Zece motive pentru care sunt simpatice maimuțele (cinematografice)
https://www.ziarulmetropolis.ro/zece-motive-pentru-care-sunt-simpatice-maimutele-cinematografice/

CRONICĂ DE FILM „Planeta maimuţelor: Revoluţie”, în regia lui Matt Reeves, conţine atât trăsăturile unui blockbuster după reţetă, cu o tramă narativă al cărei conservatorism nu surprinde şi nu stimulează, dar şi caracteristici vizuale care îl disting de pluton şi îl plasează pe traseul clasicizării.

Un articol de Ionuţ Mareş|22 iulie 2014

La nivel narativ, „Dawn of the Planet of the Apes” („Planeta maimuțelor: Revoluție”) este de o banalitate care nu ar trebui să surprindă. Sau, dacă vreți, de o corectitudine politică atent construită, al cărei principal mesaj (dintr-o puzderie de mesaje) este că fiecare specie își are deopotrivă războinicii și pacificatorii ei.

„Planeta maimuțelor: Revoluție” se desprinde totuși de masa producțiilor de serie care asaltează săptămânal mall-urile, prin câteva inventivități ce merită semnalate:

1. Tehnica 3D este folosită fără stridențe și trece aproape neobservată, deși este ingenios fructificată în multe secvențe prin crearea unei spațialități ofertante vizual (deplasarea maimuțelor prin pădure, confruntările din turnul orașului, luptele între Caesar și Koba).

2. Efectele speciale. Este un pas tehnic colosal de la costumele de maimuță (ce par astăzi ridicole) în care erau îmbrăcați actorii din prima versiune, cea din 1968, și procesul de antropomorfizare prin care trec maimuțele din această variantă din 2014. Însă cum va arăta peste două-trei decenii ceea ce acum ni se pare a fi avangarda unor astfel de efecte?

3. Deși au trăsături fizice, paradigme de gândire și obiceiuri comportamentale asemănătoare cu ale omului, maimuțele păstrează totuși și numeroase caracteristici ale speciei din care fac parte, în special acea imprevizibilitate a sălbăticiunii necunoscute, incontrolabile și instinctive (de aici și spaima pe care o trăiesc oamenii în fața lor).

4. Regizorul Matt Reeves și echipa sa găsesc doza potrivită între momentele de acțiune și cele de pură descriere, de unde și ritmul ușor mai contemplativ decât în majoritatea blockbusterelor. Lumea maimuțelor este dezvăluită treptat și în detaliu: de la obiceiurile lor de vânat cu care începe filmul și până la conflictele „omenești” dintre ele.

5. Dacă, în versiunea din 1968 (care nu era lipsită de poezie), maimuțele vorbeau fără probleme limba oamenilor, în noua variantă primatele și-au dezvoltat propriul sistem de comunicare (asta deși, la nevoie, folosesc și limba oamenilor, chiar și între ele). Este o găselniță care oferă prilejul unor momente de tăcere și observație.

6. Peisajul urban cu ce a mai rămas din San Francisco este impresionant, amintind pe alocuri inclusiv de capodopera fanteziei urbane „Metropolis” (1927), care rămâne și la aproape 90 de ani de la apariție un model (finalul în care maimuțele se deplasează compact spre liderul lor pare a trimite direct la filmul lui Fritz Lang).

7. Lipsa aproape totală a umorului (cele câteva reziduuri sunt cu atât mai de impact – așa cum este gagul în care una dintre maimuțe se maimuțărește în fața a doi bărbați înarmați, doar pentru a le înșela vigilența).

8. Spectaculozitatea scenelor de gherilă urbană sau, în cuvintele criticului Andrei Gorzo, „scenografia de război civil, cu baraje și mașini arzând”. Și cu maimuțe înarmate alergând călare pe cai în bătaia focurilor de armă ale oamenilor. Un deliciu vizual.

9. Cadrele cu mulțimea maimuțelor avansând printre copaci și printre ruinele civilizației urbane – omul a scăpat lumea de sub control, din vânător a devenit vânat.

10. Muzica lui Michael Giacchino, când amenințătoare, când sentimentală.

Filmul este distribuit în România de Odeon Cineplex și a intrat în cinematografe la 11 iulie.

INFO

Dawn of the Planet of the Apes (Planeta maimuțelor: Revoluție, SUA, 2014)

Regia: Matt Reeves

Cu: Gary Oldman, Keri Russell, Andy Serkis

Rating: ●●●○○

Foto din Planeta maimutelor – capturi film

06
/02
/17

Cineastul Damien Chazelle a fost recompensat cu marea distincție acordată la cea de-a 69-a ediție anuală a premiilor Sindicatului Regizorilor Americani - The Directors Guild of America (DGA Awards) pentru comedia muzicală romantică "La La Land". Premiul obținut de regizorul filmului "La La Land" consolidează poziția de favorită la Oscar a peliculei din distribuția căreia fac parte Ryan Gosling și Emma Stone.

03
/02
/17

Ajuns la a patra ediție, Festivalul Ceau, Cinema! din Timișoara lansează apelul la înscriere în secțiunea competițională internațională, dedicată filmelor de lungmetraj: ficțiune, documentar sau animație. Sunt vizate filme din 2016 sau 2017, din țările cu minorități tradiționale în regiunea Banatului. Selecționerul Competiției este criticul de film Ionuț Mareș.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

02
/02
/17

„Belgica”, filmul care are toate șansele să te teleporteze din sala de cinema direct în club pe ritmuri originale de Soulwax, va intra pe marile ecrane din România pe 17 februarie, distribuit de Transilvania Film.

02
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. E dificil de scris despre un debut care se anunţa promiţător, dar care se dovedeşte dezamăgitor, aşa cum este „La drum cu tata”, de Anca Miruna Lăzărescu, o regizoare româncă stabilită în Germania, unde a absolvit Universitatea de Televiziune și Film din München.

31
/01
/17

 „Dictatorii sunt întotdeauna dezinformaţi. E rezultatul fricii pe care o sădesc. Cad în propria lor capcană: a terorii. De fapt, mi-e frică - mi-e frică să spun tot ce gândesc. Dacă acest carnet cade în mâna cuiva? La români, stomacul e mai important decât creierul. Chiar şi decât picioarele...", nota în jurnalul său regizorul Alexandru Tatos, pe 20 mai 1973. Într-o zi de 31 ianuarie (1990) Alexandru Tatos înceta din viaţă.

31
/01
/17

A vrut să se facă aviator și a devenit actor, pentru că așa cum spunea în ale sale memorii “cea mai frumoasă frumusețe este meseria pe care mi-am ales-o și căreia m-am dedicat vreme de 50 de ani. Privind în urmă pot spune că nu aş schimba nimic la viaţa mea. Am avut o viaţă bogată şi fericită. Am avut o imaginaţie suficient de bogată încât să pot să mă închipui în tot felul de situaţii sociale în care aş fi putut să trăiesc şi să-mi dau seama că nu m-ar fi satisfăcut niciuna”.

28
/01
/17

Trei regizori - Gabriel Achim, Ruxandra Ghiţescu şi Andreea Păduraru. Trei poveşti speciale. Trei scurtmetraje româneşti simpatice - "Carne de iepure", "Nina" şi "Bricostory", disponibile pe platforma gratuită Cinepub.

28
/01
/17

Peste 150 de persoane au vizionat, în avanpremieră, la Cinema City din AFI Palace Cotroceni, filmul „Fondatorul”. Acesta prezintă povestea reală a originalului antreprenor american Ray Kroc – un agent de vânzări care a transformat McDonald’s-ul într-un imperiu global şi un brand cunoscut de toată lumea.

26
/01
/17

INTERVIU „Cred că experimentul este obligatoriu pentru un artist”, afirmă regizorul Adrian Sitaru. Despre noul său lungmetraj „Fixeur”, acum în cinematografe, spune că, „fiind un film despre jurnalism şi jurnalişti, am încercat să reproducem şi să amestecăm stilistica de reportaj TV de calitate în cea de cinema clasic”.