Teatrul Metropolis – album aniversar
https://www.ziarulmetropolis.ro/teatrul-metropolis-album-aniversar/

Teatrul Metropolis a editat albumul „6 ani de Metropolis”, care prezintă nu doar istoria spectacolelor care s-au jucat pe această scenă, ci şi povestea publicului fidel, care s-a format în ultimii ani.

Un articol de Ziarul Metropolis|24 iulie 2014

În fiecare an, în noiembrie, Teatrul Metropolis își aniversează ziua de naștere. În 2012, la cinci ani de la înființare, George Ivaşcu, directorul teatrului, a hotărât ca în cadrul galei să fie premiat spectatorul; pentru că nimeni în istoria teatrului românesc nu premiase plătitorul de bilet care intră într-o sală de spectacol.

Teatrul – prin definiţie – vine din limba greacă (de la “theatron”) şi înseamnă „locul de unde priveşti”. Dacă spectatorul nu intră în sala de spectacol, actorul nu mai are pentru cine juca.

La puţin timp după Gala Spectatorului, George Ivaşcu a lansat ideea scrierii unei istorii a Teatrului Metropolis. (Pentru că erau deja multe programe şi proiecte derulate, plus un public format şi premiat la gală.)

Documentarea, scrierea şi redactarea materialului a fost făcută de către teatrologul Monica Andrei. Istoria Teatrului Metropolis a fost publicată sub formă de album în condiţii grafice deosebite cu titlul 6 ani de „Metropolis”.

Screen Shot 2014-07-24 at 1.25.00 PM

Lungul drumului al teatrului până să devină Teatrul Metropolis presupunea alcătuirea unui istoric al clădirii. Istoria cartierului unde se află acum str. Mihai Eminescu, iar – la nr. 89, Teatrul “Metropolis” – începe în vremea când Bucureştiul devenea un Mic Paris şi se continuă în perioada interbelică, până la venirea comuniştilor cu a lor „epocă de aur”, când arhitectura întregului oraş a avut de suferit.

De la Atheneu Popular la Teatrul Metropolis

Istoricul clădirii în care funţionează astăzi Teatrul „Metropolis” ne trimite în trecut, în cartierul numit Mahalaua Tirchileşti, care era organizat în jurul unei vechi biserici, situată într-o faimoasă grădină bucureşteană, patronată de un dichiu, unde se afla o icoană făcătoare de minuni. Povestea începe în “mahalaua” cu nume de străzi şi grădini pitoreşti, în Bucureştiul din perioada „La Belle Époque”, epoca frumoasă, boemă şi paşnică, unde lumea mănânca, bea şi petrecea într-o perpetuă sărbătoare. Se mergea la teatru, la grădini, la Şosea, la biserică, la parastase.

În perioada interbelică, lumea patriarhală, cu un progres moderat, promiţător şi confortabil doreşte înfiinţarea unei instituţii culturale pentru cei fără posibilităţi materiale, exact în clădirea unde fusese odinioră o casă boierească a căror proprietari au murit (și care – nu se ştie cum – a devenit o crâşmă. Puţini ştiu, că de fapt, acea crâşmă, printr-o minune a sorţii, se transformă ca prin farmec într-o bijuterie arhitecturală, devenind icoana vie a cartierului.

În felul acesta, în peisajul cultural al oraşului apare Athenul Popular, instituţie răspândită în toate cartierele bucureştene de atunci, unde cei nevoiaşi socializau, vedeau filme, învăţau diverse meşteşuguri (pe lângă croitorie, cizmărie şi alte meserii care astăzi nu mai există).

După naţionalizare, în vremea comuniştilor, instituţia a fost transformată într-o casă de cultură care a rezistat şi după Revoluţia din 1989. În ciuda schimbărilor de epoci, regimuri şi mode, crâşma se transformă într-o instituţie destinată artelor şi este binecuvântată în timp, ca să devină un teatru.
Din 2007, în clădirea renovată are sediul Teatrul Tineretului “Metropolis”.

Prin capitolele sale, paginile albumului scot la iveală informații despre cum s-a format primul public de teatru, de la înfiinţarea înstituţiei până astăzi. Rodul muncii din fiecare an al colectivului din Teatrul Metropolis este consemnat în teatrografia expusă în finalul scurtei istorii.

24
/07
/17

În perioada 25 iulie - 3 august, Radio România Muzical transmite în direct șapte spectacole din cadrul Festivalului “Richard Wagner” de la Bayreuth, unul dintre cele mai importante festivaluri de operă din lume şi un punct de referinţă pentru toţi iubitorii muzicii lui Wagner. Transmisiunile directe pot fi ascultate și la Radio România Cultural.

24
/07
/17

În această seară (24 iulie), de la ora 21.10, iubitorii teatrului pot vedea ”Năpasta” de I.L. Caragiale, în regia lui Miron Niculescu. Spectacolul a fost difuzat In Memoriam Emil Bota (15 septembrie 1911 - 24 iulie 1977), în anul 1970, chiar în ziua în care, acum 40 de ani, poetul, prozatorul și îndrăgitul actor - aici în rolul „Ion” – se stingea din viață.

23
/07
/17

Cine nu s-a bucurat în copilărie de minunata „Lorelei” sau de extraordinarele povești din „La Medeleni”? Lumile lui Ionel Teodoreanu, un scriitor de o sensibilitate aparte, care ne-a fermecat pe toți cu „Ulița copilăriei” și care s-a stins brusc, la vârsta de 58 de ani…

22
/07
/17

„Toate aceste nopți albe / All These Sleepless Nights”, „filmul documentar deghizat în ficțiune, teribil de sexy și năucitor în aparenta lui frivolitate”, după cum îl descrie Mihai Chirilov, directorul artistic al Festivalului Internațional de Film Transilvania, va intra în cinematografe vineri, 28 iulie.

22
/07
/17

Într-un spațiu cu o istorie tulbure precum cea a Balcanilor, unde în loc de „casă, dulce casă” zici „butoi cu pulbere”, totul se schimbă, chiar și iubirea. De care te bucuri unde, când și cum poți, chiar și pe drum. Pătimașe și variate, poveștile de amor balcanic au prins viață în filme care te însoțesc asemeni celor mai dulci amintiri ale iubirilor de-o vară.

21
/07
/17

Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS) coordonează colecția „Biblioteca Polirom”. BAS (39 de ani) este poet și, din acest an, romancier. Cartea sa „Copilăria lui Kaspar Hauser” a fost primită cu entuziasm, primind elogii peste elogii. Ne-am întâlnit să stăm un pic de vorbă despre cărți, nu neapărat ale noastre. A reieșit că situația nu e deloc roz. Iată.

21
/07
/17

Toys este o experienţă teatrală radicală, venită din Los Angeles, unde piesa autoarei Saviana Stănescu a fost pusă în scenă cu două stagiuni în urmă de Gábor Tompa. Acesta a încadrat textul într-o oră, cu o mare economie de cuvinte, un text plin de elipse şi întreruperi. Ca urmare, această sumbră poveste cu zâne nu se pierde în psihologizarea interminabilă a personajelor, cu atât mai puţin în amânarea narcotică a unui final. O concizie rar întâlnită în ziua de azi.

21
/07
/17

Chester Bennington, solistul celebrei trupe americane Linkin Park, s-a sinucis. Cântărețul, în vârstă de 41 de ani, s-a spânzurat în ziua în care prietenul lui, Chris Cornell, de la Soundgarden - care s-a sinucis la rândul lui în luna mai - ar fi împlinit 53 de ani. Solistul trupei Linkin Park i-a scris atunci lui Cornell o scrisoare prin care rememorează ce a însemnat prietenia lor.