ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Puţine sunt domeniile unde românii, în ţară sau în străinătate, să nu se fi manifestat deplin, să fi ”făcut dâră” în domeniu ori să ajungă chiar înainte-mergători. Vlaicu Ionescu (1922-2002) a urmat filosofia la Bucureşti, apoi Conservatorul de muzică şi Școala de pictură bisericească a Patriarhiei.
Un articol de Georgeta Filitti|6 iunie 2017
În deceniul al șaselea, când opțiunile din tinerețe ori denunțuri ale celor din preajmă aveau să coste pe mulți libertatea, V.I. a fost și el arestat o vreme. Doar că acest răstimp nu pare a-i fi afectat aparițiile publice în domeniul său predilect: pictura. Reușește astfel să deschidă două expoziții personale, în 1968 și 1969, la București. Mai mult, a fost evaluator al unor colecții particulare. În patrimoniul său s-a aflat singura lucrare a lui Rafael Sanzio din România, Madona cu pruncul (Madona Nerucci). Invitat să expună în Germania, a rămas o vreme acolo, apoi s-a stabilit la New York. A reușit să scoată din țară prețioasa pânză renascentistă și pe urmă a făcut troc cu ea ca să–și poată scoată fetele din România. Procedeul poate părea azi singular, dar istoria românilor dintre 1945 și 1989 e plină de atari schimburi, răscumpărări, vânzări – manevre disperate ale unora de a-și salva apropiații, dublate de rapacitatea autorităților comuniste de a pune mâna pe valută, obiecte de preț ș.a.
În cazul lui Vlaicu Ionescu, pictura a însemnat doar un început de drum pentru că, așa cum întrebase altă dată, în urma unor exerciții de yoga, o entitate transcendentă, care îi va fi cursul vieții, aceia a răspuns ”Vei fi un fel de Nostradamus”. Întemeiază în Statele Unite The International Center for Nostradamus Studies și în 1976 publică un prim studiu despre celebrul prezicător francez (Mesajul lui Nostradamus despre era proletară). Se prefigura acolo distrugerea sistemului comunist și prăbușirea URSS. Cu referire la România, Vlaicu Ionescu declara că a putut descifra în catrenele francezului o serie de evenimente majore din istoria ei: Unirea principatelor, Războiul pentru independență, invazia sovietică din 1944, revoluția din 1989, moartea lui Nicolae Ceaușescu.
Dar deslușirile sale par să fi mers și mai departe căci în 1987 publică lucrarea Nostradamus. Istoria secretă a lumii, cu referire la lumea americană și cea anglo-saxonă. I s-au adăugat alte cercetări, aprofundate, dintre care amintim: Nostradamus resuscitat sau recenta împlinire a unei profeții, Zvârcolirile comunismului profetizate de Nostradamus, Sf. Ioan Pithagoricianul. Câteva aspecte numerologice și ciclologice ale Apocalipsei, Un manuscris necunoscut al lui Newton asupra Marii Opere Ermetice.
Domeniul abordat de V.I. a fost privit de mulți cu reticență. Dar el există, are o bibliografie extrem de bogată și autorul român se află printre cei mai remarcabili promotori. A redactat articolul despre Nostradamus pentru Enciclopedia Astrologică (1992) scoasă de Editura Hachette la Paris și în anul următor volumul Ultimele victorii ale lui Nostradamus, tot la Paris, în Editura Filipacchi.
Curiozitatea a biruit și în România unde, după 1994, i-au apărut volumele Prăbușirea imperiului sovietic și viitorul României în profețiile lui Nostradamus, Mesajul lui Nostradamus către români, Nostradamus, profet al lumii moderne, Nostradamus. Epistola către Henric al II-lea, Nostradamus și scepticismul dogmatic. Președinții americani Richard Nixon și W. J. Clinton (acesta din urmă, la București, în limba engleză).
Încrezători sau sceptici, merită să ne plecăm asupra spuselor lui V.I., chiar dacă mesajul vizează trecutul iar de cele despre viitor ne desparte încă o pâclă deasă.
