O punere în scenă a unei piese de Brecht care rămâne fidelă poveştii şi care totodată reuşeşte să fie autentică şi palpitantă pentru spectator este „Omul cel Bun din Seciuan” cu regia semnată de Andrei Șerban la Teatrul Bulandra din Bucureşti.
Un articol de Judy Florescu|19 noiembrie 2014
Dacă o piesă scrisă de Bertolt Brecht poate fi un test pentru întreaga echipă artistică, atunci o punere în scenă a unui text de Brecht este probabil un test de percepție al publicului, care poate reduce totalitatea eforturilor celor din acea echipă la o chestiune de gust. De ce e un test? Pentru că e un spectacol greu de suportat, în sensul în care oferă un flux de emoții felurite. Trăim într-o eră teatrală alternativă în care noul este uneori confundat cu șocantul sau cu amortizorul de emoție. Nimic din ceea ce vedem pe scenă parcă nu ne mai impresionează ca spectatori…
În viziunea lui Andrei Șerban, orașul Seciuan este București, iar ceea ce vedem pe scenă e ilustrarea unei realități dureroase cu care luăm contact zilnic, dar pe care conștient refuzăm să o vedem. Sărăcia îi îndeamnă pe oameni să facă lucruri nechibzuite: furt, înșelătorie, violență sau falsificarea propriilor identități.
Spectacolul lui Andrei Șerban, ca și textul lui Brecht, nu-și propune să ne dea răspunsuri, nu avem parte de maxime intonate ostentativ de marii actori pe care îi regăsim cu bucurie în distribuția aleasă de regizor. Povestea pe care o privim timp de aproape trei ore ne pune doar întrebări, și poate ne face se ne îndoim de puterea calităților naturii umane. Cum poți fii bun cu tine și în același timp cu oamenii din jurul tău rămâne un test al zeilor, aplicat pe durata existenței omului pe Pământ.
Textul lui Brecht tratează teme sociale. În piesă, o prostituată acceptă să-și schimbe viața pentru o sumă de bani, se întâlnește cu un profitor care îi arată afecțiune doar pentru a-și crește propriul prestigiu și pentru a-și finanța visele. Există și o vecină șantajistă care îi are pe toți la mână cu un secret doar de ea cunoscut, dar şi copii care fură sau mănâncă din gunoaie pentru că așa au fost învățați de familiile lor parazit.
Asistăm la o societate în continuă degradare, în care bunătatea umană este supusă la tot felul încercări, în care răutatea are dreptatea sa, oricât de bizar ar suna acest lucru. Și apoi facem o paralelă cu lumea sub a cărei umbrelă socială ne adăpostim. Seciuan e București pentru că tot ce vedem pe scena teatrală vedem și pe stradă, în instituții, în firme, în comportamentul semenilor noștri.
Trăim vremuri în care nu putem distinge de fapt ce e bine și ce e rău în acțiunea umană, pentru că fiecare acțiune nesăbuită are motivația sa, iar orice bună intenție se transformă în frica de a fi rănit. Frica poate să inhibe bunătatea.
Descoperiți „Omul cel bun din Seciuan” în viziunea domnului Andrei Șerban și gândiți-vă dacă vă regăsiți sau nu în situațiile tratate de textul lui Brecht. Ascultați cântecele despre societate, relațiile interumane, relațiile profesionale, relațiile de subordonare și observați temele de natură socială care sunt inserate într-o montare teatrală în care precizia interpretării este poate elementul cheie.
Foto: Mihaela Marin
INFO
Omul cel bun din Seciuan
de Bertolt Brecht
Traducerea și adaptarea: Andrei Șerban și Daniela Dima
Coregrafie și instructaj actoricesc: ANDREI ȘERBAN
Distribuţie:
SHEN TE – Alexandra Fasolă / Ana Ularu
VANG / SHU FU / FEMEIA – Vlad Ivanov
SUN – Cătălin Babliuc / Alexandru Potoceanu
ZEU 1 / DOAMNA IANG – Rodica Mandache
ZEU 2 / DOAMNA SHIN – Manuela Ciucur
ZEU 3 / NEPOTUL – Mirela Gorea
PROPRIETĂREASA – Daniela Nane / Ana Covalciuc
TÂMPLARUL / BĂTRÂNICA – Profira Serafim
POLIŢISTUL / ŞOMERUL – Adrian Ciobanu
FAMILIA:
BĂRBATUL – Marcela Motoc
CUMNATA – Mihai Niţă
BĂIATUL – Silvana Negruţiu
NEPOŢICA – Adela Bengescu
FRATELE – Simona Pop
Scenografia – Iuliana Vâlsan
Muzica – Raul Kusak
Asistenți regie:
Sandra Rasvana Cernat, Ioana Petre, Alexandru Gherman
Coregrafia cântecului al 8lea elefant: Andreea Gavriliu
Regizor Tehnic: Mihaela Oance
Sunet: Vlad Stan
