Scriitorul Marcel Proust publica pe cont propriu, pe 14 noiembrie 1913, „Du côté de chez Swann”, primul volum din romanul „A la recherche du temps perdu” („În căutarea timpului pierdut”), o capodoperă a literaturii franceze.
Un articol de Andrada Văsii|13 noiembrie 2013
Scriitorul Marcel Proust publica pe cont propriu, pe 14 noiembrie 1913, „Du côté de chez Swann“, primul volum din romanul „A la recherche du temps perdu“ („În căutarea timpului pierdut“), o capodoperă a literaturii franceze, care continuă să fascineze numeroşi cititori din lumea întreagă.
„Încă de la apariţia sa, opera lui Marcel Proust nu a încetat să fie atacată de hoarde de purişti, snobi şi fetişişti“, afirmă autorul acestui articol publicat pe fluxul de ştiri al AFP. Însă, această „catedrală” a literaturii franceze are în acelaşi timp numeroşi admiratori, atât în Franţa, cât şi în străinătate.
Născut în 1871, Proust însuşi, pasionat de literatură engleză şi rusă, de muzică germană, de pictură italiană şi flamandă, interesat de cultura japoneză şi de spectacolele puse în scenă de compania Ballets russes, „se hrănea” cu o cultură cosmopolită, ca mulţi dintre contemporanii săi din „Belle époque”, înainte de Primul Război Mondial. Această cultură multiplă explică estetica acestui mare roman european.
Naratorul din romanul „În căutarea timpului pierdut”, care se numeşte Marcel, vorbeşte de exemplu despre „partea dostoievskiană a doamnei de Sévigné”. El face şi o referire la Thomas Hardy, autorul britanic al romanului „Tess d’Urberville”.
„Ceea ce mă impresionează la Proust este cât de mult era el interesat de toată lumea, de politică, de dorinţă, de natură. Scena lui era lumea”, a afirmat de curând romancierul american Daniel Mendelsohn.
Swann – un roman refuzat
Cu toate acestea, înainte de a publica „Du côté de chez Swann”, la editura Grasset, Marcel Proust a fost refuzat de Nouvelle Revue Française (NRF), viitoarea editură Gallimard, la care i-a apărut ulterior întreaga operă. Să îl refuzi pe Proust „a fost cea mai mare eroare comisă de NRF, unul dintre regretele, una dintre remuşcările, cele mai dureroase din viaţa mea”, mărturisea André Gide, unul dintre directorii editurii, care i-a trimis lui Marcel Proust în 1914 o scrisoare în care îşi cerea scuze. Schiţa acestei scrisori va fi scoasă la licitaţie pe 26 noiembrie la Paris.
Marcel Proust şi editura Gallimard au câştigat apoi, în 1919, premiul Goncourt, cel mai prestigios dintre premiile literare franceze, cu cel de-al doilea volum al romanului „În căutarea timpului pierdut”, intitulat „A l’ombre des jeunes filles en fleurs” („La umbra fetelor în floare”).
Marcel Proust a expediat manuscrisul volumului „Du côté de chez Swann” şi editurii Ollendorf, însă directorul ei i-a răspuns astfel: „Dragă prietene, poate că eu sunt prost ca noaptea, din moment ce nu pot să înţeleg motivul pentru care cineva ar putea să folosească 30 de pagini pentru a descrie cum se învârte pe o parte şi pe alta în patul său înainte de a adormi”. Această declaraţie deloc curtenitoare se referea la celebrele prime pagini din „Du côté de chez Swann”.
Prima fotografie făcută romanului Swann
Opera lui Proust este în prezent studiată, tradusă şi citită în lumea întreagă, din Japonia până în Statele Unite ale Americii, trecând prin Europa, Turcia şi Orientul Mijlociu, în ciuda dificultăţilor de traducere a limbajului proustian, în special în arabă sau în japoneză. „Cei mai mulţi dintre iubitorii lui Proust rezervă lectura acestui roman pentru când se vor pensiona. Au nevoie de timp. Pentru străini, Proust încarnează cultura franceză. El este Franţa”, a declarat pentru „Le Figaro“ traducătorul japonez al operei proustiene, Akio Wada.
Volumul „Du côté de chez Swann” este alcătuit din trei părţi: „Combray”, nume fictiv inspirat din cel al localităţii Illiers, satul copilăriei scriitorului, „Un amour de Swann” şi „Noms de pays: le Nom”. Acea localitate a devenit, de altfel, unul dintre puţinele sate franceze care şi-au adăugat o referinţă literară la numele său oficial, întrucât localitatea se numeşte în prezent Illiers-Combray, în semn de omagiu adus scriitorului Marcel Proust. În fiecare lună mai, profesorul universitar Mireille Naturel, secretara Societăţii prietenilor lui Marcel Proust, organizează la Illiers-Combray evenimentul „La journée des aubépines” pentru admiratorii lui Proust, veniţi din toate colţurile lumii.
În 1919, Marcel Proust a introdus în romanul său Primul Război Mondial, deplasând Combray pe linia frontului. Scriitorul francez a murit trei ani mai târziu, în 1922. „«În căutarea timpului pierdut» este o carte ilară, al cărei caracter amuzant este mascat de ideea că este supărătoare”, a afirmat filosoful Raphaël Enthoven, coautor alături de tatăl său Jean-Paul Enthoven, al volumului „Dictionnaire amoureux de Marcel Proust”, una dintre numeroasele apariţii literare publicate în Franţa cu ocazia centenarului volumului „Du côté de chez Swann”, notează Mediafax.
Marcel Proust (1871 – 1922), romancier, eseist şi critic francez, este cunoscut mai ales datorită romanului „În căutarea timpului pierdut”, operă monumentală de ficţiune a secolului XX, publicată de Gallimard în şapte volume, redactate vreme de mai bine de 14 ani.
Foto credit: Swann
