Vlad Georgescu: ”Politician și om de stat”
https://www.ziarulmetropolis.ro/vlad-georgescu-%e2%80%9dpolitician-%c8%99i-om-de-stat%e2%80%9d/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Aceasta e caracterizarea pertinentă făcută unui istoric cu destin tragic, Vlad Georgescu (1937-1988). Cercetător plin de har, acesta n-a rezistat ofertelor Securităţii; a acceptat colaborarea care a echivalat cu mai multe călătorii în America, Grecia, Germania, Austria, Franţa.

Un articol de Georgeta Filitti|6 octombrie 2017

În plus, a ajuns visiting profesor la Los Angeles și New York. Întors în țară și dezmeticit, V.G. a gândit crearea unei organizații de protest Mișcarea pentru sprijinirea democrației. Arestat și acuzat de înaltă trădare este eliberat la presiunea unor personalități internaționale, reușind în 1979 să iasă din țară. În continuare, până la sfârșitul vieții, V.G. este un militant exemplar. Ca director al postului de radio Europa Liberă, alături de o echipă devotată, a dialogat neîntrerupt cu românii rămași în țară, i-a ținut la curent cu evenimente internaționale ascunse de regim, a demascat încălcări ale drepturilor omului, a dat publicității nenumărate mărturii despre teroarea ce domnea în România. În plus, a făcut cunoscute pe calea undelor pagini din cartea Orizonturi roșii a lui I. M. Pacepa, căpetenie a Securității fugită în Occident. În fine, la merituoasa editură din Munchen Jon Dumitru a apărut vol. România anilor ʹ80, cu texte ale intervențiilor sale la radio, antologate de Gelu Ionescu.

Socotit primejdios pentru imaginea ”României socialiste” V.G. a fost lichidat cu bestialitate, fiind radiat cu taliu la ordinul lui N. Ceaușescu.

Dar V.G. rămâne în conștiința românilor și prin lucrările sale de istorie. Preocupat în special de ”epoca Luminilor” și de trecerea de la mentalitatea medievală la cea modernă V.G. a publicat în 1972 vol. Ideile  politice  și iluminismul în Principatele Române, pentru care a luat premiul Academiei RSR; apoi sinteza Istoria românilor de la origini până în zilele noastre (1984) și Istoria ideilor politice românești (1987). Aceasta e o analiză minuțioasă a conceptelor politice vehiculate în Moldova, Tara românească și Transilvania în răstimpul 1396-1878. Concluzia sa, exprimată admirabil de Matei Cazacu, invită la meditație: ”Ideile politice ale românilor nu coincid cu cele ale popoarelor din Balcani ci mai mult cu cele ale popoarelor din Europa Centrală și est europeană”. E o realitate care ne îndeamnă să gândim apartenența noastră spirituală la o regiune  sau alta  a Europei.



12
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ În decembrie 1983, Fănuş Neagu continua seria „Prietenii mei, actorii“ cu un portret al lui Stefan Banica, „unul din marii noştri actori, venit pe lume ca să ne semene ideile cu miresme“.

11
/12
/13

,,Un taifun pe scenă”, îl numea Ștefan Iordache. ,,Un talent nativ nelimitat”, îl caracteriza Horațiu Mălăele. ,,Un vulcan în care fierbe lava tuturor sentimentelor”, spunea despre el Lucian Pintilie. George Constantin e unul dintre numele cele mai importante din istoria teatrului românesc.

10
/12
/13

Poemele scrise de Toma Caragiu au fost publicate postum, în 1979, sub îngrijirea lui Ion Cocora. În acelaşi an apărea în revista „Teatrul” o prezentare a volumului care prilejuieşte „o emoţionantă reîntîlnire cu mereu regretatul Toma Caragiu”.

09
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ În februarie 1967, regizorul Sică Alexandrescu publica în revista „Teatrul” portretul lui Ion Iancovescu, actorul care „parcă se juca, nu juca”. Iancovescu a fost mentorul multor actori de succes (printre care şi Grigore Vasiliu Birlic) şi fondator al câtorva teatre bucureştene. Reproducem integral articolul apărut în revista „Teatrul”: Au trecut peste 50 de ani din […]

06
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ Pe 12 decembrie se împlinesc 30 de ani de la moartea lui Amza Pellea. Sanda Toma, partenera sa de scenă, scria în decembrie 1983, în revista Teatrul, un text prin care-și lua adio (nu „adio”, ci numai „la revedere”) de la actorul care a fost „întotdeauna egal cu el însuși, prietenos și cald ca o zi luminoasă de vară”.

04
/12
/13

În 1983, cu doi ani înainte de moartea lui Octavian Cotescu, Fănuş Neagu îi descria viaţa într-un adevărat poem în proză în care amintea despre marile lui roluri, despre pasiunea pentru teatru şi despre actorii pe care i-a format.

03
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ În 1983, Fănuș Neagu (1932 - 2011) începea o nouă carte, consacrată prietenilor lui, actorii. Revista „Teatrul” publica fragmente din această carte - portrete ale unor actori precum Toma Caragiu, Ilarion Ciobanu, Violeta Andrei, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin ș.a.

01
/12
/13

„Pentru noi, actorii, demarcația dintre generaţii este foarte, foarte vagă”, spunea Aura Buzescu, în anul 1964. Marea actriță a secolului trecut i-a avut ca studenți pe Victor Rebengiuc, Gina Patrichi, Mircea Albulescu.

30
/11
/13

„Să joci ani de-a rîndul personaje fără o problematică importantă, să te fîţîi pe scenă de colo – colo strîmbîndu-te ca să obţii nişte aplauze cu care să poţi împăuna seara la cîrciumă, mi se pare un lucru foarte trist“, spunea Alexandru Tocilescu, în 1974.

28
/11
/13

Jurnalistul Alecu Popovici a mers acasă la Toma Caragiu pentru a descoperi cum a devenit actor un înotător de performanţă, căruia i se prezicea şi o stălucită carieră militară. Actorul a vorbit despre celebritate, despre propriile inhibiţii şi despre rolurile la care visa.