Tot ceea ce aţi fi vrut să ştiţi despre glumele proaste cu sex, dar v-a fost teamă să întrebaţi
https://www.ziarulmetropolis.ro/tot-ce-ceea-ce-ati-fi-vrut-sa-stiti-despre-glumele-proaste-cu-sex-dar-v-a-fost-teama-sa-intrebati/

Vorbit în engleză deşi e filmat la Braşov, „Oh, Ramona” (2019), noul film al Cristinei Iacob (sau, mai recent, Jacob), se vrea o comedie pentru puştimea de mall. Aşa că am făcut un top al celor mai proaste glume despre sex din film.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 Februarie 2019

Povestea e simplă (nu că restul ar fi mai complicat): Andrei (Bogdan Iancu) e un licean timid, cam tocilar şi, bineînţeles, virgin.

Cum e şi normal, la o petrecere se îndrăgosteşte de cea mai frumoasă tipă din şcoală, o brunetă sexy, tunsă scurt – Ramona (Aggy K. Adams).

Lucrurile se complică atunci când, într-o excursie la mare unde l-a dus mama ca să îi mai zboare gândul de la Ramona, Andrei pune ochii pe Anemona (Holly Horne), o tipă la fel de sexy, doar că blondă, cu părul lung.

Legătura cu titlul cărţii şi cu titlul iniţial al filmului, „Suge-o, Ramona!”, se face prin scenele, separate, în care atât Ramona, cât şi Anemona i-o sug lui Andrei. În fond, ce-şi pot dori mai mult două tipe mişto, dacă nu să-i facă o felaţie unui tocilar, care pare şi mai mic decât ele?

Restul găsiţi în trailer. Ca imagine şi montaj, filmul arată ca un amestec de reclamă cu videoclip, plus ceva promo turistic cu oraşul Braşov, doar că totul lungit la o oră şi trei sferturi. Dar să trecem la poante, în opt ipostaze.

8. Deşi nu sunt legate direct de sex, două scene mizează pe un umor cu rahat. La propriu. Şi ambele îmi sunt vag cunoscute, deşi nu am mai văzut filme americane debile cu adolescenţi de când eram eu însumi adolescent, acum vreo 20 de ani. Dar bănuiesc că nu s-au schimbat prea multe, dovadă că astfel de idei persistă, inclusiv într-un film cvasi-românesc.

Într-una din cele două secvenţe, plasată chiar la început, Andrei dansează la petrecere pe lângă Ramona. Doar că trebuie să fugă la baie. Acolo, toaleta e plină de rahat, iar lui îi vine să vomite. Mai mult, şi Ramona vrea la baie. Însă dacă Andrei ar lăsa-o să intre, ea ar putea crede că rahatul e al lui. Şi nu se face să laşi o astfel de impresie chiar când vrei să o vrăjeşti pe cea mai cool tipă de la petrecere. Între timp, intră un alt tip la baie, care apoi îl face de râs pe Andrei în gura mare pentru ce ar fi lăsat în urma sa în WC.

În a doua secvenţă cu rahat, mama lui Andrei îi arată Anemonei fotografii cu băiatul ei când era bebeluş şi făcea baie şi lăsa caca în apă (din păcate, nu am memorat şi explicaţia mamei, dar părea una vag plauzibilă).

7. Tot la o petrecere (nu mai ştiu dacă la aceeaşi de la început – se întâmplă atât de multe în film!), camera de filmat trece rapid printre tineri. Însă nu suficient de repede încât să nu surprindă totuşi un băiat care se masturbează (evident, în afara cadrului) pe un balcon-terasă, iar rezultatul ajunge în capul unei fete aflate mai jos. Scurt moment, dar memorabil. Dovadă că l-am descris şi aici.

6. Şi pentru că vorbim de un film, trebuie lucrat cu metafore vizuale. Metafore care ţin loc de scenele explicite. O categorie aparte sunt cele care sugerează felaţia. Da, nu lipseşte nici momentul cu îngheţata. Doar că personajul care linge o îngheţată cu cornet este chiar Andrei, în sala de clasă, exact când două colege vin la el şi la prietenul său pentru a le spune că nici ele, şi nici restul clasei, ba chiar nici profii, nu au nicio problemă cu faptul că ei sunt gay. E doar o suspiciune, dar de ce s-ar rata prilejul scenaristic de a mai face nişte glume proaste despre homosexualitate?

A, înspre final, într-o secvenţă onirică (venită după o felaţie pe care Ramona i-o oferă în maşină lui Andrei, la câţiva ani după ce s-au despărţit), trei femei de vârsta a treia ling nişte acadele mari. Tot la capitolul ăsta de metafore, mai era şi o muscă ce suge cu trompa lapte dintr-un pahar. În fine, să trecem.

5. Să fiu iertat dacă nu am reţinut toate metaforele vizuale care sugerează diverse etape ale unei partide de sex, de la preludiu şi până la, vorba aia, juisare. Au fost prea multe. Nu aveţi decât să le descoperiţi şi singuri. Mi-au rămas totuşi în minte momentele în care sânii sunt comparaţi ba cu două lămâi (cu piercing-uri), ba cu două prăjituri rotunde, cu cireaşă în vârf. Parcă mai era ceva, dar nu e uşor să scrii în agendă în întunericul sălii de cinema.

4. Apoi, sexul fetei este comparat, bineînţeles, cu o floare. Asta în cel mai fericit caz. Pentru că, în alte momente, montate rapid, degetele unui băiat sunt muiate, voluptos, fie în borcanul cu miere, fie în crema unor prăjituri sau într-o jumătate de papaya (de unde şi afişul filmului). Delicios!

3. Stick-ul, veveriţa şi sticla de şampanie. Însă nimic nu se compară cu metaforele care ţin loc de penetrare şi ejaculare. Şi aici s-ar putea să fi omis ceva. Totuşi, cum să uit stick-ul USB cu aparenţă de penis (sau castravete?), care este introdus, după mai multe încercări eşuate, într-un laptop învelit în blăniţă roz?

Cum să uit cadrele fulgerătoare cu sticle din care sare impetuos şampania, vertical, orizontal şi pe diagonală? Eisenstein ar fi mândru. Şi cum să uit secvenţa în stil Animal Planet cu veveriţa care intră într-o scorbură, unde stă câteva minute (poate chiar mai mult, dacă a băut o bere), apoi iese şi, aşa cum spune comentariul, se relaxează?

2. Dar Andrei nu are parte de relaţii intime doar cu cele două fete splendide (iar aparatul arată cât sunt de atrăgătoare filmându-le lasciv de foarte aproape, de la fund la buzele cărnoase). Nu mai ştiu din ce motiv (de fapt, cred că nici nu există vreun motiv), ajunge în casa unei alte colege, grasa clasei.

Andrei are un trip (deşi, din nou, nu îmi amintesc să îl fi văzut fumând; dar, cum spuneam, în ritmul rapid în care e montat filmul, s-ar putea să-mi fi scăpat). Cert e că tipa grasă profită de moment şi de delirul băiatului, îl dezbracă şi se urcă pe el. Regret că nu am notat toate apelativele pe care le foloseşte Andrei la adresa colegei sale, dar unul tot am reţinut, şi asta datorită referinţei cinefile şi  pregnanţei vizuale: „Jabba the Hutt”.

Însă trebuie să dau Cezarului ce-i al Cezarului: tot personajul fetei grase a prilejuit şi singurul moment în care am schiţat un zâmbet în tot filmul – în sala de sport, în timp ce mănâncă un croissant în care a băgat un baton de ciocolată şi discută cu Andrei, fata îi trăsneşte băiatului o serie de palme, punându-l la pământ. Nu ştiu de ce era să râd, fie şi cu reţinere, dar cert e că am făcut-o. Probabil şi pentru că e cam singura poantă care m-a luat prin surprindere.

1. Apogeul este atins tot după scena de sex cu fata grasă. Ca să evite a fi din nou abuzat de „Jabba the Hutt”, Andrei o ia la fugă din casa colegei, cât ea e la duş. Doar că nu mai apucă să îşi ia şi hainele cu el. Totuşi, salvează cumva o şosetă. Altfel nu se explică faptul că imediat îl vedem alergând gol, pe un drum de câmp, dar cu penisul învelit într-o şosetă. Se pare că momentul le-a plăcut foarte mult şi realizatorilor, pentru că l-au reluat, mai discret, şi pe genericul final. Of, Ramona!

Filmul a intrat în cinematografe la 14 februarie.

 

Sursă foto: caption din trailer



22
/10
/19

Anul acesta, în iulie, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Lino Ventura, unul dintre cei mai iubiti actori din ultimele decenii. Angiolino Joseph Pascal Ventura, pe numele său real, a venit pe lume la 14 iulie 1919, la Parma, în Italia și s-a stins din viață într-o zi de 22 octombrie (1987), la Saint-Cloud, în Franța.

22
/10
/19

Am văzut în cadrul festivalului peliculelor de la Cannes la București filmul artistic de cinema „It Must Be Heaven” (câștigător al premiului special al juriului la Cannes în acest an), regizat de palestinianul Elia Suleiman. Cu Elia Suleiman în rolul principal. O scurtă, definitivă recenzie: e superb.

21
/10
/19

Seria invitaţilor de marcă la ediţie a X-a a Les Films de Cannes à Bucarest continuă cu unul dintre cele mai promiţătoare talente ale cinematografiei braziliene: Juliano Dornelles, regizorul filmului „Bacurau”, pe care îl semnează împreună cu Kleber Mendonça Filho, peliculă câștigătoare a Premiului Juriului la Cannes 2019.

18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

18
/10
/19

În Bucureşti, gala de deschidere a Les Films de Cannes à Bucarest este programată vineri, de la ora 19:00 la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a cineastului Claude Lelouch.

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

14
/10
/19

Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează anul acesta pe Vlad Ivanov, care anul acesta a împlinit 50 de ani. Actorului care seduce camera cu orice rol pe care-l interpretează, festivalul i-a dedicat o secțiune numită IVANOV 50 – care include cinci dintre cele mai importante filme care îl au ca protagonist: „Sunset”, „Câini”, „La Gomera”, „Principii de viață” și „Hier”.

Page 1 of 25012345...102030...Last »