Unteatru, live streaming. „Nu o să uităm momentele astea, ne-au schimbat pentru totdeauna“
https://www.ziarulmetropolis.ro/unteatru-%c3%aen-live-streaming-%e2%80%9enu-o-s%c4%83-uit%c4%83m-momentele-astea-ne-au-schimbat-pentru-totdeauna%e2%80%9c/

Recent, tot mai multe teatre din ţară şi din lume ridică cortina online cu spectacole live sau înregistrate. La noi, unteatru a fost primul cu live streaming-ul unor spectacole. Deloc uşoară o astfel de mobilizare rapidă, însă, vorba echipei, #theshowmustgoon

Un articol de Cristina Enescu Aky|19 martie 2020

Pe scurt, mai jos puteți citi despre ce e mai frumos în oameni și în artiști, despre generozitate și solidaritate, despre cum teatrul e mereu (dar mai mult parcă în această perioadă) o terapie binefăcătoare, necesară pentru apăsarea care ne înconjoară.

Probleme logistice și regizorale, gânduri legate de copyright-ul producțiilor, (re)organizarea spectacolelor și a suportului tehnic pentru transmisiile live online – toate acestea în condițiile dificile nu doar ale regulilor impuse de starea de urgență din țară (cu distanța minimă necesară între persoane, numărul limitat de persoane permis într-un spațiu, și – desigur- închiderea temporară a tuturor teatrelor), ci și în contextul de stres major pe care artiștii, și în mod special cei din zona independentă, încep să îl resimtă acut în această perioadă.

Andrei și Andreea Grosu, mințile și sufletele din spatele unteatru, vorbeau într-un interviu de acum vreun an și jumătate despre „atenția săracă pe care o primește teatrul în lista de activități de timp liber”, și despre faptul că teatrul face pentru suflet ceea ce face literatura pentru imaginație. Iată că aceste vremuri de criză, cu schimbarea bruscă și neașteptată de „scenariu” al vieților noastre cotidiene, aduc și poate o nesperată oportunitate pentru teatru și artele spectacolului, căci în vacanța forțată de acasă avem mai mult timp, dor și chiar nevoie de teatru. Care este nevoit, iată, să se adapteze situației, rămânând însă același mijloc terapeutic de alinare, inspirație și apropiere dintotdeauna.

Cei doi regizori ne-au vorbit despre acest proiect forțat de împrejurări care înseamnă atât un efort fizic, mental, managerial și tehnic deloc neglijabil, cât și o generoasă și binevenită „gură de aer” pentru public dar și pentru echipa acestui teatru independent („liber”, cum îl numea Andreea Grosu) care de aproape 10 ani nu doar supraviețuiește ci înflorește. Sperăm că o vor face și în continuare.

 

Detalii despre modalitatea de vizionare a spectacolelor unteatru în regim live streaming puteți găsi în acest ghid de spectator pentru „unteatru acasă”.

Ați fost primul teatru din București care a luat decizia de a transmite spectacole online prin live streaming. Cum v-ați hotărât atât de repede, și cum ați rezolvat în timp record organizarea acestor transmisii?

Credem că multă lume a avut acest gând de salvare, dar noi am reacționat imediat cum am auzit că se închid teatrele de stat din București. Nu ne-a interesat că era încă permisă orice adunare sub 200 de persoane, noi nu ne mai simțeam în siguranță și nu puteam să ne asumăm un rău posibil făcut conștient. Așa că am spus „stop” pentru public. La scurt timp după ce ne-am decis să jucăm cu sala goală, oamenii din jurul nostru și-au arătat disponibilitatea și generozitatea și am format o echipă restrânsă de profesioniști din lumea filmului și a televiziunii. S-a întâmplat totul într-o zi, sub bagheta magică a nașului nostru de căsătorie, care ne-a ajutat cu toată aparatura. A doua zi puteam emite live. Am făcut-o și a fost un moment atât de încărcat de emoție că nu avem cum să redăm în cuvinte ce s-a trăit pe holuri și prin culise. Din sală se auzeau actorii care jucau într-o sală cu ecou iar noi eram în foaier în fața unor monitoare. Extrem de emoționantă distanță, și minunată descoperirea bucuriei de a face tot ce poți pentru a nu te opri, pentru a nu părăsi.

Am ales să încercăm să supraviețuim și să ajutăm poate puțin și pe cei de acasă să treacă peste tot mai ușor. Încercăm să îi ajutăm să stea acasă. În sala noastră de spectacole de 115 m pătrați sunt maxim 5 oameni la distanțe de minim 2 m. Cu măști, cu mănuși, mult săpun și spirt. În foaier, după un perete și o ușă sunt alți doi oameni. Restul echipei lucrează de acasă. Facem tot ce trebuie pentru a fi în siguranță.

Când v-a venit această idee, nu v-ați temut de eventuale înregistrări neautorizate ale spectacolelor transmise online?

Ne-am pus problema că s-ar putea ca cineva să le înregistreze și astfel să ne trezim cu ele pe platforme diverse. Dar noi credem că oamenii sunt încă frumoși. Dacă cineva muncește atâta încât să-și descarce spectacolul și să-l păstreze acasă pentru zilele în care ar putea să aibă nevoie de el, atunci îl merită, cu tot dragul îl poate fura. E un furt constructiv și plin de iubire de teatru :).

Oricum experiențele sunt diferite, iar aceasta nu este menită să îi ia locul vreodată experienței din sala de teatru. E o soluție pentru o situație înspăimântătoare care amenință siguranța oamenilor când sunt împreună. E o soluție pentru ca teatrul nostru independent să nu dispară. E o soluție pentru ca oamenii angajați la unteatru să își poată primi salariile și să poată trăi. Și e o soluție pentru ca actorii independenți care joacă la unteatru să își poată câștiga existența. E o soluție, și e fermecătoare în felul prin care transformă teatru într-un experiment al însingurării. Nu o să uităm momentele astea, ne-au schimbat pentru totdeauna.

Cum vedeți supraviețuirea teatrelor independente în această perioadă care pune la încercare toate instituțiile și proiectele artistice, și de fapt întreaga economie?

Nu știm nimic despre supraviețuire acum. Știm doar că ne dorim să trecem sănătoși prin asta și să ne revedem la teatru, unul lângă celălalt, fără frică.

Când „țara arde”, cum ne ajută teatrul?

Oamenii au nevoie de libertate, iar acum când ți se ia încet-încet dreptul la libertatea imediată, fizică, și când te claustrează locul cel mai drag, acasă, credem că teatrul îți poate oferi un tip de libertate care nu se vede dar se imaginează.

Ce credeți că ne poate ajuta emoțional și mental să depășim această perioadă dificilă pentru toți?

Speranța.

Câteva sugestii de ocupații culturale în vremea statului acasă, cel puțin în perioadele dintre transmisiunile online de la unteatru?

Lego, povești ascultate și citite de Dana Rogoz, puzzle, povești Disney în care totul se termină cu bine. Cam tot ce facem cu copiii :).

Mai multe informații despre spectacolele programate prin live streaming găsiți pe unteatru.ro.

 

 

14
/05
/14

Diana Mihailopol a fost recompensată cu Premiul UNITER pentru teatru radiofonic, pentru Două nuvele de Mihail Bulgakov: Ştergarul cu cocoş şi Beregata de oţel. Ea a semnat dramatizarea radiofonică şi regia artistică pentru această producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune, premiată la gala desfășurată la sfârșitul lunii aprilie.

05
/05
/14

T. O. Bobe, scriitorul care a dat acum zece ani „Cum mi-am petrecut vacanța de vară“, o carte de o forță de expresie, ba chiar și de un succes rareori egalate, T. O. Bobe, scriitorul care a revenit în 2011 cu „Contorsionista“, ne-a oferit un scurt interviu din care va rezulta că a scrie cărți în România echivalează cu a merge pe o sârmă imposibilă care arareori duce undeva.

30
/04
/14

Gabriel Coveșeanu a absolvit Facultatea de Teatru la UNATC, în 1996. Apoi s-a supus unui test: va fi în stare să facă altceva, în afară de actorie, în vremuri nesigure pentru artă? După ce a absolvit un master, la ASE, cu note mari, concluzia fericită a fost „Da“. Și totuși, soarta a făcut ca el să rămână în profesia pe care și-a ales-o cu inima, nu cu rațiunea.

26
/04
/14

Este actriţă la Teatrul „Constantin Tănase” şi profesor de actorie la Universitatea Hyperion. A absolvit două facultăţi, a publicat trei cărţi de bucate şi este la a doua soacră. Adriana Trandafir, care împlinește 58 de ani pe 26 aprilie, vorbește despre oamenii și locurile care i-au influenţat viaţa.

22
/04
/14

Coregraful şi dansatorul Gigi Căciuleanu a intrat în jocul propus de Ziarul Metropolis şi a alcătuit alfabetul propriei vieţi. Pornind de la fiecare literă din alfabet, el a ales cuvintele cheie care definesc cele mai importante momente din viaţa lui.

11
/04
/14

Actorul Florin Zamfirescu împlineşte 65 de ani, pe 12 aprilie. E un moment în care îşi priveşte viitorul în ochi şi se vede jucând. Se vede chiar şi însurat, cu o doctoriţă. Şi se mai gândeşte şi la sănătate, şi la roluri, şi la cei 42 de ani în teatru, ca actor şi ca profesor.

09
/04
/14

De la New York la Reghin, de la Sankt Petersburg la Tecuci și Lisabona. Horia Mihail e un pianist călător, gurmand și curios, care n-ar spune nu nici unui loc de pe lume. Zilele astea se află într-un turneu al cărui nume îi vine mănușă: „Pianul călător”.

10
/03
/14

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Marcel Ţop este regizorul cameleon. Montează pe scena Operei Române, a Teatrului de Comedie, în ţară, sau în underground, cu aceeaşi plăcere şi dăruire, nu se repetă şi nu trece neobservat! Se reinventează cu fiecare spectacol pe care îl montează, pentru că, așa cum îi place să-l citeze pe Peter Brook „în teatru, diavolul e plictiseala!”

13
/02
/14

Care e diferența între muzica vie și cea pe care o auzim la radiourile comerciale? Ce înseamnă jazz a cappella și cum s-au lansat Sarmalele Reci ,,ca în brânză”, acum aproape 20 de ani? Povestește Zoltán András, fondatorul grupului Jazzappella.