13. Poveștile lui Dede’s
https://www.ziarulmetropolis.ro/13-povestile-lui-dedes/

O jumătate de plic, gol, conţinea o adresă. Primisem foaia de la fratele meu, care aflase adresa de la un coleg de muncă, din Bucureşti, cu rude în Transilvania. Aşa funcţionau lucrurile, când funcţionau. M-am dus la Poşta din oraşul în care făceam liceul, Găeşti, am cumpărat un plic şi timbre, iar seara am scris o mică scrisoare.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|13 noiembrie 2018

O expunere de motive, s-ar spune acum în termeni sofisticați. Am copiat adresa pe plicul meu, iar a doua zi l-am pus la cutia poștală. Cărțile erau atunci (sunt și acum) marea mea pasiune, așa că eram nerăbdător să primesc coletul de la Mediaș. Atât de nerăbdător încât întrebam zilnic poștașul dacă are un aviz pentru mine.povestile lui dede's

După două săptămâni, factorul poștal, bucuros că scapă de pisălogeală, mă aștepta în stația de autobuz, unde coboram la revenirea de la școală, ca să-mi înmâneze avizul.

Nu mai primisem niciodată un colet. Era 1990, primăvara, așa că, în general, erau multe domenii care conțineau ”niciodată”.

Am luat bicicleta Tohan a tatălui, Pegasul meu fusese furat în urmă cu câteva săptămâni, și am plecat spre poșta din comună, aflată la  4 kilometri de casă. Am ajuns și imediat am plecat, uitasem să-mi iau buletinul. Am revenit acasă, buletinul, absent.

Mi-am amintit că actul meu de identitate era la antrenorul echipei de fotbal din sat. Am urcat pe bicicletă, am ajuns acasă la om, unde era buletinul, dar nu și el, am plecat mai departe, l-am găsit undeva pe malul Argeșului, am revenit în sat, am luat buletinul, pe drum, pedalând, am constatat că era actul unui coleg de echipă, am revenit, am corectat eroarea și de această dată am revenit la poștă.

Am luat coletul, am pedalat puțin, m-am oprit pe podul de peste singura autostradă existentă în țară în acel moment, care făcea legătura între Petrești și Greci, am desfăcut coletul și am fost cuprins de o emoție sinceră, așa cum erau multe în acel an. Țineam în mână o Biblie cu coperți din piele, care călătorise pe ruta Hamburg – Mediaș – București până să ajungă la mine.

În noaptea aceea nu am dormit, am răsfoit continuu Cartea, uluit în acel moment mai mult de ea ca obiect, decât de conținut. Am foarte multe ediții ale Bibliei acasă, mai puțin Biblia de atunci, pe care am refuzat să o scot vreodată din casa părintească.

-13 noiembrie este ziua Bibliei.

Foto: Poveștile lui Dede’s – Dedes.ro

01
/07
/20

O incursiune în lumea lui Ingmar Bergman, creionată de scriitoarea norvegiană Linn Ullmann, fiica regizorului, în romanul „Neliniște”, publicat în 2015 și apărut recent și în limba română, la Editura Polirom.

16
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Nu știu să existe vreo carte în limba română despre Alain Delon, nici măcar în traducere. Dar pentru că accesul la volume în limbi străine e mai ușor decât oricând, recomand două splendide albume în franceză – „L'encyclopédie Alain Delon” (2016) și „Alain Delon. Film par film” (2019).

17
/05
/20

Vă invităm să o descoperiți pe legendara Billie Holiday prin intermediul cărții „Lady Sings the Blues”, semnată de artistă alături de William Dufty și publicată recent și în limba română, la editura Nemira.

17
/05
/20

Acordînd un loc important dialogului și monologului în care confesiunea se îmbină cu persuasiunea, nuvelele – „specie din păcate neglijată azi la noi (ca și în Franța sau Germania!) de scriitori și editori”, cum spune autorul – ce alcătuiesc volumul ne duc cît se poate de firesc cu gîndul la teatru.

Pagina 1 din 10512345...102030...Ultima »