CRONICĂ DE CARTE Sunt unele cărţi care îţi lasă un gust nostalgic, de prăjitură din copilărie. Ai vrea să ieşi din paginile lor, dar te cheamă mereu înăuntru. Este şi cazul volumului de debut al Aniei Vilal, „Eu, mama tare şi tu“, apărut la Editura Brumar.
Un articol de Teodora Gheorghe|16 iulie 2013
CRONICĂ DE CARTE Sunt unele cărţi care îţi lasă un gust nostalgic, de prăjitură din copilărie. Ai vrea să ieşi din paginile lor, dar te cheamă mereu înăuntru. Este şi cazul volumului de debut al Aniei Vilal (foto), „Eu, mama tare şi tu“, apărut la Editura Brumar.
Ania îşi dedică poemele „Pentru mama mea, cunoscută şi necunoscută“, căutând să pătrundă în miezul unei maternităţi agonizante, de care este totuşi legată printr-un cordon ombilical care se prelungeşte în iubire.
Mama este o entitate omniprezentă şi în acelaşi timp absentă, o umbră de om sugerată prin tresăriri de pleoape. Urmărită în permanenţă de fantoma morţii, în trupul ei zidit în „cămăşi de forţă“, se ascund amintiri dureroase. Boala care o macină pe mamă se răspândeşte şi în sufletul fiicei sale. Ele trăiesc o simbioză care le ţine însă pe amândouă prizoniere într-un trecut neîncăpător: „Mame mor/ numai a mea e eternă (…)“. Aici, nimeni nu se trezeşte niciodată cu adevărat. Toţi dorm, încercând să-şi viseze viaţa.
Crucea singurătăţii
În acest univers claustrant, situat uneori chiar în fiinţa autoarei, fiica are grijă de mamă. Ea o naşte, ca mai apoi s-o rostogolească ca pe un ghem de-a lungul unei tristeţi nesfârşite. Copilul îşi doreşte să pătrundă coaja dură a celei care i-a dat viaţă, dar încercarea este sortită mereu eşecului: „Mama tare/de ea nu te poţi ascunde/e toată lumea şi te vede oriunde“. În ciuda depărtărilor, fiica este conectată la mamă printr-o empatie lugubră.
Atmosfera predominantă a versurilor Aniei Vilal este cea a unei camere părăsite, dar plină de mirosuri şi de obiecte cu semnificaţii profunde. Simţi rănile încă vii. Este o durere aproape fizică cea ilustrată în „Eu, mama tare şi tu“.
Tatăl nu apare decât sporadic, fiind adevăratul absent al poemelor Aniei. El este autorul nedezvăluit al prăbuşirii unei familii unde femeile se răstignesc pe aceeaşi cruce a singurătăţii. Dispariţia lui este învăluită de sentimente contradictorii, de la dispreţ la dor.
Ania Vilal reuşeşte o carte încărcată de zbucium, pe care vă invit să o savuraţi cu „inima ascuţită“, cum ar spune chiar autoarea.
INFO
Eu, mama tare şi tu
de Ania Vilal
Editura Brumar
Rating: ●●●●●
