Vocea noastră în Europa. Prezența României la Salon du Livre – prima zi
https://www.ziarulmetropolis.ro/vocea-noastra-in-europa-prezenta-romaniei-la-salon-du-livre-prima-zi/

Salon du Livre şi-a deschis joi seară porţile pentru a 39-a oară. Este cel mai mare eveniment dedicat cărţii în Franţa. Ediţia din acest an celebrează Europa şi valorile noastre comune.

Un articol de Andrei Crăciun|16 martie 2019

Și în 2019, prezența României este importantă în Salon, standul ICR primind deja oaspeți reprezentativi precum Frank Riester, ministrul francez al Culturii, sau Pierre Buhler, președintele Institutului Francez.

Corespondență din Paris

Vineri dimineață, la Porte de Versailles, în Paris, iubitorii de carte deja nu mai au răbdare să vadă ce li s-a pregătit în Salon. Este unul dintre cele mai importante evenimente de gen din Europa și din întreaga lume.

La standul României s-au desfășurat mai multe întâlniri remarcabile. Balul a fost deschis cu o dezbatere despre importanța traducerilor ca limbă a Europei (parafrazându-l pe Umberto Eco), la care au luat parte traducătorii Florica și Jean-Louis Courriol, Adriana Babeți și Andreea Răsuceanu, moderator fiind Bogdan Ghiu. Ziua a continuat cu „Însoțitorul lui Iisus”, de George Arion, dezbatere moderată de Daniela Zeca-Buzura, cu invitați de marcă: Danielle Nees, George Arion sau Alain Berenboom. Un moment deosebit a fost dedicat basmelor românești din Maramureș, cărora Estelle Cantala le-a dedicat o lucrare (ilustrată de Marie Legrand, prezentat alături de La jeune fille plus sage que le juge (de Mariana-Cojan-Negulescu, ilustrații de Cécile Becq), publicată la Albin Michel în 2018.

Anul României în Europa

Și romanul FEM de Magda Cârneci (traducere din română de Florica Courriol), publicat la Non Lieu în 2018, a prilejuit o întâlnire literară, pentru ca seara să se încheie cu o adevărată desfătare pentru iubitorii lui Panait Istrati și – atenție ! – iubitorii de benzi desenate și romane grafice (mai multe detalii despre ce s-a întâmplat în prima zi la Salon, cu o prezentare exhaustivă a personalităților care au onorat standul României găsiți aici.

Mesajul participării românești la Paris este – și asta trebuie subliniat: „2019 – L’année de la Roumanie en Europe/ Anul României în Europa”.

Momentul zilei: depășind trecutul

De la prânz, pe Scène Europe, în inima Salonului, au urcat patru doamne din România: scriitoarele Gabriela Adameșteanu, Ioana Pârvulescu (câștigătoare la zi a Premiului European pentru Literatură), Adriana Babeți și moderatoarea Cristina Hermeziu. Discuția lor s-a desfășurat în jurul următoarei idei: depășind trecutul – treizeci de ani după întoarcerea în Europa.

A fost, poate, momentul zilei, pentru că scriitoarele au vehiculat teze puternice, care au avut ecou în rândul publicului (foarte numeros, de altfel).

Ioana Pârvulescu a început cu această constatare: zgomotul târgurilor de carte e același, la Paris ca la București sau la Londra (scriitoarea tocmai venea din Marea Britanie, de la Târgul de Carte din capitala Angliei).

Timpul cărților care călătoresc libere

Prima parte a discuției s-a centrat pe acest lucru incredibil pentru generații întregi: dispariția granițelor între România și Occident. Putem călători liber, frontierele ne sunt deschise, am ajuns peste tot acasă.

Și cel mai important – a spus Ioana Pârvulescu – este că, iată, de ani și ani și cărțile ne pot călători libere. Scriitorii noștri importanți sunt traduși, premiați și au prezențe constante la marile întâlniri ale oamenilor de litere de pe continent.

Adriana Babeți venea direct de la Timișoara, era trezită de la trei dimineața, Parisul e mohorât la acest început de primăvară, dar nimic nu poate umbri bucuria unui român care poate ajunge în câteva ore din România în Franța. Povestindu-și călătoria, Adriana Babeți zâmbea.

Au fost vremuri când din Banat se fugea în Iugoslavia, traversând Dunărea, riscându-ți viața.

Vremurile acelea au trecut.

Se vor întoarce?

Memoria, dar și uitarea

Mai departe, Adriana Babeți a vorbit foarte frumos despre memorie, dar și despre uitare – cât trebuie să ne amintim, cât trebuie să uităm, pentru a ne putea continua totuși viața, ca oamenii și națiune?

Scriitoarele au elogiat momentul în care ne aflăm: în care milioane de români își află un rost în familia europeană, călătoresc, muncesc, aparțin acestei lumi. Europa a devenit țara mare a românilor, s-a spus, și e foarte bine că s-a spus așa.

Gabriela Adameșteanu a vorbit despre cât de importantă este această libertate, amintindu-și de timpurile Partidului Unic. În totalitarism mașinile de scris erau investigate periodic (la fel ca oamenii) – la o mașină de scris se putea scrie un manifest anticomunist, iar dictaturile cunosc puterea cuvintelor libere.

S-au evocat acele vremuri, când materialele din Occident ajungeau greu în România și până și profesorii de franceză vorbeau o limbă moștenită dinainte de război, când erau cărți în franceză în librăriile din București.

ADN-ul cultural al României

Dar România a avut – și în cel mai deplin întuneric – privirea orientată tot către Occident. De aici veneau marile idei și Ioana Pârvulescu a punctat decisiv: acum e atât de ușor să-ți faci un test ADN, să vezi care-ți sunt rădăcinile, iar ADN-ul cultural al României este, neîndoielnic, profund european.

Adriana Babeți l-a introdus în discuție pe Milan Kundera, vorbind despre tragedia Europei Centrale, iar Ioana Pârvulescu și-a amintit cum a făcut rost de romanul Viața e în altă parte, carte interzisă cândva în România.

S-a vorbit mult despre Monica Lovinescu și ce a însemnat această voce a libertății, venită pe unde scurte, pentru generațiile care nu puteau ieși din lagărul care era cândva țara noastră.

O statuie pentru Monica Lovinescu

Monica Lovinescu a avut o emisiune la Radio Europa Liberă care a ținut, cumva, România în Europa. Vocea ei dădea încredere și curaj, scriitoarele au fost de acord că Monica Lovinescu și-a sacrificat opera – ar fi putut fi o mare scriitoare – pentru a ține vie această speranță pentru românii de acasă.

Este o eroină și un model, a remarcat, fără rest, Ioana Pârvulescu (care este într-un grup care a inițiat demersuri pentru o statuie a Monicăi Lovinescu la București!).

S-a vorbit – îndeosebi pentru publicul francez (conversația fiind în franceză) – despre nedreptățile (care au decurs în tragedii) la care a fost supusă familia Monicăi Lovinescu rămasă în țară.

Gabriela Adameșteanu a vorbit despre cât de importantă a fost în destinul cărții Dimineața pierdută cronica pe care i-a scris-o Monica Lovinescu.

Marele roman visat

Fiica lui Eugen Lovinescu visa la un mare roman românesc despre dizidență și închisori, despre tortura în formă continuată și despre cei care nu și-au vândut sufletele. Nu a apucat să-l scrie, dar acum – a arătat Gabriela Adameșteanu – fiecare e liber să scrie acest roman visat cândva de Monica Lovinescu.

Totodată, tinerii nu-l scriu, pentru că tinerii scriitori români au fost copii sau adolescenți în comunism și au, firesc, alte teme majore. Ioana Pârvulescu a vorbit despre cum era viața de zi cu zi în acea închisoare care era comunismul.

S-a rostit numele lui Virgil Ierunca (soțul Monicăi Lovinescu) și s-au amintit închisorile politice și teribilul Experiment Pitești.

Epilog surprinzător: „I Need a Hero”

Și chiar când se vorbea despre Gulagul nostru în Salon au început să răsune glasurile unor copii care n-au cunoscut dictatura.

Copiii Europei Libere care asaltau standurile de fantasy ale editurilor și cântau în cor pe melodia I Need a Hero.

Sunt alte generații în lume, ele au și vor avea alți eroi, dar memoria este o afacere cultural europeană și vocea României s-a auzit clar la Paris: trăim timpuri când din nou Europa e în pericol, dar noi am făcut un drum lungă până aici, acasă.

Și ne-am întors în Europa ca să rămânem.

De la prânz, pe Scène Europe, în inima Salonului, au urcat patru doamne din România: scriitoarele Gabriela Adameșteanu, Ioana Pârvulescu (câștigătoare la zi a Premiului European pentru Literatură), Adriana Babeți și moderatoarea Cristina Hermeziu. Discuția lor s-a desfășurat în jurul următoarei idei: depășind trecutul – treizeci de ani după întoarcerea în Europa.

22
/10
/20

Asociația Culturală Control N a lansat în această săptămână prima ediție a programului educațional De Trei Ori (Poveste. Monolog. Scenariu) – ateliere de autocunoaștere prin scris, care se va desfășura în perioada 19 octombrie – 6 noiembrie, în varianta online, cu 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a din trei școli bucureștene: Școala Gimnazială Nr. 197, Școala Gimnazială Nr. 169 și Școala Gimnazială “Sfinții Constantin și Elena”.

09
/10
/20

Curtea Veche Publishing a lansat volumul „Splendidul mistreț” de Péter Demény. Un poem în proză învăluit într-o atmosferă de basm, o lectură inedită într-un format de buzunar, potrivit pentru orice iubitor de literatură.

08
/10
/20

Romanele „Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood și „Oameni anxioși” de Fredrik Backman, din colecția „musai” a Editurii Art, și autobiografia lui Elton John, recent apărută în limba română la Editura Publica, sunt trei dintre recomandările de lectură pe care vi le propunem în această lună.

22
/09
/20

Editura Arthur face primul pas în asumarea unei noi identități vizuale care debutează cu anunțarea noului logo și, plecând de la acesta, va continua cu transformarea tuturor colecțiilor și proiectelor Arthur.

06
/09
/20

Pe rafturile lor găsim mai mereu câte o tentație. Fizice sau online, librăriile ne tentează cu ceva tot timpul. Deși 2020 nu este un an ca oricare altul, criza sanitară provocând schimbări în viața noastră cotidiană, editurile din România tot au reușit să le ofere cititorilor cărți care merită toată atenția.

04
/09
/20

„Bărbatul cu haină roșie” de Julian Barnes, „Vânătăi ascunse: Ce nu știi despre violența domestică te poate ucide” de Rachel Louise Snyder și „Biblioteca de la miezul nopții” de Matt Haig, propuse de Editura Nemira, se numără printre cele mai așteptate apariții literare în această toamnă.

Pagina 1 din 10712345...102030...Ultima »