Deseori neobservat – cronica unui trecut dureros
https://www.ziarulmetropolis.ro/deseori-neobservat-cronica-unui-trecut-dureros/

CRONICĂ DE TEATRU „Deseori neobservat” ne vorbeşte despre desfigurarea fiinţei sub apăsarea uneia dintre cele mai mari nedreptăţi din istoria umanităţii. Tragedia este pusă în scenă atent şi mascată cu tandreţe de o meditaţie asupra vieţii.

Un articol de Teodora Gheorghe|6 noiembrie 2013

CRONICĂ DE TEATRU „Deseori neobservat“ ne vorbeşte despre desfigurarea fiinţei sub apăsarea uneia dintre cele mai mari nedreptăţi din istoria umanităţii. Tragedia este pusă în scenă atent şi mascată cu tandreţe de o meditaţie asupra vieţii.

Istvan Teglaş şi Cristian Gheorghe se joacă în întuneric. Când se aprinde lumina, fac schimb de suflete. Îşi părăsesc personajele, apoi se întorc în ele ca şi când ar îmbrăca o haină veche pe care o scutură de amintiri. Se plimbă cu paşi surzi pe coridorul timpului până dau de ciment – e peste tot, îi sufocă, e ca o extensie psihedelică a lor. În el se ascunde o istorie tristă. Atât de tristă, încât nu poate fi spusă de un singur om.

Nu e uşor să vorbeşti despre universul sumbru al oamenilor care şi-au petrecut clipe îngrozitoare din viaţă în lagărele de concentrare. Oricum ai face-o, rişti să deschizi o cutie a Pandorei din care ţâşnesc drame ce se vor uitate. Şi totuşi, Amalia Olaru se încumetă să aducă pe scena Teatrului Mignon două umbre din trecut şi să le dea glas.

Deseori neobservat, inspirat de romanul Hertei Müller

„Deseori neobservat” este un spectacol inspirat vag de romanul Hertei Müller, „Leagănul respiraţiei”, în care protagoniştii se angajează într-un fascinant „monolog pe două voci”. O voce este când ecoul celeilalte, când completarea sa, şi uneori iluzia ei proiectată într-un carusel de emoţii şi vise frânte. Ele alunecă însă în acelaşi hău, de unde răzbate fantomatic speranţa întoarcerii acasă – un neverland alcătuit din clipe efemere de fericire: o jucărie de pluş, figura blândă a mamei, un culcuş cald.

Confesiunile omului supus la dezumanizare poartă amprenta unei voluptăţi a dezastrului. Suferinţa se întemeiază atât de profund în Leo (Istvan Teglaş), încât alter-ego-ul său (Cristian Gheorghe) îşi îmbrăţişează destinul cu zâmbetul pe buze. E un copil al durerii pe care osânditul îl poartă cu el în spaţiul claustrofobic al zidurilor de ciment.

Citiți și: Istvan Teglas: „În meseria asta, dacă nu ai energie, nu ai din ce să lucrezi“

Realul şi imaginarul se contopesc până la uitarea de sine. Asemeni unui nou născut, dorinţa de libertate se desprinde din pântecele coşmarului şi înaintează timid înspre infinit – sau poate înspre moarte? Replicile se înlănţuie perfect, ca paşii unui cuplu de dansatori valsând în ritmul agoniei. Pe alocuri, Leo şi El par a se duela în cuvinte rostite mecanic – îngerul foamei a răpit sensurile şi a ştirbit sentimentele, lăsând în urmă o singurătate ce depersonalizează.

Trei becuri se aprind şi se sting după o lege proprie deasupra condamnatului şi ne amintesc de un interogatoriu. O muzică nostalgică răsună din când în când în miezul unei nopţi eterne. Istvan dispare în obscuritate şi reapare mereu într-un alt loc al scenei, deşi personajul său nu se mişcă niciodată cu adevărat. Gândurile lui aleargă însă de-a lungul zilelor petrecute în lagăr, transpunându-l în diferite falii ale conştiinţei.

Foto: Ana Maria Moldovan (Istvan Teglas în Deseori neobservat)

22
/05
/17

“─ Ce fel de om este Johnny? îi întreba o fătucă. ─ Aaaaa, păi e un băiat valabil! Nu e încrezut, nu-şi dă aere şi se poartă aşa, modest, ca un om dă rând. ─ Vorbeaţi cu el des? ─ Sigur, în fiecare zi. ─ Şi ce-i spuneaţi? (…)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care continuăm să vă prezentăm câteva povestiri.

22
/05
/17

Un eveniment fără precedent în istoria muzicală a Chinei a avut loc de-a lungul săptămânii trecute: cursurile de Măiestrie Artistică Master Classes Mariana Nicolesco au reunit la Universitatea din Shenzhen, în apropiere de Hong Kong, cele mai proeminente talente din Conservatoarele şi Universităţile Chinei, printre care Beijing, Shanghai, Canton, Hunan, precum şi profesori şi maeştri de canto din întreaga ţară.

22
/05
/17

Se joacă la mall, la Băneasa, la Grand Cinema, nu așa, la Sala Epika, spectacolul „Cina de adio”. Cu Mihai Călin, Ecaterina Ladin și Gigi Ifrim. E o piesă scrisă de Alexandre de la Patellière și Matthieu Delaporte, dramaturgi francezi care ne sunt contemporani (ceea ce o face și un pic, dar doar un pic, prețioasă).

22
/05
/17

Când am trecut de scanerul metalic de la intrarea de la numărul 16, strada Cadet, din cartierul parizian Faubourg-Montmartre, aveam sentimentul vag că ma aflu acolo pentru a descoperi ceva ce în mod obișnuit este rezervat doar câtorva cercuri restrânse. Ce anume, greu de spus. Nu plănuisem ieșirea, Diana, o prietenă apropiată, nu putuse să vină. Nu-i nimic, o descoperire inițiatică, mi-am spus.

22
/05
/17

Într-o zi de 22 mai se năștea actorul britanic Laurence Olivier si se stingeau din viata compozitorul şi dramaturgul german Richard Wagner și scriitorul francez Victor Hugo.

21
/05
/17

,,Nu vă supărați, ați văzut cumva un domn cam atât de înalt care-a trecut pe-aici? Dar dumneavoastră ați văzut? Atât de înalt! Imposibi! Imposibil! Eu cred c-ați văzut, dar nu vreți să-mi spuneți.”

20
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Astăzi, când se discută în lumea întreagă soarta Europei ca un tot organic ori ca o aglomerare de state, e interesant să ni-l amintim pe George Ciorănescu (1918-1993), cel care la un moment dat spunea: „Poporul din care mă trag s-a pronunţat totdeauna pentru Europa. Poporul meu posedă deplina maturitate şi întreaga informaţie istoică şi politică pentru a sprijini crearea Europei unite, libere şi democratice”.

19
/05
/17

O fată tânără trăiește o situație nefericită ce pare să nu aibă rezolvare. Orfană de mamă încă din copilărie, eroina noastră își pierde acum tatăl – plecat la război – și rămâne, la vârsta adolescenței, în grija unei mame vitrege, o femeie rea și apucătoare, preocupată doar de viitorul ei și al fetelor sale, Odette și Jeannette. Dar norocul omului e schimbător. Și uite-așa, într-o zi și-o noapte, sub privirea protectoare a unui Înger păzitor – Zâna celor buni la suflet –, lucrurile se îndreaptă și o pornesc pe drumul cel bun, iar lacrimile de supărare se transformă în lacrimi de fericire.

19
/05
/17

Cu ocazia aniversării a 70 de ani a maestrului Gigi Căciuleanu, duminică, 14 mai 2017, a avut loc un eveniment special dedicat artistului, la Teatrul Național “I.L. Caragiale” București şi totodată a fost programat spectacolul D'ale noastre (joi 11 mai 2017).

19
/05
/17

Regizat de Bogdan George Apetri şi cu Ana Ularu în rolul principal, "Periferic" (2010), unul din cele mai de succes debuturi româneşti ale ultimilor ani, este acum disponibil pe platforma gratuită Cinepub.

19
/05
/17

Vivaldianno – City of Mirrors, un show complex ce îl are în prim plan pe Antonio Vivaldi, unul dintre cei mai iubiţi compozitori ai tuturor timpurilor, va fi pus în scenă, duminică, la Sala Palatului din Bucureşti.

19
/05
/17

Într-o zi de 19 mai se năștea actorul italian Michele Placido (71 de ani, astăzi), cunoscut publicului din România din popularul serial de la începutul anilor 90 "Caracatița", în care a interpretat rolul comisarului Corrado Cattani. Tot într-o zi de 19 mai, sculptorul și profesorul de arhitectură maghiar Ernő Rubik a creat cubul care astăzi îi poartă numele.

18
/05
/17

Schilling Árpád și echipa „EXIT” tratează tema imigranților-emigranți. Duminică va începe ediția a zecea a Festivalului Euroregional de Teatru TESZT. Printre cele mai importante obiective ale TESZT-ului se numără schimbul cultural între artiștii și teatrele din regiune și sprijinirea colaborării artistice.