Centrul de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru” vă invită sâmbătă, 25 octombrie, la ora 19:00, în Aula Magna a Universităţii Româno-Americane la un concert şi o prezentare de muzică tradiţională japoneză, susţinute de Prof. Takeshi Yamakawa, Dna. Kazuko Yanase şi Dna. Hiroko Yamamoto. Instrumentele folosite vor fi shakuhachi, koto şi shamisen.
Un articol de Ziarul Metropolis|24 octombrie 2014
Takeshi Yamakawa este Profesor Emerit al Institutului de Tehnologie din Kyushu, Japonia. A învățat să cânte la instrumentul tradițional Shakuhachi când era student al Universității Tohoku din Japonia, de la profesorul Chikurei Ogata. După un an, când profesorul său a încetat din viață, Takeshi Yamakawa a continuat să studieze Shakuhachi, fără ajutorul unui profesor, ascultând casete audio și discuri de gramofon. În prezent este directorul NPO Muzica, Arte și Cultură Traditională Japoneză în Fukuoka, Japonia.
Kazuko Yanase a început să studieze Koto la vârsta de 10 ani, în Kyushu, iar Shamisen la vârsta de 18 ani, de la mama sa, care era Maestru al instrumentelor Shamisen și Koto. Din anul 1989, ține un spectacol în care este acompaniată de Maestrul Shakuhachi, Kodo Araki V, al Scolii Kinka.
Hiroko Yamamoto a început să studieze Shamisen la vârsta de 18 ani, de la mama sa, Kazuko Yanase, iar Koto la vârsta de 6 ani de la dna. Profesor Sachiko Yasutomi. La 18 ani a schimbat profesoara de Koto, studiind cu Keiko Oda. Începând cu anul 1993, studiază Shamisen și Koto cu Hirozaku Fujii , care în prezent este președintele partidului Ginmei-kai și profesor al Universității de Arte din Tokyo. Este profesor de Koto la liceu.
Instrumentul tradițional Koto a fost importat din China la sfârșitul secolului al-7-lea. Inițial a avut șapte corzi. Instrumentul folosit în prezent a fost introdus în secolul al-17-lea. Are 13 corzi din mătase întinse pe “Kotoji” (pod). Așadar, poziția “Kotoji”-ului, joacă un rol important în stabilirea tonului. Ciupirea corzilor se face folosind degetele: mare, arătător și mijlociu cu ajutorul unor unghii speciale numite “tsume.”
Sangen (Shamisen) provine de asemenea din China și a fost introdus în Okinawa la sfârșitul secolului al 16-lea. Are trei corzi iar cutia de rezonanță, numită “do”, este acoperită cu piele de câine sau de pisică, pentru a a amplifica sunetul. Corzile sunt făcute din mătase și din nailon. Interpreții poartă pe palma stângă o bentiță de stofă pentru a facilita alunecarea pe gâtul instrumentului. Plectrumul, folosit pentru ciupirea corzilor, era făcut din fildeș sau carapace de broască țestoasă, însă în prezent este făcut din lemn și are forma unei frunze de ginko.
Shakuhachi a fost importat din China la mijlocul secolului al-7-lea. Flautul japonez are cinci găuri, patru în față și una în spate. Interpretul poate schimba înălțimea sunetului cu un ton întreg sau mai mult folosind diferite tehnici prin care ajustează unghiul de suflare. Înălțimea sunetului poate fi schimbată și prin acoperirea parțială a găurilor.
