Fenomenul Marina Abramovic: cum să reînveţi să bei apă
http://www.ziarulmetropolis.ro/fenomenul-marina-abramovic-cum-sa-reinveti-sa-bei-apa/

Marina Abramović (66 de ani), un artist performativ cu un destin colosal, vorbeşte despre motivaţiile din spatele artei sale, care a pus pe gânduri milioane de oameni. „Suferinţa este întotdeauna bună. Niciun fel de operă de artă măreaţă nu a fost creată dintr-un sentiment de fericire“.

Un articol de Andrada Văsii|7 August 2013

Marina Abramovic (66 de ani)  este o binecunoscută artistă din Serbia, stabilită în New York. Încă de la începutul anilor 1970, ea a explorat limitele corpului, constituantele relaţiei public-artist, dar şi profunzimea exprimării.

De la ritual la şamanism, trecând prin energie şi reprezentație, Marina Abramovic vorbeşte cu pasiune despre toate legăturile din viața sa.

„Vreau ca oamenii să se schimbe cu adevărat, nu doar să vorbească despre asta“, spune Marina Abramovic. Pentru ea, lucrurile sunt simple: nu poţi face nimic fără să regândeşti modul de a vedea lucrurile, dincolo de clişeele de percepţie. Cum poţi deveni mai bun? Poţi începe prin a reînvăţa să bei apă.

● Vreau doar să înveţi să bei apă în mod conștient. Să începem cu asta. O simplă ritualizare a vieții de zi cu zi. Ține apa cu ambele mâini. Închide ochii. Uită de toată lumea din jur. Apoi concentrează-te pe intenție: vei bea apă. Urmează să îți pui buzele, încet, pe marginea paharului. Să nu bei, doar să simți răceala lui. O singură înghițitură mică de apă. Înghite încet și simte cum aceasta îți hrănește fiecare atom din corp și cât de importantă este. Este viață. Fără apă nu poți trăi. Pune paharul jos. Ţine-ți ochii închiși. Dacă vei bea astfel timp de 10 minute, această apă nu mai este apă. Este forța vieții care te hrănește. Este simplu.

● Am ajuns în New York acum 15 ani. După ce am trăit aici timp de cinci ani m-am gândit: „voi muri dacă nu merg undeva unde să îmbrățișez un copac sau să văd verdele“. New York este un loc foarte important în care să trăiești, dar, în același timp, este un iad: poluare fonică, informațională, în toate modurile. La sfârșitul zilei ai nevoie să pleci.

● În ultimii doi ani m-am simțit profund fericită, deoarece am înțeles că viața vine din interior. Cel mai pur sentiment de dragoste vine din a fi împăcat cu tine însuți și cu ființa ta. După aceea, trebuie să învățăm ce înseamnă dragostea necondiționată. Toate iubirile noastre sunt condiționate și duc la suferință. Dar iubirile necondiționate sunt cu adevărat libere. Am învățat acest lucru atât de târziu.

Suferința este întotdeauna bună. Niciun fel de operă de artă măreață nu a fost creată dintr-un sentiment de fericire. A suferi e bine. Mereu am spus că un artist mai bun va rezulta dintr-un copil tulburat. N-aș vrea să schimb nimic.

Marina Abramovic

● Sunt atât de mulți artiști care nu sunt interesați de public. Își construiesc o lume interioară și rămân acolo. Pe mine, publicul mă interesează incredibil de mult, pentru că este extrem de important. De aceea afirm că tărâmul sfânt pentru mine este acolo unde există public. Când țin o prelegere sau când vorbesc, îl pot simți. Îi pot auzi pe unii spectatori cum se duc la baie şi îi aştept să se întoarcă, iar dacă nu se mai întorc atunci știu că este ceva în neregulă. Pentru că reprezentația nu există de sine stătătoare, iar opera fără public nu există. El o completează şi o face un tot unitar.

● Politica e murdară. Nu acesta este drumul pe care trebuie să meargă un artist.

De la limite la omul unealtă

● Din nefericire, noi ne construim limitele, noi ne construim cușca. Noi producem nefericirea din viața noastră. Oricine poate deveni liber și eliberat imediat. Dar nu vrem. Continuăm să trăim în cadrul acestor limite.

De aceea este extrem de important să te gândești zilnic că vei muri. Doar când vei face acest lucru vei înțelege că sunt atât de multe lucruri și ne pierdem timpul pe nenumărate lucruri mărunte. Atunci nu vom mai vedea aceste limite, iar ele vor deveni mult mai îndepărtate. Nu ar trebui să mori depășind limitele, dar ar trebui să vezi cât de departe poți ajunge. Iar mintea umană poate ajunge foarte departe.

● Când joc, nu mă interesează cum arată corpul meu, deoarece acesta este o unealtă. Nu mă interesează dacă sunt slabă sau altfel. Dar în viața personală sunt perfect conștientă. Este o contradicție totală. Iar în viața mea am învățat să îmi expun în văzul tuturor contradicțiile. Pentru că tuturor ne plac. Nu vreau să mă prezint drept un călugăr, sunt o sumă de contradicții.

Citiţi şi: VIDEO Lady Gaga, complet goală într-un clip care promovează un proiect iniţiat de artista Marina Abramovic

● Ulay (n.r. artistul german Frank Uwe Laysiepen)  nu a fost singurul bărbat din viața mea. Au fost și alții. Dar asta a fost acum 32 de ani şi am avut și o altă viață după aceea. Dar hai să vorbim despre dragoste. Dacă m-ați fi întrebat asta (n.r. despre singurătate) acum trei ani, ar fi fost o întrebare foarte dureroasă. Iubești, ești dezamăgit, iubești iar, ești dezamăgit iar.

● L-am invitat pe Ulay să vină, deoarece expoziția (n. r. „The Artist is Present“, The Museum of Modern Art (MoMA), New York, 2010) era despre viața noastră. El a venit cu soția sa și ne-am salutat. Dar când a venit și a stat în fața mea, în acel moment, a fost diferit. Nu făcea parte din public. Îmi petrecusem viața cu el. Așadar, a fost un moment emoțional pentru amândoi.

● Habar nu aveți cât de multă lume îmi aduc aminte. Au fost mai mult de 72 de oameni care au venit și au stat mai mult de 21 de ori cu mine la masă. Care au așteptat sute de ore să facă asta. Și au fost oameni care au venit din medii sociale diferite. Fețele lor sunt gravate în mine. Frapant a fost faptul că la muzeu lucrează 86 de paznici, iar ei au venit în afara orelor de lucru, fără uniforme, ca să stea cu mine și să împărtășească această experiență.

Din deșert spre mare

● Prima mea biografie a început atunci când am parcurs Zidul Chinezesc: Ulay dinspre deșertul Gobi, iar eu dinspre Marea Galbenă. Şi ne-am întâlnit la mijloc, doar ca să ne spunem «la revedere!». A fost dificil. Când am terminat și am spus «la revedere!» nu mi-am încheiat doar viața alături de Ulay ci și cariera, deoarece toate operele de artă au fost create împreună. La sfârșit aveam 40 de ani, eram grasă și urâtă – așa mă simțeam. Așa că m-am gândit că ar trebui să fac ceva radical diferit: să merg în teatru și să îmi joc viața. Așa a fost prima mea biografie.

Reprezentația are puterea de a transforma. Este vorba despre energie. Iar energia este intangibilă. Nu o poți agăța pe pereți precum tablourile.

Aș minți dacă nu aș spune că îmi e frică de moarte. Dar pentru mine este important să mor conștient, fără frică și fără teamă. Îmi văd prietenii cum mor plini de teamă și de furie. Moartea este permanentă de când te naști.

● Trebuie să te întrebi: cine ești, care este scopul tău? Cred că este foarte important să întrebi: cum ai habar dacă ești artist? Arta este ca respirația. Nu contești respirația. Dacă nu respiri, mori! Dacă ai o astfel de nevoie de a crea, dacă te trezești dimineața și ești obsedat și ai febră și simți nevoia să faci ceva, ești artist. Artist și atât. Nu un artist bun. Un artist bun este cel care își pune viața secundară în planul secund. În totalitate. Artiștii trebuie să afle de ce unealtă au nevoie ca să se exprime. Unii se nasc pictori, alții sculptori.

● Când ești tânăr și dai o reprezentație, trebuie să urăști totul. Trebuie să îți urăști părinții, teatrul. De ce teatrul? Pentru că totul este o cutie neagră, artificială, iar sângele nu este sânge și nici cuțitul cuțit. Joci pe altcineva și nu poți suferi teatrul. După aceea, când ajungi sigur pe tine, te poți exprima.

● Arta e o combinaţie între context şi intenţie. Un brutar poate face cea mai bună pâine, dar aceasta rămâne în brutărie. Dar dacă pui acea pâine într-o galerie, ea devine artă.

Marina_Abramović_-_The_Artist_Is_Present_-_Viennale_2012

Declaraţiile au fost făcute în interviuri pentru The New York Times, 92Y.org şi Studio Q

Foto: arhiva personală Marina Abramovic / Wikipedia – Manfred Werner

19
/07
/17

Din 15 iulie, românii pot vota online cele mai relevante kitsch-uri autohtone timp de două săptămâni. Categoriile și nominalizările au fost făcute de o comisie formată din Sergiu Vasile (Utopia Balcanica și Timesnewroman), Mihai Popescu (VICE),Corina Băcanu, Cristian Șimonca (Blogu’ lui Otravă), Ioana Mănoiu (Managing Partner GMP Public Relations) și Cristian Lică, Kitsch manager la Romanian Kitsch Museum. Comisia a ținut cont de sugestiile exprimate de vizitatorii muzeului și de recomandările din social media.

18
/07
/17

Concursul "Cea mai frumoasă IE" va avea loc în cadrul celei de-a XIII-a ediții a Festivalului "Valea Mureșului" cu tema "Tradiția continuă!", care se va desfășura la Răstolița, în perioada 29-30 iulie. Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Mureș, Muzeul de Etnografie și Artă Populară Târgu Mureș și Centrul Creației Populare Mureș, în scopul promovării modelelor autentice.

13
/07
/17

Pe 22 iulie, de la 08:00 la 20:00, găsești în București un workshop de fotografie și explorare urbană, în care afli poveștile orașului de la scriitorul Andrei Crăciun și înveți să faci fotografii de la un profesionist ca Adi Bulboacă.

22
/06
/17

În ziua dinaintea prezentării spectacolului ”Naharin’s Virus” în FITS 2017, una dintre conferințele de la Librăria Habitus l-a avut ca invitat pe unul dintre cei mai aclamați coregrafi contemporani, colaborator al celor mai importante companii de dans din lume. Un om și un artist care intrigă, năucește și totodată provoacă revelații profunde despre dans, corp și mișcare.

15
/06
/17

La Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu de anul acesta, Mikhail Baryshnikov prezintă un one-man show intitulat „Brodsky/Baryshnikov”, în regia lui Alvis Hermanis, bazat pe poemele poetului rus Joseph Brodsky. Cele două reprezentații sunt programate pe 15 iunie, ora 22.00, și 16 iunie, ora 18.00.

15
/06
/17

”Captivează instantaneu... Inspirat din Keaton, Fellini și desigur Chaplin, acest spectacol atemporal despre hilare accidente minore și acrobații excepționale este încântător...Obligatoriu de văzut... Contagios, extraordinar, magic.. Adorabil...Un deliciu, mergeți neapărat să-l vedeți....” Dincolo de astfel de spicuiri din aprecierile presei internaționale la adresa acestui spectacol, exact în ziua în care o mult necesară lege a fost adoptată în România (interzicerea folosirii de animale sălbatice în numerele de circ pe tot teritoriul țării), ”Pss psss/ Chiar... fără cuvinte” a făcut istorie în multe suflete și la FITS 2017.

14
/06
/17

Față de cum au cunoscut circul multe generații, acest relativ nou tip de artă performativă, circul contemporan, împletește acrobațiile și performanțele fizice cu dansul, prezentarea unui fir narativ prin mijloace de expresie teatrală, lightning design și o estetică centrată pe om, pe sentimentele, călătoria și poveștile sale. Australia, patria celebrissimei trupe Cirque du Soleil,  este unul dintre creatorii circului contemporan, care a luat avânt în anii 1970. Este o artă care conectează corpurile și sufletele fără a avea nevoie de prea mult decor sau artificii ornamentale sau de animale. Istoria circului dar și numeroasele frământări și teme ale culturii contemporane se regăsesc în această artă măiastră, complexă, extrem de muncită și totodată simplificată până la esențe: mișcare, dans, ritm, conexiune, capodoperă a corpului uman. Doamnelor și domnilor, Circa Contemporary Circus!

12
/06
/17

În a doua zi a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (10 iunie) a fost prezentat spectacolul de dans aerian ”TANGO LA ALTITUDINE II”, semnat de coregrafa argentiniană Brenda Angiel, continuarea unui spectacol prezentat anterior tot la FITS de aceeași companie. Un performance în aer, în lumini, umbre și fum, într-un spațiu care nu mai e spațiu definit de limite ci e libertate și respirație largă.

22
/05
/17

Când am trecut de scanerul metalic de la intrarea de la numărul 16, strada Cadet, din cartierul parizian Faubourg-Montmartre, aveam sentimentul vag că ma aflu acolo pentru a descoperi ceva ce în mod obișnuit este rezervat doar câtorva cercuri restrânse. Ce anume, greu de spus. Nu plănuisem ieșirea, Diana, o prietenă apropiată, nu putuse să vină. Nu-i nimic, o descoperire inițiatică, mi-am spus.

Page 1 of 3312345...102030...Last »