Vinovații fără vină
https://www.ziarulmetropolis.ro/vinovatii-fara-vina/

Se joacă în Bucureşti „Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa?”, în regia lui Mihai Lukacs, spectacol bazat pe cazul real al adolescentei rome de 17 ani, care s-a sinucis în 2007, în şura casei părinteşti dintr-un sat din Harghita, atunci când părinţii i-au interzis să-şi continue studiile. Un spectacol tulburător despre sinucidere ca formă de protest.

Un articol de Alina Vîlcan|8 ianuarie 2018

În vara lui 2007, când Szomna Grancsa, o tânără de etnie romă, își lua viața lăsând în urmă câteva cuvinte scrijelite în maghiară pe un perete din camera ei – Școala sunt eu, era înmormântată cu mare fast țigănesc, iar presa dăduse buzna în satul acela și pe buzele tuturor era, rostită sau nu, întrebarea: Cine e de vină, cine?

La zece ani distanță, Compania de Teatru Giuvlipen a pus în scenă un spectacol-mărturie, ce readuce în prim-plan cazul Szomnei Grancsa, un spectacol cu o distribuție exclusiv femină, în care le regăsim pe Liana Ceterchi, Mihaela Drăgan, Zita Moldovan. Ele sunt, pe rând, femei din sat, părinții Szomnei, o jurnalistă, un om al legii, o profesoară, preotul satului și chiar Szomna Grancsa, într-un maraton al regretelor, învinuirilor și scuzelor, dar și al poveștilor despre comunitatea romă și despre cine a fost cea care a ales să-și ia viața pentru o cauză colectivă, în care a crezut.

Szomna ție se arată ție, spectatorul, drept cea mai silitoare fată din sat; când vine vremea să meargă la liceu, preotul satului intervine pe lângă părinții fetei pentru a-i convinge să sfideze cutumele și să o trimită la oraș, la studii. Iar părinții vor lăsa de la ei, vor amâna măritișul cu băiatul căruia Szomna îi fusese promisă, după tradiție, încă din fragedă copilărie, și o vor trimite la liceu. Se spune că Szomna mergea întotdeauna la școală, la oraș, însoțită de unul dintre băieții din familie. Și totuși, zvonurile că s-ar fi îndrăgostit de un coleg îi fac pe părinții ei să o retragă de la studii. Să te îndrăgostești în lumea lor e o rușine, e un păcat. Pe acest fundal, adolescenta își pune capăt zilelor, în zori, în șura din curtea casei părintești. Sinuciderea ei este văzută ca o formă de protest.

Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa? are ceva dintr-un spectacol-manifest, e din acel segment de artă cu miză dincolo de artă, e o confruntare între lumea noastră modernă și o lume străveche, a tradițiilor încărcate de magie și de nedreptate ale unei etnii care se încăpățânează să nu-și uite obiceiurile moștenite din tată în fiu, oricât de absurde ar deveni în trecerea anilor.

Și e atâta mister și atâta emoție în rememorarea morții Szomnei Grancsa, la fel cum și ironie e, încât atunci când părăsești sala ți se învârt în cap zeci de întrebări. Și niciunul dintre răspunsuri nu e cel corect. În fața morții adolescentei, fiecare are o vină și fiecare are o scuză. Nimeni nu se face vinovat.

Compania de teatru feminist rom Giuvlipen tratează cazul Szomnei Grancsa într-o manieră cât se poate de obiectivă. De pe scenă, ți se spune o poveste. Nu se trag concluzii, se caută vinovați, dar niciunul nu e arătat cu degetul. Se pun în oglindă două lumi, fără să se ascundă sub preș gunoiul din niciuna dintre ele, dimpotrivă, la un moment dat ți se pare că defectele ambelor sunt accentuate, până ce capătă un aspect caricaturizat. Ca să vedem mai bine, îți spui.

Și mai e ceva care atrage fără doar și poate la spectacolul acesta, iar acel ceva e scenografia. Semnat de Elena Dobîndă, decorul e unul mai degrabă simbolic, destul de sumar, mai ales că Giuvlipen nu are încă o adresă exactă, iar spectacolul se joacă în diverse spații (a fost la Teatrul Național, la Teatrul Evreiesc, la Macaz, eu l-am văzut la ARCUB) și tot decorul acesta trebuie mutat. Decorul înseamnă mai ales o bancă de lemn, ca o bancă a acuzării, pe care personajele își spun ofurile și se trag unul pe altul la răspundere pentru ce s-a întâmplat. Însă dincolo de decorul acesta sunt costumele, acel port țigănesc, cu toată poezia lui, care ți se perindă prin fața ochilor ca un dans, ca o vrajă.

În limba romani, Giuvlipen înseamnă feminism. Compania de teatru Giuvlipen a fost fondată în 2014 de două dintre actrițele din distribuția acestui spectacol – Mihaela Drăgan și Zița Moldovan, alături de regizorul Mihai Lukacs. Spectacolele lor se definesc astfel: Prin practicarea unei arte politice, provocatoare, experimentală și foarte performativă, spectacolele Giuvlipen vorbesc despre teme serioase ca rasismul, autoritatea sau inegalitatea de gen, prin mecanisme comice. Îi puteți urmări pe Giuvlipen.com.

Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa? are ceva dintr-un spectacol-manifest, e din acel segment de artă cu miză dincolo de artă, e o confruntare între lumea noastră modernă și o lume străveche, a tradițiilor încărcate de magie și de nedreptate

24
/02
/14

Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) se pregătește intens pentru cea de-a 13-a ediție, care va avea loc între 30 mai și 8 iunie, la Cluj-Napoca. Sute de filme, concerte, expoziții, dezbateri și întâlniri cu cineaști renumiți îi așteaptă pe spectatori la cel mai mare festival de film din România.

24
/02
/14

Prietenii artistice şi partituri romantice în întâmpinarea Mărţişorului, în ultima zi a lunii februarie (28), de la ora 19.00, la Sala Radio. Concertul în la minor pentru pian şi orchestră de Schumann va fi interpretat de pianistul Horia Mihail împreună cu Orchestra Naţională Radio, sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare.

24
/02
/14

La Teatrul Metropolis puteţi vedea, în această săptămână, spectacolele: "Tarelkin", de AV Suhovo-Kobâlin, coregrafia Vlad Logigan; "Tom şi Jerry", de Rick Cleveland, regia Florin Piersic Jr şi "Doi pe o bancă", de Aleksandr Ghelman, regia Emanuel Pârvu. Programul teatrelor bucureştene în perioada 24 februarie - 2 martie:

24
/02
/14

Actorul Matthew McConaughey a declarat în emisiunea "The Queen Latifah Show" că a vizionat de mai multe ori fiecare episod din "Detectivii din Louisiana/ True Detective", produs de HBO, afirmând că de fiecare dată a descoperit ceva diferit.

24
/02
/14

Pentru a marca împlinirea a 307 ani de la naşterea lui Carlo Goldoni, Televiziunea Română a programat difuzarea uneia dintre cele mai cunoscute piese ale marelui dramaturg italian – „Mincinosul”. Spectacolul de teatru tv din Arhiva de Aur poate fi urmărit la TVR 2 şi online pe TVRplus.ro în această seară, de la ora 19.10.

23
/02
/14

Filmul "12 ani de sclavie", actorii Matthew McConaughey şi Cate Blanchett şi regizorul Alfonso Cuaron sunt favoriţi la "Oscar 2014", potrivit cotelor afişate de casele de pariuri online, care par să aibă ca "indicator" lista premianţilor de la gala Globul de Aur.

23
/02
/14

O poveste „respingătoare” cu un duce afemeiat și un bufon cocoșat, pe care îl cheamă Rigoletto. O muzică superbă din care sigur cunoașteți măcar o arie („La donna è mobile”) și o montare nouă, inspirată de era Prohibiției din Chicago-ul anilor '20, la Opera Națională București.

23
/02
/14

Marţi, 25 februarie, de la ora 19.30, la Sala Majestic a Teatrului Odeon, în cadrul proiectului „Fabulamundi. Playwriting Europe”, va avea loc spectacolul-lectură „Umbre” de Marilia Samper, în regia lui Vlad Cristache, traducerea fiind semnată de Florin Galiș și Iunia Mircescu. Trei familii marcate de o pierdere: un cuplu căsătorit care se destramă după dispariția […]

22
/02
/14

Astăzi se împlinesc 21 de ani de la lansarea albumului Pablo Honey, primul al formației Radiohead. Albumul conține primul hit al trupei, Creep. Titlul albumului provine de la un scheci al unor comici americani (Jerky Boys), în care un personaj face o farsă telefonică, spunându-i păcălitului „Pablo, honey? Please come to Florida!” („Pablo, dragă? Te […]

22
/02
/14

Un costum, un turban, o garnitură compusă dintr-o poşetă, pantofi, cordon şi o haină de blană de vulpe care i-au aparţinut Elenei Ceauşescu, dar şi o sabie aurită şi o blană de leopard, un trofeu de vânătoare, ale lui Nicolae Ceauşescu, vor fi scoase la licitaţie pe 6 martie, de Artmark.