Vladimir Găitan, 71
https://www.ziarulmetropolis.ro/vladimir-gaitan-71/

“Sunt un om care trăit o viaţă plină de compromisuri. Le-am făcut de spaimă, de frică, o viaţă cu foarte multe împliniri în acelaşi timp.” – Vladimir Găitan. Actorul care a debutat în „Reconstituirea”, capodopera lui Lucian Pintilie, împlineşte, astăzi, 71 de ani!

Un articol de Petre Ivan|2 februarie 2018

Desi gândul de a deveni actor îi dădea târcoale, visul său era să urmeze Geologia, fiind pasionat de munte şi drumetii. În cele din urmă a terminat IATC-ul şi a debutat în cinematografie, pe vremea studenţiei, în „Reconstituirea”, celebrul fim al lui Lucian Pintilie.

Peste drum de casa părintească era Biserica Mirăuti, iar în spatele casei era Cetatea lui Ştefan cel Mare. Imaginaţi-vă ce oferte de distracţie aveam. Erau nişte locuri de poveste, în care noi, copiii, ne jucam de dimineaţă şi până când eram chemaâi la masa de seară. Veneam juliţi, dar fericiţi şi nu greşesc dacă spun că trăiam într-o lume a lui Creangă. – Vladimir Găitan

A devenit peste noapte unul dintre cei mai solicitaţi actori, jucând în fime precum „Ultima noapte de dragoste” (1979), „Duelul” (1981), „Napasta” (1982), „Intunecare” (1985), „Oglinda” (1993), „Omul zilei” (1997), „15” (2005), „Femeia visurilor” (2005).

În 2001, Vladimir Găitan a devenit director al Teatrului Nottara, ramânând însă fidel scenei Teatrului de Comedie, unde joacă şi în prezent.

În 2002 a fost decorat cu Ordinul national Serviciul Credincios in grad de Cavaler „pentru devotamentul si harul artistic puse in slujba teatrului romanesc, cu prilejul implinirii unui veac si jumatate de existenta a Teatrului National din Bucuresti”.

Nu mai am timp să mai spun poveşti şi minciuni. Nu vreau să duc povara unei minciuni a la long că, ce… că am fost un Făt-Frumos pe cal alb? Nu, am fost un om cu multe slăbiciuni, cu multe păcate şi defecte şi îmi asum, nu sunt mândru de ele, dar am singura consolare că, acolo unde am putut, am făcut bine şi nu am făcut rău nimănui. Au fost doar porniri egoiste şi satisfactii personale, sper că fără să rănesc. Lucrul ăsta mă face să mă accept aşa cum sunt –  Vladimir Găitan

În 2007, la împlinirea vârstei de 60 de ani, a jucat, alături de fiica sa, Gloria, pe scena Teatrului de Comedie, în ”Soare pentru doi”, spectacolul de debut al acesteia, la acea vreme studentă în anul IV la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Tatăl și fiica au fost pentru prima dată împreună pe o scenă profesionistă, jucând rolurile de tată și, respectiv, fiică în piesa lui Pierre Sauvil.

Foto: Vladimir Găitan – facebook

26
/11
/21

INTERVIU „Cu fiecare film am impresia că învăţ ceva nou despre meseria de actor”, afirmă într-un interviu cunoscutul actor franco-algerian Kad Merad, progatonist în comedia „Succes de public” („Un triomphe”, 2020), regizată de Emmanuel Courcol şi disponibilă în prezent în cinematografele din România.

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.