Trecutul continuu
https://www.ziarulmetropolis.ro/trecutul-continuu/

Despre spectacolul Teatrului Act, „Nu regret nimic”, scris de Székely Csaba, care ne-a mai dat şi alte texte memorabile, printre care „Apă de mină”.

Un articol de Andrei Crăciun|3 aprilie 2020

Nu regret nimic” e genul de spectacol tot mai rar căruia nu îi lipsește nimic: are text, are și regie, are și scenografie, are și o distribuție pe care nu o uiți până ieși de pe Calea Victoriei.

„Nu regret nimic”: un colonel de Securitate (Lucian Iftime) trăiește retras, ferindu-se de amintiri. Are dulapurile pline de schelete, de oriunde poate să izbucnească violența timpului trecut. El primește vizita unui fost subaltern, ajung desigur general (Dan Rădulescu). Urmează un lung prilej de descriere a ororilor lumii de dinainte.

„Nu regret nimic” nu reușește să evite maniheismul postcomunist, dar chiar și așa reușește să spună multe lucruri importante despre natura răului.

Și, deși nu v-ați aștepta, vorbim până la urmă tot despre o poveste de iubire. Nu de dragoste, povești de dragoste se găsesc astăzi pe toate drumurile.

“Nu regret nimic” este, în mod esențial, o poveste de iubire – mai profundă, mai generoasă, plină de tandrețe, inocență și încărcată de umanitate.

Și pentru ca această poveste să fie posibilă era nevoie de o copilă aflată pe granița trecerii spre maturitate. Partitura acestei adolescente este pur și simplu superbă. Ea este cheia întregului spectacol, iar Irina Antonie reușește să facă aici cel mai bun rol în care am văzut-o vreodată.

Totul e emoționant la acest personaj: bătăile pe care le încasează zilnic (de la orele 17) de la tatăl său, dragostea sa pentru câini (ochii triști ai bulldogilor francezi), boala sa congenitală de inimă.

Și – abia aici este lovitura de maestru a dramaturgului – sfârșitul nu este „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.

Există trecut care nu trece, există regrete care nu pot fi regretate. Iar în locul dumneavoastră, aș merge să văd toate astea cu ochii mei.

***

Unde: Teatrul Act

Ce: „Nu regret nimic” de Székely Csaba

Traducerea: Izabela Varro

Regia: Eugen Gyemant

Scenografia: Maria Nicola

Distribuţie: Irina Antonie, Lucian Iftime, Dan Rădulescu

23
/05
/14

În “Bani din cer”, Umorul e acasă. Aceasta este o comedie, o farsă dacă vreți, foarte contemporană. Așa cum au sesizat înțelepții încă de acum șase-șapte decenii banii au câștigat războiul cu zeii. Spectacolul se joacă în seara asta, de la ora 19.00, la Teatrul de Comedie.

23
/05
/14

Despre muzica electronică, hituri, folclor, dar şi manele - cu Adrian Enescu, invitatul care s-a remarcat şi printr-o carieră internaţională de succes, duminică, 25 mai, de la ora 23.00, la TVR 1, TVR HD şi TVR+

23
/05
/14

ŞTIAŢI CĂ... într-o zi de 23 mai s-a stins din viaţă dramaturgul norvegian Henrik Ibsen, considerat părintele teatrului modern european, unul dintre reprezentanții de seamă ai dramei de idei din literatura mondială?

22
/05
/14

Cunoscută fiind „vocaţia” pretimpurie, prin care Brauner acţiona ca artist suprarealist încă înainte de a şti că suprarealismul există – de vreme ce picturi expuse în 1924 la Bucureşti erau considerate a fi „introviziuni” –, poate părea surprinzător ca o imagine „integral suprarealistă”, cum „Passivité courtoise“ pare a fi, să se limiteze la a reconstitui iconografia şi, prin extensie, semnificaţia operei lui Duchamp, „La Mariée mise à nu par ses célibataires, même“.

22
/05
/14

După ce anul trecut organizatorii festivalului au reușit să readucă, după 16 ani de absență, filmul în orașul Victoria (județul Brașov), la a doua ediție (26 - 29 iunie), au pregătit o selecție variată de lung-metraje.

21
/05
/14

Un interviu neconvențional, să-i spunem atât de previzibil așa, cu actorul, omul de televiziune, starul Mihai Bendeac. Despre cum s-a legat prietenia cu cantautorul Gabriel Cotabiță, despre cum l-a ajutat în carieră calviția și despre relația cu “Mondenii”.

21
/05
/14

Teatrul Odeon prezintă sâmbătă, 31 mai, ora 19.00, la Sala Majestic, spectacolul de teatru Cele cinci răufăcătoare. Piesa, scrisă de Kawatake Mokuami (1816-1893), face parte din repertoriul consacrat Kabuki şi a avut premiera în 1865.