Trei scurtmetraje cum nu ai mai văzut, disponibile pe MUBI
https://www.ziarulmetropolis.ro/trei-scurtmetraje-cum-nu-ai-mai-vazut-disponibile-pe-mubi/

CRONICĂ DE FILM Pentru că încă nu putem merge la cinema şi la festivaluri, rămânem tot la platformele cu filme accesibile din fotoliul de acasă. De data asta, vă recomandăm trei scurtmetraje foarte speciale, realizate de britanicul Jonathan Glazer, thailandezul Apichatpong Weerasethakul şi americanul Jonas Mekas şi disponibile pe MUBI.

Un articol de Ionuţ Mareş|19 mai 2020

Cunoscut în special pentru lungmetrajul „Under the Skin” (2013), Jonathan Glazer a lansat în 2019 un scurtmetraj horror de doar 7 minute – „The Fall”, care poate fi văzut acum pe MUBI, celebra platformă de Video on Demand (VoD) dedicată cinema-ului de autor.

Ce se poate spune în atât de puţine minute încât să respecte convenţiile genului şi să fie şi înfricoşător? Noaptea, într-o pădure, un grup de bărbaţi cu măşti împietrite în nişte grimase sinistre vânează un alt bărbat, care poartă de asemenea mască, sub care se ghiceşte spaima.

Pare un fel de răzbunare printr-un ritual al sacrificiului şi al crimei, însă nu contează atât motivele pentru care s-a ajuns aici, cât mai ales simbolistica momentului şi atmosfera pe care o creează Glazer prin mizanscenă, prin unghiurile camerei de filmat, prin decupaj, prin lumină şi prin muzica insidioasă compusă de Mica Levi.

Din doar câteva scene, este sugerată o teroare apăsătoare.

Cineastul britanic oferă o alegorie despre violenţa într-o comunitate (măştile asemănătoare indică o identitate comună a personajelor, care vorbesc o limbă indescifrabilă), dar şi despre excludere şi chiar eliminarea fizică a celuilalt. Lipsa explicaţiilor face povestea şi mai terifiantă – oricare dintre noi poate deveni o victimă.

Tot pe MUBI poate fi văzut şi „Ashes”, un scurtmetraj experimental de 20 de minute din 2012 realizat de Apichatpong Weerasethakul. Regizorul thailandez, câştigător al premiului Palme d`Or la Cannes în 2010 cu „Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives”, comprimă în „Ashes” cam toate obsesiile sale artistice şi tematice (de la ideea de memorie şi până la rezistenţa politică) ce l-au făcut celebru printre pasionaţii de cinema arthouse, doar că duse într-o zonă şi mai radicală.

Asta şi pentru că scurtmetrajul e realizat cu un mic aparat special cu manivelă, LomoKino, care permite turnarea unor scurte filme pe peliculă de 35 de mm. Pe fiecare rolă se pot trage doar până la 30 de secunde de film fără sonor.

Această tehnică deosebită îi serveşte de minune lui Apichatpong Weerasethakul, pentru că „Ashes” este un amestec bizar şi extrem de poetic de scene de reverie şi de fragmente de film-jurnal, în care captarea intimităţii sub forma unor aparente frânturi de memorie coexistă cu înregistrarea denaturată de sensibilitatea camerei şi a ochiului artistic a realităţii înconjurătoare. Un film imposibil de clasat.

O altă excentricitate de pe MUBI este şi „Travel Songs” (1981), unul din numeroasele filme-jurnal ale legendarului regizor american de origine lituaniană Jonas Mekas, un simbol al cinema-ului de avangardă.

„Travel Songs” este de fapt o colecţie de câteva filmuleţe „de călătorie” pe cale cineastul le-a făcut în anii `60 şi `70, în timpul mai multor vizite în Europa – trei în Italia, una la Moscova şi una la Stockholm.

Filmate, ca de obicei, pe 16 milimetri, aceste fragmente nu sunt înregistrări fidele ale realităţilor observate de Jonas Mekas – deşi punctul de pornire sunt oamenii şi locurile care îi ies în cale.

„Travel Songs” seamănă mai degrabă cu un caleidoscop de amintiri fulgerătoare – de aici şi rapiditatea cu care se derulează imaginile. E ca şi cum cineastul e mai interesat să capteze stări şi senzaţii din aceste călătorii pe care camera le înregistrează cu frenezie.

29
/11
/22

Cinematografia română se pregăteşte să celebreze în 2023 o sută de ani de la naşterea lui Ion Popescu Gopo, printr-o serie de retrospective cu filmele celebrului cineast, prin expoziţii cu desenele şi afişele operelor sale şi prin lansări de carte.

28
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Sunt mari cineaşti la ale căror filme te uiţi pentru a vedea cu ce vin nou şi cum se reinventează (sau dacă reuşesc asta). Şi sunt mari cineaşti care nu mai au nimic de demonstrat şi pe ale căror noi filme le cauţi pentru a regăsi un stil şi un univers artistic care îţi sunt familiare şi în care ştii că te vei simţi confortabil.

15
/11
/22

Ambasada Republicii Cuba în România și Institutul Cervantes din București organizează „Zilele culturii cubaneze la București”, în perioada 21-25 noiembrie.

09
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Cineastul suedez Ruben Östlund a râs dintotdeauna de ridicolul şi prostia oamenilor, pornind de la compatrioţii săi şi mai ales de la cei din clasele de sus. În “Triangle of Sadness” (2022), filmul care i-a adus în acest an un al doilea Palme d`Or la Cannes, satira e împinsă la extrem.

27
/10
/22

În cele 4 zile de festival au fost peste 300 de oameni în public, în cele 3 locații: la Cinema Victoria, Faber și Facultatea de Arte și Design. Festivalul a fost deschis cu “Pentru minte tu ești Ceaușescu“, în regia lui Sebastian Mihăilescu, care a avut asociat și primul Q&A al festivalului, și s-a încheiat la Faber, cu proiecția filmului „Alb pe Alb”, în regia lui Viera Čákanyová.