Vinovații fără vină
https://www.ziarulmetropolis.ro/vinovatii-fara-vina/

Se joacă în Bucureşti „Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa?”, în regia lui Mihai Lukacs, spectacol bazat pe cazul real al adolescentei rome de 17 ani, care s-a sinucis în 2007, în şura casei părinteşti dintr-un sat din Harghita, atunci când părinţii i-au interzis să-şi continue studiile. Un spectacol tulburător despre sinucidere ca formă de protest.

Un articol de Alina Vîlcan|8 ianuarie 2018

În vara lui 2007, când Szomna Grancsa, o tânără de etnie romă, își lua viața lăsând în urmă câteva cuvinte scrijelite în maghiară pe un perete din camera ei – Școala sunt eu, era înmormântată cu mare fast țigănesc, iar presa dăduse buzna în satul acela și pe buzele tuturor era, rostită sau nu, întrebarea: Cine e de vină, cine?

La zece ani distanță, Compania de Teatru Giuvlipen a pus în scenă un spectacol-mărturie, ce readuce în prim-plan cazul Szomnei Grancsa, un spectacol cu o distribuție exclusiv femină, în care le regăsim pe Liana Ceterchi, Mihaela Drăgan, Zita Moldovan. Ele sunt, pe rând, femei din sat, părinții Szomnei, o jurnalistă, un om al legii, o profesoară, preotul satului și chiar Szomna Grancsa, într-un maraton al regretelor, învinuirilor și scuzelor, dar și al poveștilor despre comunitatea romă și despre cine a fost cea care a ales să-și ia viața pentru o cauză colectivă, în care a crezut.

Szomna ție se arată ție, spectatorul, drept cea mai silitoare fată din sat; când vine vremea să meargă la liceu, preotul satului intervine pe lângă părinții fetei pentru a-i convinge să sfideze cutumele și să o trimită la oraș, la studii. Iar părinții vor lăsa de la ei, vor amâna măritișul cu băiatul căruia Szomna îi fusese promisă, după tradiție, încă din fragedă copilărie, și o vor trimite la liceu. Se spune că Szomna mergea întotdeauna la școală, la oraș, însoțită de unul dintre băieții din familie. Și totuși, zvonurile că s-ar fi îndrăgostit de un coleg îi fac pe părinții ei să o retragă de la studii. Să te îndrăgostești în lumea lor e o rușine, e un păcat. Pe acest fundal, adolescenta își pune capăt zilelor, în zori, în șura din curtea casei părintești. Sinuciderea ei este văzută ca o formă de protest.

Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa? are ceva dintr-un spectacol-manifest, e din acel segment de artă cu miză dincolo de artă, e o confruntare între lumea noastră modernă și o lume străveche, a tradițiilor încărcate de magie și de nedreptate ale unei etnii care se încăpățânează să nu-și uite obiceiurile moștenite din tată în fiu, oricât de absurde ar deveni în trecerea anilor.

Și e atâta mister și atâta emoție în rememorarea morții Szomnei Grancsa, la fel cum și ironie e, încât atunci când părăsești sala ți se învârt în cap zeci de întrebări. Și niciunul dintre răspunsuri nu e cel corect. În fața morții adolescentei, fiecare are o vină și fiecare are o scuză. Nimeni nu se face vinovat.

Compania de teatru feminist rom Giuvlipen tratează cazul Szomnei Grancsa într-o manieră cât se poate de obiectivă. De pe scenă, ți se spune o poveste. Nu se trag concluzii, se caută vinovați, dar niciunul nu e arătat cu degetul. Se pun în oglindă două lumi, fără să se ascundă sub preș gunoiul din niciuna dintre ele, dimpotrivă, la un moment dat ți se pare că defectele ambelor sunt accentuate, până ce capătă un aspect caricaturizat. Ca să vedem mai bine, îți spui.

Și mai e ceva care atrage fără doar și poate la spectacolul acesta, iar acel ceva e scenografia. Semnat de Elena Dobîndă, decorul e unul mai degrabă simbolic, destul de sumar, mai ales că Giuvlipen nu are încă o adresă exactă, iar spectacolul se joacă în diverse spații (a fost la Teatrul Național, la Teatrul Evreiesc, la Macaz, eu l-am văzut la ARCUB) și tot decorul acesta trebuie mutat. Decorul înseamnă mai ales o bancă de lemn, ca o bancă a acuzării, pe care personajele își spun ofurile și se trag unul pe altul la răspundere pentru ce s-a întâmplat. Însă dincolo de decorul acesta sunt costumele, acel port țigănesc, cu toată poezia lui, care ți se perindă prin fața ochilor ca un dans, ca o vrajă.

În limba romani, Giuvlipen înseamnă feminism. Compania de teatru Giuvlipen a fost fondată în 2014 de două dintre actrițele din distribuția acestui spectacol – Mihaela Drăgan și Zița Moldovan, alături de regizorul Mihai Lukacs. Spectacolele lor se definesc astfel: Prin practicarea unei arte politice, provocatoare, experimentală și foarte performativă, spectacolele Giuvlipen vorbesc despre teme serioase ca rasismul, autoritatea sau inegalitatea de gen, prin mecanisme comice. Îi puteți urmări pe Giuvlipen.com.

Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa? are ceva dintr-un spectacol-manifest, e din acel segment de artă cu miză dincolo de artă, e o confruntare între lumea noastră modernă și o lume străveche, a tradițiilor încărcate de magie și de nedreptate

12
/03
/14

Un număr record de nouă filme, printre care şi foarte lăudatul Upstream Color, vor concura în acest an pentru trofeul Bucureşti IFF. Toate titlurile sunt prezentate în premieră absolută și nu vor fi distribuite ulterior în cinematografele din România.

12
/03
/14

Între 7 şi 11 aprilie, elevii schimbă sălile de clasă cu sălile de cinema în cadrul festivalului Cinema-Edu. Aproximativ 4 000 de liceeni sunt deja înscrişi pentru a participa la proiecţii de filme de artă şi independente, urmate de dezbateri cu invitaţi speciali din lumea filmului şi concursuri cu premii.

12
/03
/14

Ovidiu Iuliu Moldovan, unul dintre cei mai iubiţi actori s-a născut pe întâi ianuarie 1942, în satul Vişinelu, comuna Sărmaşu (Mureş) şi s-a stins din viaţă pe 12 martie 2008, în urma unui stop cardio-respirator, cauzat de o ciroză. După 1995, afcetta de moartea mamei sale, actorul a refuzat să mai joace în filme, ultimul său mare rol fiind "Pantazi", din "Craii de Curtea-Veche.

12
/03
/14

ŞTIAŢI CĂ într-o zi de 12 martie s-a născut Victor Brauner, fondator al avangardismului românesc şi cel mai bine cotat pictor român din toate timpurile? Opera sa „Cazul straniu al domnului K“ a fost vândută în aprilie 2003, la Paris, cu suma de 700.000 de euro. Tot în 2013, lucrarea sa „Al şaptelea simţ“ (1948) a obţinut suma de 308.458 de euro la o licitaţie din Londra. Victor Brauner s-a născut la Piatra Neamţ, în 1903. În 1930 a plecat la Paris, unde s-a ataşat de Brâncuşi, omul care i-a pus în mână un aparat de fotografiat. Brauner a străbătut bulevardul Montparnasse şi a fotografiat o casă - casa unde îşi va pierde, peste doar câţiva ani, ochiul. În 1931, Brauner îşi pictează autoportretul. Decide să îl anime puţin, pentru a-l face mai extravagant şi... îi scoate un ochi! Un an mai târziu, realizează o compoziţie onirică şi violentă. În prim-plan se află un chip care are înfipt în orbită un stilet pe care stă scrisă litera D, iniţiala celui care avea să-l lovească mai târziu. Pe 28 august 1938, în casa fotografiată în 1930 arev loc o petrecere boemă. Printre cei prezenţi se află şi Victor Brauner. Are loc o ceartă între doi spanioli se sparg câteva pahare, iar unul dintre cioburi se opreşte în ochiul lui pictorului român, împlinind “profeţia” lui Brauner.

11
/03
/14

Anca Damian, alături de coproducătorii Guillaume de Seille (Arizona Production) şi Wlodek Matuszevski (Filmograf) au prezentat săptămâna trecută Muntele magic în cadrul sesiunii de Proiecte în producţie din cadrul Cartoon Movie (Lyon 5-7 martie 2014), unul dintre cele mai importante evenimente ale industriei de filme de animaţie din lume.

11
/03
/14

Actriţa Olimpia Melinte a primit premiul pentru revelaţia anului - pentru dublul rol din coproducţia româno-spaniolă "Canibal", de Manuel Martín Cuenca - la gala Uniunii Actorilor din Spania, care a avut loc luni, la Teatro Arteria Coliseum din Madrid.

11
/03
/14

Cea mai amplă manifestare interculturală din România - Gala Culturală Româno-Turcă va strânge pe 12 martie 2014 peste 350 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 19 ani pentru a susține un spectacol cultural de anvergură la Sala Palatului din București. Pe 14 martie 2014, reprezentația artistică se va desfășura și în Constanța la Casa de Cultură.

11
/03
/14

Marius Manole, care a jucat în mai multe spectacole, care au însumat nouă reprezentaţii, sâmbăta și duminica trecută. În acelaşi timp, maestrul Radu Beligan a jucat de patru ori, în doar două zile. Iar astăzi, cei doi reprezentați ai culturii românești vor mai avea o reprezentaţie a spectacolului-emblemă națională, „Lecţia de violoncel“, de la ora 19.00, la Teatrul Metropolis din Bucureşti.

11
/03
/14

ŞTIAŢI CĂ într-o zi de 11 martie s-a născut Ion Besoiu, unul dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi actori români? Besoiu a debutat în pe marele ecran în 1957, însă succesul l-a cunoscut după turnarea filmului „Toate pânzele sus”. Activitatea sa cinematografică este impresionantă: "Furtuna", "Neamul Șoimărestilor", "Haiducii", "Răscoala", "Mihai Viteazul", "Ciprian Porumbescu", "Păcală", "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii", "Ultima noapte de dragoste", "Lumini și umbre" etc. În anul 2002, Ion Besoiu a a primit Premiul de excelență al Cinematografiei Române. În 2001, a fost declarat cetățean de onoare al orașului Sibiu, în care s-a născut.

10
/03
/14

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Marcel Ţop este regizorul cameleon. Montează pe scena Operei Române, a Teatrului de Comedie, în ţară, sau în underground, cu aceeaşi plăcere şi dăruire, nu se repetă şi nu trece neobservat! Se reinventează cu fiecare spectacol pe care îl montează, pentru că, așa cum îi place să-l citeze pe Peter Brook „în teatru, diavolul e plictiseala!”