Teatrul Metropolis a împlinit 12 ani. Au trecut 12 ani din acea iarnă în care George Ivaşcu a început să construiască cel mai frumos vis al lui.
Un articol de Monica Andronescu|19 decembrie 2018
12 ani în care Teatrul Metropolis a devenit un punct de reper în lumea culturală din România. Iar evenimentul a fost marcat printr-o Gală care s-a desfășurat pe 17 decembrie și în cadrul căreia a fost sărbătorită actrița Tamara Buciuceanu-Botez.
Au trecut 12 ani de când pe strada Mihai Eminescu, nr. 89, a început să existe ceea ce astăzi este unul dintre cele mai frumoase și mai valoroase teatre din România. 12 ani de la acel moment când Felix Alexa repeta în zgomot de picamere la ceea ce avea să fie prima producție de succes a primului teatru de proiecte din București: spectacolul „În rolul victimei”. În acel spațiu în care, în perioada comunistă se aflase o casă de cultură, pentru ca apoi să funcționeze o vreme Theatrum Mundi, începea construcția elegantului teatru care a devenit azi, când există trei săli funcționale. De-atunci, în acești 12 ani, Teatrul Metropolis a reușit să-și afirme și să-și susțină sloganul: „UN TEATRU DESCHIS CU CASA ÎNCHISĂ”. Și e un mare adevăr în aceste cuvinte: Teatrul Metropolis este teatrul la care s-a ajuns să se joace și de două-trei ori pe zi, de lunea până duminica, pentru că cererea de bilete este uriașă. Pentru că aici toate spectacolele sunt SOLD OUT. Ce-și poate dori mai mult un teatru?
Și totul i se datorează unui om… Un om care și-a dorit să transforme acest loc în cea mai frumoasă operă vieții lui, pe care s-o lase generațiilor viitoare. Căci ce dar mai frumos poți face timpului și oamenilor decât un teatru?! Ce dar mai frumos ar putea primi cei care vor trăi peste 100 de ani și vor intra în acest teatru și vor simți vibrând sutele de vieți care au respirat aici?! Cuvintele lui George Ivașcu sunt exemplificatoare: „Pot să vă spun, cu modestie, că, din toate rolurile pe care le-am făcut, cel mai frumos în teatrul românesc este că am construit un teatru și acesta va rămâne. Eu nu sunt un director de instituție. Eu sunt un actor care are grijă de un teatru! Și știu că doar efemer am grijă de acest teatru, pentru că el va rămâne chiar dacă eu nu voi mai fi director sau nu voi mai fi pe această planetă.”
George Ivașcu a creat o echipă…
La evenimentul desfășurat luni seara pe scena Teatrului Metropolis, s-au evocat începuturile, s-au acordat diplome, s-au rostit discursuri emoționante, pentru ca totul să culmineze cu aniversarea a 66 de ani de la debutul marii actrițe Tamara Buciuceanu-Botez pe scena din România.
Au fost invocați primii creatori care au lucrat la tânărul teatru, începând cu regizorul Felix Alexa. Alături de el, au fost invocați Lia Bugnar, Emanuel Pârvu și Monica Ciută, care au semnat primele creații produse de primul teatru de proiecte din București. De la înființare și până în prezent peste 60 de regizori au colaborat aici, realizând spectacole cu 600 de actori și peste 3500 de reprezentații.
George Ivașcu, alături de echipa Teatrului Metropolis
Despre solidaritate și spirit de echipă, despre deschidere și sprijinirea diversității, despre nevoia de cultură s-a vorbit de mai multe ori în seara omagială, când pe ecranul de pe scenă au rulat instantanee din spectacole. Directorul de scenă Victor Ioan-Frunză, care a semnat multe creații de succes la acest teatru, printre care „Amadeus”, „Hamlet”, „Titanic vals”, „Livada de vișini”, „Colivia cu nebune” sau „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, a urcat pe scenă și a vorbit despre importanța spiritului de echipă, care în lumea noastră a început să dispară, și despre faptul că în acest loc numit Teatrul Metropolis el s-a păstrat… Victor Ioan Frunză a subliniat faptul că George Ivașcu a știut să creeze o echipă, o echipă minunată care a funcționat chiar și în perioada în care el n-a fost acasă…
George Ivașcu a urcat pe scenă în aplauzele sălii, alături de echipa care înseamnă Teatrul Metropolis, și le-a oferit tuturor o diplomă uriașă și mulțumirile lui…
Tamara Buciuceanu-Botez, un bun de patrimoniu național
Sprijinind, pe de o parte, valorile consacrate și, pe de altă parte, încurajând creațiile tinerilor și spiritul independent, Teatrul Metropolis a mizat de-a lungul timpului tocmai pe echilibrul dintre aceste două componente. În spiritul admirației pentru valoare, a omagiat-o luni seara pe actrița Tamara Buciuceanu-Botez, artistă îndrăgită de generații întregi de români din țară din străinătate.
„Doamna comediei româneşti”, aşa cum a prezentat-o, George Ivaşcu, a spus emoționată și cu ochii în lacrimi de la început și până la sfârșit că se bucură că nu a fost uitată. „Bucuria mea de astăzi este că nu m-aţi uitat. Mi-am făcut meseria cu cel mai mare drag. Dacă m-aţi aplaudat 65 de ani, înseamnă că aţi înţeles ce am vrut să spun pe scenă”, a spus Tamara Buciuceanu-Botez pe scena Teatrului Metropolis.
Multe personalități ale lumii artistice din România au fost prezente luni seara la eveniment, printre ei oameni care au cunoscut-o, o admiră și au lucrat cu Tamara Buciuceanu-Botez – care a primit în dar o inimă uriașă din trandafiri albi –, alții, oameni care sunt prietenii Teatrului Metropolis. Printre ei, regizorii Victor Ioan Frunză, Tudor Giurgiu, Felix Alexa şi Lia Bugnar, Emanuel Pârvu, actorii Rodica Mandache, Marius Stănescu, Adrian Titieni, Eugen Cristea, Cristina Deleanu, Carmen Tănase, Ion Dichiseanu, Ștefan Bănică, Oana Sîrbu, criticul de film Irina Margareta Nistor sau academicianul Răzvan Theodorescu.
„Doamna Tamara este într-adevăr o regină. Nu vă puteţi închipui cum o aulă întreagă de academicieni – academicienii de obicei sunt uscaţi şi antipatici – au aplaudat-o frenetic atunci când, în Aula Academiei Române, a luat Premiul Aristizza Romanescu. Doamna Tamara este pentru mine un bun de patrimoniu naţional”, a spus Răzvan Theodorescu, adăugând: „Tamara Buciuceanu-Botez rămâne pentru mine un copil care acum multe decenii, în Tighina Basarabiei, cânta Mozart şi juca rolul îngerului, îngerul vestitor într-o sărbătoare de Crăciun”. Iar Ștefan Bănică a comparat-o pe Tamara Buciuceanu-Botez cu o nestemată rară… „Oameni ca ei trebuie aniversaţi şi trebuie aplaudaţi şi ridicaţi în slăvi cât sunt în viaţă. Noi, românii, avem acest senzaţional obicei de a face mare tam-tam după. Nu mă interesează după. Acum trebuie să o facem, cât sunt în viaţă. Dacă merită o statuie, fă-i o statuie.”
„Mi-am făcut ucenicia despre ale teatrului la Teatrul Naţional din Iaşi. Am avut şi în Iaşi, şi la Bucureşti profesori extraordinari care m-au iubit şi m-au învăţat lucruri foarte frumoase. Pentru mine, viaţa a fost cultură, cinste şi demnitate”, a spus actrița cu lacrimi în ochi, bucurându-se de fiecare moment și de fiecare întâlnire cu oameni dragi, mulțumind unei săli întregi care a aplaudat-o îndelung în picioare, iar în final dăruindu-le tuturor un emoționat moment de neuitat. Alături de Monica Ciută a cântat cântecul celebru din finalul de la „Chirița în provincie”… „N-avem dorință alta mai mare, decât aplauze să merităm…”, a răsunat în sală vocea ei pe care cu toții am îndrăgit-o pe scenă și în filme.
Secretul succesului…
Cum s-a întâmplat ca în doar 12 ani Teatrul Metropolis să devină un punct de reper în viața teatrală din România, iar publicul să învețe repede și bine drumul spre clădirea de pe strada Eminescu? Secretul? Îl dezvăluie tot George Ivașcu în câteva cuvinte simple, dar care au transformat acest loc, în doar un deceniu, într-un loc cu istorie: „Am nevoie de un răspuns convingător la întrebarea de ce aş cumpăra bilet la un anume spectacol. Vin la casa de bilete, văd un program afişat, cu titluri şi nume de actori. Nu ştiu neapărat subiectul, dar mă tentează. Întreb casieriţa „De ce să aleg acest spectacol?” Și ea trebuie să-mi răspundă: „Pentru că aţi uitat să iubiţi, domnule.” Teatrul Metropolis a început și continuă ca o frumoasă poveste de iubire…
