În căutarea lui Emil Botta. Cu Miriam Răducanu
https://www.ziarulmetropolis.ro/in-cautarea-lui-emil-botta-cu-miriam-raducanu/

INTERVIU Bunul, răul, ironicul, causticul. „Fiinţa de fum de lemn de mesteacăn.” „Poetul suav şi pur.” O întâlnire cu sensul versurilor lui Emil Botta, în redarea lui Miriam Răducanu.

Un articol de Adina Scorţescu|15 Octombrie 2017

Întâlnirea la ceas de seară a fost prilejuită de două aniversări: 4 ani de spectacol „Poezia visului”, de Miriam Răducanu, cu Lari Giorgescu, și 40 de ani de la moartea lui Emil Botta. (Ar mai fi și o a treia, dar doamna Miriam spune să nu vorbim aici despre ea; important este Botta…) Deci ne vedem la Unteatru marți, 17 octombrie, de la ora 20.00, la sărbătoarea lui Botta.

Cine a fost Emil Botta? Ducele de Cornwall, Othello, Ruy Blass, Verșinin, Astrov, Ion… printre alții.

„Nu-mi cereți o definiție a teatrului. Oare teatrul este o aritmetică, o geometrie? Acestea, da, se pot defini foarte exact. Dar teatrul, pentru mine, nu. Poate pentru că n-am știut să definesc teatrul, de aceea mi s-au întâmplat ciudate sau amare lucruri… în această frumoasă, tare frumoasă lume a teatrului”, spunea într-un interviu pe care l-a dat pentru TVR, în 1969.

Miriam Răducanu îl văzuse pe scenă, îi citise poeziile, dar l-a cunoscut personal de-abia în vara lui 1977, într-un spital bucureștean, unde era internat și soțul ei, Cornel.

„Eu am intrat în camera lor; Cornel era cu un ziar în mână, roșu ca focul și nervos. Apăruse în ziar o măgărie la adresa mea; mare. Nu știam că el are ziarul și că îl citește deja. Am intrat și am zis Ce faci, ce te necăjești așa?! Dă-l încolo de ziar! Lasă-l în pace. Ce, mie-mi pasă? Nu te necăji!

Și Botta, care era în patul celălalt, în pijama albastră, zice: Doamna Miriam are dreptate. Noi, artiștii, nu ne necăjim. Noi murim.”

Pe 24 iulie, la câteva săptămâni după ce a ieșit din spital, Emil Botta a murit.

Cum era ca actor?

„De el ori te apropiai ori nu. Marcela Rusu, care a jucat mult cu el, când a fost întrebată despre cum era Botta, a răspuns: Eram noi… Și Botta.

Exact așa era. Ori nu voiai de la el ce făceau ceilalți, ori nu voiai de la ei să semene cu Botta. Era într-o lume a lui. Pasiunea pe care o avea pentru sensul cuvântului era atât de mare, încât parcă nu vorbea limba noastră. Să-ți dau un exemplu: dacă spunea, ca- filmul lui Pintilie, Reconstituirea, că vrea o portocală… nu pronunța o portocală, ci o porto-ca-lăăă. (Aici doamna Miriam se ajută de mâini ca să arate felul în care Botta mușca parcă din cuvinte.) Sau în Ibsen spunea Dă-mi, soarele, maaaamă! (Degetele strâng aerul și-l prind în căușul palmei).

Deci ție, în sală, ori ți se părea exagerat, teatralizat peste măsură, ori te fascina. Pe mine m-a fascinat.”

Miriam Răducanu

Cum era Emil Botta în viața de zi cu zi?

Era și nu era ca pe scenă.

„Era de o timiditate atât de arogantă, încât te putea tăia. Dar era o timiditate de om care mergea adus de spate pe stradă”, își amintește doamna Miriam.

Poate cel mai bun portret i l-a făcut Geo Bogza, în Contemporanul, în mai 1977: „De atâta timp, de zeci de ani, trăiește printre noi un poet suav și pur, purtându-și pe asfaltul străzilor ființa de fum de lemn de mesteacăn, neauzit și impalpabil, transcedental și sfâșiat de imense dureri, înveșmântat în visul său, prinț al unei imaginare Danemarce, Domn al unui regat de himere, mângâiat pe frunte de cele mai reci și stranii raze ale lunii, plutind între murire și nemurire, ceresc menestrel, rouă a ochilor mei vitriolați de hidoșenie, rouă a sufletului meu mistuit de tifos. Dintre noi toți, oare cine se apropie, cât de cât, de puritatea lui?”.

Cum prind viață versurile lui Botta? Pe scenă…

„Eu nu prea mă duc la înmormântări, dar la Botta am fost. Împreună cu doi actori minunați, Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc. Și mi-am spus așa: Tare aș vrea odată să pot să fac ceva cu aceste poezii… Am luat un volum și ani de zile am tot studiat. Îl citeam cu pasiune, dar nu l-am înțeles repede”, își amintește doamna Miriam.

„Acum vreo zece ani, Lari Giorgescu, student în ultimul an la Teatru, a venit la mine, trimis de Gigi (n.red. – Gigi Căciuleanu). Îl văzusem în OuiBaDa. Mi-a plăcut cum se arunca în mișcare – pasiunea, corpul, bucuria. Dar nu avea nicio legătură cu ce făceam eu! Nu predau dans, nu predau teatru… Și m-am gândit: Ce fac eu cu el?. Întâmplarea face că aveam pe masă un volum de Botta. Și l-am pus să citească… Nu știam încă dacă instrumentul lui fizic va corespunde, ca să pot să lucrez cu el pe aceste idei.

Am început să facem câteva poezii. Lucrul a fost clar concentrat pe structura lui filiformă, pe faptul că mă impresionau și degetele care reușeau să transmită nuanțe…

Miriam Răducanu și Lari Giorgescu

Apoi l-am invitat aici (n. red. – în sufrageria în care facem interviul) pe Liviu Lucaci, care era profesorul lui și-mi fusese student la facultate, să vadă și el ce facem, căci așa mi se pare normal, atunci când lucrez cu studentul cuiva. A fost foarte impresionat fiindcă nu-l cunoștea pe Lari așa, nu și-l imaginase că poate fi și așa. Noi lucrasem câteva poezioare, fără gând de spectacol. Dar Liviu a zis: Îl iau la facultate, să-l facă la final de școală. Așa s-a născut spectacolul.”

Cum a ajus „Poezia visului” la Unteatru?

„Adevărul e că Unteatru ne-a primit, deși noi nu eram încă formidabili… Lari era destul de nou în teatru, nici ei nu avea condiții. Dar nu conta, nici pentru noi, nici pentru ei, altceva decât scopul: să-l aducem pe Botta la cunoștința unor oameni. Sigur, lumea era speriată de poezie. Prea multă poezie nu se face azi… Dar serile în care ne-am întâlnit cu puținul public venit la spectacol – în acești patru ani – au fost sărbători. Chiar dacă în sală erau zece oameni, câteodată… Veneau tineri care nu auziseră poezie până atunci și-i vedeai că-și scoteau batista…”

Cum s-a schimbat spectacolul în cei patru ani?

„Acum zece ani, am văzut că Lari avea posibilitatea de a fi firav, dar pe multe nuanțe, unele dintre ele mai dure, mai puternice. Sigur, maturizându-se și intrând în altă tehnică – Gigi Căciuleanu îl folosește în forță mare, l-ați văzut în Mozart-ul (n. red. – spectacolul Eine Kleine Nachtmusik, la Unteatru) pe care l-a făcut recent? – poate că mâine va pierde calitatea de atunci în folosul unei schimbări de corp mai de forță. Și atunci vom vedea ce se întâmplă, pentru că instrumentul contează foarte mult. Deocamdată spectacolul este schimbat, dar nu în mișcări, ci în maturizarea lui Lari, în capacitatea lui de a înțelege sensul.”

Miriam Răducanu

Teatru sau dans? Ce spune doamna Miriam?

„E o modă acum de a face mișcare multă pe scenă. Pe vremuri, au fost actori geniali, fără să se dea peste cap. Nu era nevoie de asta… Ține de temperamentul, de nervozitatea, de calitățile tinerilor care intră în mișcare cu bucurie, de a fi folosiți. Mie personal, actoria și dansul nu-mi dau teatralitate în dans sau dans în teatralitate. Sunt folosirea datelor unui om, care e în stare, în timp ce spune ceva, să aibă și o mișcare extrem de bună. La mine, teatralitatea are cu totul alt înțeles. Eu, lucrând foarte mult în teatru, cu Ștefan Iordache, cu Valeria Seciu, cu Mariana Mihuț, cu Adela Mărculescu, cu Gheorghe Dinică, cu Gina Patrichi… n-am făcut dans niciodată cu ei. Lumea venea și mă întreba: Dar tu ce-ai făcut aici, de iscălești mișcare scenică?. Zic: Perfect, dacă nu se vede.

Eu lucram cu ei pe sens. Sens, sens, sens! Fără sens, arta nu transmite. De ce te impresionează muzica? Ba râzi, ba plângi, zici că e scrisă pentru tine, că e biografia ta acolo. De ce?!”

E o modă acum de a face mișcare multă pe scenă. Pe vremuri, au fost actori geniali, fără să se dea peste cap. Nu era nevoie de asta… Ține de temperamentul, de nervozitatea, de calitățile tinerilor… (Miriam Răducanu)

FOTO: Mircea Albuțiu



28
/10
/17

Dan Puric vorbeşte despre: România, situaţia profesională a actorului de teatru şi de pantomimă român, valoarea în România, teatrul si regimul politic totalitar, identitatea culturală a Europei de Est după 1989, într-un interviu publicat în cartea „Românii secolului XXI“, de Rhea Cristina.

10
/10
/17

INTERVIU Andi Vasluianu și-a petrecut copilăria în Teatrul Nottara, unde bunicul său era regizor. Astăzi îl vedem pe scena aceluiași teatru, dar mai ales ne-am obișnuit să-l vedem în filme. Cel mai nou dintre acestea este „Breaking News”, în regia Iuliei Rugină, film pe care îl găsiți în aceste zile în cinematografe și de la care pornește și discuția de față.

01
/10
/17

REPORTAJ „Linişte! Motor! Se filmează!” – o după-amiază pe platoul de filmare la „Moromeţii 2”, pe care regizorul Stere Gulea îl realizează în aceste zile chiar în satul Talpa şi în legendara casă folosită în clasicul film de acum trei decenii.

27
/09
/17

INTERVIU Oana Răsuceanu și Asociația Culturală Control N invită liceenii să-și danseze poveștile, între 9 și 15 octombrie, în cadrul atelierului de dans contemporan pentru adolescenți Dance Yourself. Iată despre ce e vorba!

22
/09
/17

INTERVIU Născut în 1977, la Piatra Neamț, regizorul Daniel Sandu alegea să studieze în adolescență la Seminarul Teologic „Sfântu Gheorghe” din Roman, experiență care avea să inspire primul său lungmetraj – „Un pas în urma serafimilor”, care intră astăzi în cinematografe.

06
/09
/17

Între 7 și 10 septembrie, trăim într-un oraș al dansului, datorită Bucharest International Dance Film Festival, care ne propune cele mai atrăgătoare filme de dans ale momentului. Despre provocările unui astfel de eveniment, am stat de vorbă cu coregrafa și regizoarea Simona Deaconescu, cofondatoare a festivalului ajuns la a treia ediție.

07
/08
/17

Renumitul director de imagine italian Blasco Giurato semnează imaginea filmului românesc ”Octav”, al regizorului Serge Ioan Celebidachi, ce va rula în cinematografe începând cu 6 octombrie 2017. Marcel Iureș are rolul principal în filmul în care mai joacă actori precum Victor Rebengiuc, Andi Vasluianu, Lia Bugnar. Blasco Giurato a semnat imaginea a peste 100 de filme, printre care și „Cinema Paradiso”, pelicula premiată cu Oscar.

01
/08
/17

Românul celebru în străinătate care a descoperit Legea Constructală, Membru de Onoare al Academiei Române din 2011, Doctor Honoris Causa a 18 universități din lume este printre primii 100 cei mai citați din inginerie. Profesorul universitar la Duke University, universitatea particulară de elită în SUA, ține prelegeri pe tot globul și a publicat 30 de cărți.

21
/07
/17

Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS) coordonează colecția „Biblioteca Polirom”. BAS (39 de ani) este poet și, din acest an, romancier. Cartea sa „Copilăria lui Kaspar Hauser” a fost primită cu entuziasm, primind elogii peste elogii. Ne-am întâlnit să stăm un pic de vorbă despre cărți, nu neapărat ale noastre. A reieșit că situația nu e deloc roz. Iată.

Page 1 of 2712345...1020...Last »