Tristul caz al domnului George Michael
https://www.ziarulmetropolis.ro/tristul-caz-al-domnului-george-michael/

Circulă prin festivalurile de specialitate (inclusiv în ţara noastră) un documentar dedicat vieţii cantautorului George Michael. Este intitulat „Freedom”. La el lucra artistul cu două zile înainte să moară în ziua de Crăciun a anului 2016.

Un articol de Andrei Crăciun|15 august 2018

Domnul George Michael a fost un mare artist al muzicii de la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI. Documentarul Freedom reușește și nu reușește să îi spună povestea. Fiind mai degrabă un autoportret, artistul, vanitos, a tăiat din tușele groase, a cenzurat umbrele și a reușit să spună doar jumătate de adevăr.

În Freedom nu apare nicio referire la îndrăgitul șlagăr Last Christmas al formației Wham!, care l-a dat totuși pe George Michael culturii populare. Bineînțeles că aceasta a fost dorința domnului George Michael.

Problemele cu drogurile sunt și ele așezate, discret, sub cupola pierderii echilibrului. De asemenea, ieșirea forțată din dulap a domnului George Michael, care și-a recunoscut homosexualitatea doar după un scandal sexual în care muzicianul nu a fost victimă, e tratată într-o cheie comică, din care – dacă nu știi deja istoria – nu înțelegi nimic.

Dincolo de toate aceste mici neajunsuri, Freedom este un manifest și ceva încă și mai înalt.

Testamentul unui artist popular

Domnul George Michael se lasă întrebat înspre sfârșitul documentului cum ar vrea ca oamenii să îl țină minte. Răspunde că ar vrea ca oamenii să îl țină minte ca pe un scriitor, ca pe autorul unora dintre cele mai frumoase versuri din istoria muzicii moderne (ceea ce a și fost). George Michael nu își face în acest documentar doar autoportretul – el ne lasă, deci, un testament.

Domnul George Michael a fost un artist care a cunoscut gloria devreme – o glorie globală, răvășitoare (a fost la un moment dat cel mai bine vândut artist pop din istoria muzicii). A făcut pași înapoi, s-a luptat cu singurătatea, cu depresia, cu moartea mamei sale, cu casa sa de discuri (o altă declarație de independență, o altă declarație de libertate extraordinară din cariera sa).

Domnul George Michael nu s-a lăsat așezat în jug. A vrut să cânte muzica pe care a visat-o, fără să țină cont de așteptările altora – a avut o poftă teribilă de libertate. Și această trăsătură de caracter – această integritate artistică – ar fi dorit să o ținem minte.

Moartea lui Anselmo

Priviți (ascultați!) această prestație formidabilă a domnului George Michael, singurul care ar fi putut să umple, fie și puțin, golul lăsat de domnul Freddie Mercury! Ea are în spate o poveste de dragoste tragică. În timp ce cânta această melodie, Anselmo, iubitul domnului George Michael, era pe moarte în Brazilia. Murea de SIDA, la fel cum a murit și domnul Freddie Mercury. De altfel, multe dintre melodiile indimenticabile ale domnului George Michael au fost scrise pentru Anselmo. Acea iubire a fost o graniță.

Domnul George Michael a cunoscut iubirea și s-a înălțat, a pierdut-o, a coborât în infern și s-a întors de acolo cu o muzică în stare să vindece inimile zdrobite. Poate că el nu a fost cel mai mare muzician popular de la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, dar omul acesta și-a împlinit destinul – nu a lăsat puterea de a vindeca inimile zdrobite să treacă fără consecințe.

Domnul George Michael merită, de aceea, să ne întoarcem din când în când, mult mai des, către ce a vrut cu adevărat să ne spună în baladele sale îngrozitoare, triste și superbe.

Filmul George Michael: Freedom, regizat de George Michael și David Austin, va putea fi văzut la București în cadrul Festivalului Dokstation, care se va desfășura între 13 și 16 septembrie.

Domnul George Michael se lasă întrebat înspre sfârșitul documentului cum ar vrea ca oamenii să îl țină minte. Răspunde că ar vrea ca oamenii să îl țină minte ca pe un scriitor, ca pe autorul unora dintre cele mai frumoase versuri din istoria muzicii moderne (ceea ce a și fost).

09
/05
/14

Ioana Flora a primit Premiul pentru interpretare feminină din partea Uniunii Cineaștilor din România, pentru rolul Tania din Déjà Vu (2013), producție independentă în regia lui Dan Chișu.

08
/05
/14

CRONICĂ DE FILM „#Selfie”, debutul în lungmetraj al Cristinei Iacob, este ca o postare stridentă pe Facebook care se vrea spiritual-amuzantă şi ţipă din toţi rărunchii după like-uri, deşi e superficială şi nepăsătoare că ar putea fi considerată pueril-banală.

07
/05
/14

Sâmbătă, 10 mai și duminică, 11 mai, la Noul Cinematograf Al Regizorului Român, sunteţi invitaţi la un eveniment de marcă: proiecția trilogiei "Paradise" - semnată de austriacul Ulrich Seidl -, deliciul criticii internaționale

06
/05
/14

Filmele europene și independente se bucură de un public mai numeros în 2014, datorita ediției a IV-a a proiectului cultural Cinema-Edu, dedicat liceeniilor din București și din alte 10 localități din România.

06
/05
/14

Filmul "Poziţia copilului", în regia lui Călin Peter Netzer, a câştigat marele premiu şi trofeul Uniunii Cineaştilor din România (UCIN) pe anul 2013. Gala premiilor UCIN reprezintă aprecierea juriului desemnat de UCIN pentru cele mai importante realizări cinematografice şi de televiziune ale anului precedent.

06
/05
/14

Sophia Loren, una dintre cele mai cunoscute actriţe italiene, a fost desemnată invitatul de onoare de la Cannes Classic 2014, care va celebra totodată naşterea westernului italian şi împlinirea a 30 de ani de când filmul "Paris Texas", de Wim Wenders, a primit trofeul Palme d'Or.

05
/05
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Când primăvara e fierbinte“ (1961) şi „Ţărmul n-are sfârşit“ (1963), filme aproape necunoscute, impuneau un cineast unic şi, din păcate, ignorat, atât la vremea lui, dar mai ales în prezent - Mircea Săucan.

01
/05
/14

CRONICĂ DE FILM Cel mai recent film al lui John Turturro în calitate de regizor și de actor în rol principal, „Fading Gigolo“/„Gigolo de ocazie“, este asemeni stilului de interpretare al realizatorului său: combinație în doze mici de umor, gravitate și o stranie buimăceală.