, despre iertare, despre Dumnezeu, despre slăbiciune, despre crimă, despre nebunie, despre oameni care circulă noaptea cu trenul, fiecare ducând cu sine o istorie care ar trebui cândva culeasă și apoi trimisă către tipar.

Îl regăsesc cu mare bucurie pe Lev Tolstoi. E încă mai mare decât îl lăsasem eu în prima dintre tinerețile mele, chiar așa, cu viziunea asupra lumii mutilată de creștinismul său primar, radical, condamnabil și condmnat de Biserica Maicii Rusii, creștinism de care sunt cu desăvârșire străin.

Foto: ITAR TASS

09
/03
/23

Mai mult de un deceniu, scriitorul american David Fideler, originar din Michigan și stabilit la Sarajevo, și-a însoțit cafeaua de dimineață cu lectura câte unei epistole de-a lui Seneca (cca. 4 î.Hr. - 65 d.Hr.), „cel mai convingător și mai elegant dintre scriitorii stoici”, „conștiința Imperiului Roman”. Astfel a apărut volumul „Mic dejun cu Seneca” (Editura Trei).

01
/03
/23

Compania de Librării București (CLB), cel mai longeviv lanț de librării din România, și Headsome Communication lansează astăzi, 1 martie 2023, cea de-a treia ediție a SuperPovești din București, un proiect îndrăgit care își propune să readucă în actualitate legendele și poveștile despre oraș cu ajutorul noii generații de cititori.

23
/02
/23

Sâmbătă, 25 februarie 2023, de la ora 12.00, Institutul Cultural Român organizează, prin Centrul Național al Cărții, un eveniment online dedicat traducătorilor de limba română din întreaga lume.

20
/02
/23

Amantele regilor au fost, uneori, respinse sau denigrate de societate, alteori tolerate sau chiar admirate pentru frumusețea lor sau pentru influența pe care o exercitau asupra suveranilor. Mai aproape de zilele noastre, amantele președinților erau ținute în secret sau negociate cu presa, în încercarea de a proteja imaginea șefilor de stat, văzuți ca lideri morali și exemplari pentru societate.