Filarmonica de comedie, scheciuri-bijuterie, la Teatrelli
https://www.ziarulmetropolis.ro/filarmonica-de-comedie-scheciuri-bijuterie-la-teatrelli/

„Filarmonica de comedie” reuneşte – şi nu exagerez – mici bijuterii de umor, de pe vremea, din epoca, dinainte de vulgarizarea irecuperabilă a divertismentului televizat. E un umor cerebral, rezistent. Radu Gabriel pune oglinda în faţa realităţilor noastre cele de toate zilele, şi o face cu un talent de „Momente şi schiţe”.

Un articol de Andrei Crăciun|29 ianuarie 2014

N-ați auzit, probabil, de Teatrelli, și de unde să fi auzit? Cine să vă fi spus? Teatrelli nu e club de fițe, e altceva: aici se joacă spectacole de teatru, se cântă muzică la instrumente clasice, mai multe… Se stă frumos, confortabil, în fotolii, se bea ceai, se respiră ceva curat în orașul acesta îmbâcsit. E în Piața Alexandru Lahovari, lângă celebra cârciumă Embassy, acolo. Am fost să văd „Filarmonica de comedie”, o colecție de scheciuri cândva televizate. Am fost și bine am făcut.

Radu Gabriel, autorul spectacolului, căci nu greșim numindu-l așa, îl explică într-o manieră tranșantă, care lasă puține de adăugat cronicarului: „De-a lungul timpului am scris pentru televiziune peste 400 de scheciuri, scenete, miniaturi satirice. Unele au rămas în amintirea telespectatorilor, altele au rămas pe YouTube… Cele mai multe au fost uitate…

Dar oricare ar fi fost soarta lor, fiind nişte produse de televiziune, nu au trecut niciodată prin proba de foc a întâlnirii directe cu publicul. Am făcut acest spectacol-cocktail pentru a da ocazia celor care le-au văzut să le revadă pe scenă, iar celor care erau prea tineri, ori prea ocupaţi ca să se uite la televizor, să le prilejuim o întâlnire cu comedii scurte, cu și depre români”.

Ca și cum Caragiale

„Filarmonica de comedie” reunește – și nu exagerez – mici bijuterii de umor, de pe vremea, din epoca, dinainte de vulgarizarea irecuperabilă a divertismentului televizat. E un umor cerebral, rezistent. Radu Gabriel pune oglinda în fața realităților noastre cele de toate zilele, și o face cu un talent de „Momente și schițe”.

E ca și cum Caragiale ar trăi, încă, printre noi, și ar fi martor când un milionar de carton vrea să cumpere o filarmonică și să o transforme într-o sală de bingo, ca și cum i-ar vedea aievea pe vecinii de bloc perorând despre utilitatea fondului de rulment (căci, trebuie să admitem, nu se mai satură ăștia de rulmenți!), ca și cum ar fi de față când un nepot de la țară, cam bătut în cap, vrea să se facă actor, Hamlet, ce să mai!

Filarmonica de comedie

Ca și cum Caragiale ar asista la o intervenție a unei echipe speciale de intervenție (compusă, ca la noi, din cinci membri) pentru repararea unei țevi (“se scoate țeava bolnavă…” e o replică pentru istoria globală a comediei), țeavă care, desigur, fiindcă „specialiștii” fac, așa cum se spune acum, tot ce este românește posibil, rămâne tot bolnavă, nereparată. Ca și cum Nenea ar fi acolo, la instrucția dură, louisdefunesiană, a viitorilor noștri agenți (îndeosebi, de circulație).

Ultima baricadă

Mă încântă încăpățânarea acestor actori de a juca încă aceste scheciuri, căci ele nu sunt, totuși, capodopere, și nici nu trebuie să fie. Mă încântă că nu își fac din ele armă morală, că au încredere în convingerile lor foarte burgheze că teatrul poate să educe, dar nu e obligatoriu să se întâmple așa, și că e, în definitiv, treaba fiecăruia cu ce pleacă acasă.

Sunt actori buni, profesioniști, îmi plac, dar și mai frumos e că ei cred în munca lor din tinerețe, că ei cred că ea e importantă, fără să fie trecătoare, că nu o lasă să se piardă, să putrezească, pe vechi casete video.

“Filarmonica de comedie” este, de aceea, un spectacol foarte viu. Mihai Munteniță e o revelație, Vizante e o confirmare (cum să nu îl iubești pe Vizante?, cum?, când el e un George Costanza al nostru, al românilor de pretutindeni).

Gigi Ifrim și Leonid Doni sunt actori pe care, cu timpul, vom învăța să îi prețuim tot mai mult. Iar Radu Gabriel, ei bine, Radu Gabriel m-a dezamăgit. A renunțat la inevitabila sa mustață neagră pentru un cioc ușor albit, prematur.

În rest, e la fel: tot o inimă. Ba chiar mai mult: un om inteligent care a luat pe umerii săi povara atâtor compatrioți care nu înțeleg din viață absolut nimic. Radu Gabriel ridică, acum, ultima baricadă care se mai poate ridica pe aici: propune, insistent, rezistența în hohote de râs.

Cine joacă

„Filarmonica de comedie” este un spectacol cu miniaturi umoristice, scrise de Radu Gabriel şi avându-i ca interpreţi principali pe Radu Gabriel, Marius Florea Vizante şi Gheorghe Ifrim, trei actori de comedie cunoscuţi din apariţiile de pe micul ecran (grupul Vouă, serialele “Las Fierbinţi”, ” Pariu cu viața”, “Ultimul stinge lumina”), cărora li se alătură tinerii și foarte talentații actori Leonid Doni (a jucat și în “Hârtia va fi albastră”) și Mihai Munteniță (vă este, poate, cunoscut de la Teatrul Studențesc Podul).

Foto cu Filarmonica de comedie – Teatrelli

13
/06
/17

Seria de concerte SoNoRo Conac din luna iunie se va încheia săptămâna aceasta, cu concertele de la Biserica Fortificată din Cincșor, Castelul Kalnoky din Micloșoara și Castelul Daniel din Tălișoara. Concertele SoNoRo Conac se vor relua în luna septembrie.

13
/06
/17

Luni, 19 iunie, de la ora 19.00, Serile Nautilus – evenimente lunare dedicate iubitorilor de science fiction & fantasy – continuă cu scriitorul Lev Grossman, invitat prin skype la o discuție cu Ana Nicolau, coordonatorul colecției. Evenimentul are loc la Librăria Humanitas de la Cișmigiu.

13
/06
/17

Asasinarea lui Donald Trump sugerată într-o nouă versiune newyorkeză a spectacolului de teatru "Julius Caesar", inspirat din celebra tragedie omonimă scrisă de William Shakespeare, a generat un val de polemici în Statele Unite. Scena asasinării tiranului face trimitere la o dezbatere politică americană: Cezar (interpretat de un om de afaceri cu părul blond, care seamănă într-un mod bizar cu președintele american) este înjunghiat de o mulțime de femei și de reprezentanți ai grupurilor minorităților.

12
/06
/17

Avea 15 cărţi publicate când a fost dat afară de la catedra de logică și metafizică, din Universitatea București, pe motiv de pornografie în literatură. Mircea Eliade a plecat în străinătate ca diplomat, iar în 1945, când a fost exclus din diplomația română, numărul cărților publicate ajunsese la 25.

12
/06
/17

În deschiderea FITS, prima conferință de presă a adus la întâlnirea cu publicul pe directorul FITS, Constantin Chiriac (director al Teatrului ”Radu Stanca” din Sibiu și omul datorită căruia există și a tot crescut acest festival), criticul de teatru Octavian Saiu (moderatorul conferințelor FITS), precum și coregrafa Brenda Angiel, creatoarea spectacolului ”Tango la altitudine II”, prezentat în festival, și regizorul Alexandru Grecu (președintele UNITER din Republica Moldova).

12
/06
/17

În a doua zi a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (10 iunie) a fost prezentat spectacolul de dans aerian ”TANGO LA ALTITUDINE II”, semnat de coregrafa argentiniană Brenda Angiel, continuarea unui spectacol prezentat anterior tot la FITS de aceeași companie. Un performance în aer, în lumini, umbre și fum, într-un spațiu care nu mai e spațiu definit de limite ci e libertate și respirație largă.

12
/06
/17

Teatrul Național din Timișoara vă invită în zilele de 11, 12 și 13 iunie, de la ora 19:00, la Sala 2, la spectacolul GYPSIES. După ce a avut numeroase reprezentații în Germania, la Deutsches Theater Berlin și la Staatstheater Braunschweig, spectacolul va avea trei reprezentații în România, la Teatrul Național din Timișoara.

11
/06
/17

Mii de oameni au invadat străzile Sibiului în cea de-a doua zi de FITS încă de la orele amiezii, când povestea itinerantă „Zâna, cerbii și tăietorii de lemne” i-a condus pe cei prezenți pe Pietonala Nicolae Bălcescu într-un basm asiatic fermecător. În paralel cu spectacolul de stradă, iubitorii de artă sau discuții culturale au asistat la dialogurile pline de sensibilitate ale lui George Banu cu invitații speciali ai festivalului sau la discuția lui Cătălin Ștefănescu cu Robert Wilson pentru Garantat 100%.

11
/06
/17

Cea de-a 16-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) și-a desemnat câștigătorii, sâmbătă seară, pe 10 iunie, la Teatrul Național Cluj. Trofeul Transilvania, în valoare de 15.000 de euro, oferit de Staropramen, i-a fost acordat lungmetrajului Familia mea fericită/ My Happy Family, povestea georgiană regizată de Nana Ekvtimishvili și Simon Gross. Imaginea filmului este semnată de Tudor Panduru, prezent la eveniment. Gala de închidere, la care marele invitat a fost actorul Alain Delon, va fi difuzată duminică, 11 iunie, de la ora 21.10, pe TVR 1.