Avem dramaturgi valoroşi în istoria teatrului românesc, care au scris texte de teatru cu teme valabile şi astăzi. Un exemplu în acest sens este inspirata alegere a comediei „Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu, în repertoriul Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti. Piesa a fost scrisă în doar trei zile.
Un articol de Monica Andrei|21 mai 2014
Victor Eftimiu este scriitorul care strecura discret în memoriile sale mărturisirea: „Sunt modest, cu condiţia să se ştie!”. A cunoscut de timpuriu psihologia succesului, fiind poet, gazetar, dramaturg, critic, director de teatru.
Prietenul şi sfătuitorul actorilor a fost directorul Teatrului Naţional în perioade diferite. S-a născut la 24 ianuarie 1889 în Albania şi a decedat la 27 noiembrie 1972 în Bucureşti. În perioada interbelică a devenit francmason şi membru al Academiei Române, în 1948.
A scris satire bucureştene, comedii provinciale, drame medievale, tragedii antice, legende româneşti. “Înşir-te mărgărite”, „Cocoşul negru”, „Prometeu”, „Ringala” sunt câteva dintre piesele de teatru scrise şi montate mai des pe scenele româneşti, astăzi.
Comedia „Omul care a văzut moartea” s-a jucat mult, în ţară şi în străinătate. Textul a fost tradus în Iugoslavia, Cehoslovacia, Finlanda, Polonia.
Povestea este simplă şi oricând actuală. Un podgorean pe nume Alexandru Filimon (Ion Radu Burlan) candidează pentru postul de primar al oraşului şi salvează de la înec un tânăr vagabond (Bogdan Farcaş). Îl aduce în casa sa, îl îmbracă, îl hrăneşte, iar acesta, cu tupeu, vrea de toate, inclusiv s-o ia pe fiica podgoreanului de nevastă (Mihaela Popa), femeie care este deja logodită.
Pentru fapta sa nobilă, viitorului primar îi creşte popularitatea, în oraş se scandează lozinci electorale optimiste, iar şansele cresc. În acelaşi timp, viitorul cuscru, domnul Leon (Ilie Gîlea), farmacist, vine în casa podgoreanului şi în loc să discute despre viitoarea nuntă ţine morţiş ca podgoreanul să renunţe la postul de primar şi-i promite că va fi pe lista consilierilor, pentru că şi farmacistul îşi dorea funcţia.
Alice Filimon (Mihaela Popa), fiica podgoreanului, este logodită cu băiatul farmacistului, Georgică (Cristian Popa), un avocat bâlbâit şi prostuţ. Dacă podgoreanul nu renunţă la candidatură, atunci căsătoria tinerilor este în pericol. Se duce o luptă acerbă.
Ion Radu Burlan şi Bogdan Farcaş, în „Omul care a văzut moartea“
Acţiunea se petrece doar în casa familiei Filimon, într-un interior de modă veche, cu acelaşi tablou pus obsesiv pe toţi pereţii din casă, în diferite dimensiuni: un acvariu, o masă, nişte scaune şi o fereastră.
Regizorul Cristi Juncu alege în plus, pentru începutul şi finalul spectacolului, scene ca de film mut. Vedem automatismele şi gesturile actorilor în scenă şi textul pe ecran.
Tânărul vagabond, rol bine interpretat de către Bogdan Farcaş, este dezgheţat, are mult farmec, încurcă şi descurcă situaţiile, îşi dezvăluie identitatea de actor şi le spune adevăruri dure în faţă, mai ales faptul că toată lumea aleargă numai după bani şi funcţii. E omul care aduce descătuşarea.
Actorul apare în scenă şi în rolul “vărului” Ilie Filimon care vine de la Chişinău. Cu accent moldovenesc, stârnind râsul, profită din plin de întâmplare ca să pătrundă într-o societate unde n-ar fi avut acces. Văzându-i pe toţi îmbătaţi de mirajul puterii, e acel nimeni care le organizează vieţile, ajungând să promită şi un post de deputat, după ce se asigură că va primi o rentă viageră atunci când domnul Filimon va fi primar.
Cu personaje puţine, un singur decor şi fără figuraţie, comedia “Omul care a văzut moartea” se poate reprezenta fără nicio lăsare de cortină, fără prea mari “găselniţe” regizorale, chiar şi în cele mai grele condiţii de turneu, iar succesul la public este garantat.
