Cum ne vindecăm de copilărie şi ne intoxicăm cu bătrâneţe
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-ne-vindecam-de-copilarie-si-ne-intoxicam-cu-batranete/

Este vineri după-amiaza şi Teatrul Odeon este înconjurat de o mare de oameni, în principal actori şi teatrologi. Teatrul German de Stat de la Timişoara prezintă spectacolul „Fetiţa din bolul peştelui auriu” în regia lui Radu Afrim. Vor avea loc două reprezentaţii, cu casa închisă.

Un articol de Judy Florescu|9 mai 2014

Un spectacol al lui Radu Afrim este o zdruncinare a tuturor impresiilor și părerilor pe care le poți avea despre teatru în momentul acela. Spectacolele lui sunt atât de speciale încât nu pot fi încadrate în vreo categorie, nici măcar nu poți spune dacă îți plac sau nu, nefiind create pe unul din stilurile cu care ne-am obișnuit în teatrele bucureștene.

Numele lui Radu Afrim pe afiş te împinge de fiecare dată să vezi spectacolul, chiar şi când acesta se desfășoară în limba germană, cu subtitrare. Regizorul a ales ca un text în engleză să fie montat în limba germană, realizându-se astfel și o dublă traducere – română și germană.

Indiferent de motivul pentru care te afli în sală, nu ești de fapt acolo, și odată cu muzica, luminile, mișcările și glasul actorilor începi să fii mișcat, învăluit și conectat la o lume feerică. Nu mă refer la scenografia sublimă creată de Dragoș Buhagiar. Mă refer la lumile pe care le construiește Radu Afrim, prin energiile pe care le accesează în actori şi care se revarsă spre public.

Fiecare personaj din familia fetiței Iris a pierdut fericirea și apelează la fuga de realitate; fiecare îşi găseşte refugiul în elemente exterioare comunicării față de ceilalți, neîncetând să caute iubirea.

Tatăl (Georg Peetz), stâlpul familiei, este cufundat în geometrie și sensuri abstracte, renunțând să o mai fascineze pe soția sa, iar orice încercare de conversație devine un shimb inutil de argumentel.

„Oamenii fericiți mi se par ciudați. Să fiu sincer. Soția mea e o persoană fericită de la natură.”

Mama (Olga Torok) este sufocată de lipsa de implicare în căsnicie a soțului său, motiv pentru care îl invocă pe Arnie, un fost iubit decedat în război, căruia îi dedică un cântec.

„Timp de 12 ani m-am gândit că e suficient să fii iubit. Dar trebuie să și iubești.”

Iris (Silvia Torok), un copil precoce cu un intelect dezvoltat și un simț al lucrurilor aparte, pune la îndoială tot ce a învățat la școală și la 11 ani se comportă, acționează și reacționează după propriile reguli. Dobândirea cunoștiințelor din toate domeniile culturii, pe care le-a studiat singură, a ajutat-o să devină unicul stăpân al conștiinței sale. A ales să devină budistă și să creadă în reîncarnare.

După pierderea peștișorului auriu, Amahl, aruncat în canalizare, la malul mării îl întâlnește pe Mr. Lawrence (Horia Săvescu) un străin misterios a cărui prezență în casa fetiței îi va fi decisivă relației dintre părinții micuței, dar și chiriașei lor, Miss Rose.

„Acesta e momentul când știu că nu există nimic, trecut sau prezent, ce ar putea să schimbe lucrurile, că numai norocul le influențează.”



26
/01
/24

Stagiunea curentă a Teatrului Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian include o montare în premieră mondială a musicalului JACK, ÎNTRE DRAGOSTE ŞI NEBUNIE este inspirat de povestea întunecată şi fascinantă a celebrului criminal în serie şi expune o versiune multi-faţetată a acestei istorii ce a cutremurat Anglia victoriană  şi este încă înconjurată de aburii misterului.

26
/01
/24

Mădălina Pavăl vorbește despre „Gazda“, spectacolul ei sonor de la Teatrelli, care are premiera pe 31 ianuarie și 1 februarie, de la ora 19.00, dar nu ne lasă nelămuriți nici în ceea ce privește cele mai frumoase lucruri care îi traversează viața. Totul, într-un interviu sub formă de alfabet.

26
/01
/24

Teatrul Municipal „Bacovia” lansează apelul de înscrieri pentru ediția a - XXX - a (2024) a evenimentului BACĂU FEST MONODRAME, ce se va desfășura în perioada 9 - 13 mai 2024.

26
/01
/24

Survolând șansa și neșansa unei relații nemenite, de la aceeași distanță calculată care marchează și ruptura finală dintre cei doi protagoniști, debutul în lungmetraj a lui Celine Song, „Past Lives” dezbate în compoziții corecte, dar niciodată riscante, un „ce-ar fi fost dacă?” venit la 24 de ani de la ultima întâlnire.

26
/01
/24

UNATC „I.L. Caragiale” din București prezintă, în cadrul proiectului ARHIVA ACTIVĂ derulat de Centrul de Pedagogie și Studiul Imaginii „Sorin Botoșeneanu”, o retrospectivă cuprinzând toate cele șapte filme de lungmetraj ale cineastului Nae Caranfil.

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

25
/01
/24

Teatrul Mic anunță premiera oficială a spectacolului „Eu sunt propria mea soție” de Doug Wright, traducerea și regia Teodora Petre, scenografia Ioana Pashca, mișcare scenică Alina Petrică, muzică Cezar Antal. Evenimentul va avea loc pe 30 ianuarie 2024, ora 19:00, la Sala Studio – Str. Gabroveni nr. 57.

25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.