10 întrebări pentru actorul Iulian Postelnicu
https://www.ziarulmetropolis.ro/10-intrebari-pentru-actorul-iulian-postelnicu/

Unul dintre cele mai puternice filme autohtone ale toamnei este „Arest”, în regia lui Andrei Cohn, care spune povestea unui intelectual torturat într-o închisoare comunistă din România anului 1983. În rolurile protagoniştilor, actorii Alexandru Papadopol şi Iulian Postelnicu.

Un articol de Alina Vîlcan|7 octombrie 2019

Pornind de aici, l-am invitat pe Iulian Postelnicu să răspundă unui scurt chestionar despre zilele de filmare, cu provocările lor, dar și despre câtă nevoie este de o revizitare a istoriei, prin intermediul artei, la 30 de ani de la căderea comunismului.

ID. Cine este Iulian Postelnicu? Ce te-a determinat să alegi actoria?

Am 41 de ani, chestie care numai bine nu-mi sună, n-am făcut nimic spectaculos în tot acest timp și către actorie m-au împins, cel mai probabil, un context și lenea (râde).

AREST. Te vedem în aceste zile în lungmetrajul Arest, în regia lui Andrei Cohn, într-un rol deloc ușor – acela al unui deținut de drept comun folosit de Securitate ca torționar. Care au fost principalele provocări pentru tine în construirea personajului, Vali, și cum ai descrie experiența de a lucra pentru acest film?

Întreaga experiență, de la felul în care am ajuns în proiect și până azi, o simt ca pe o șansă și nu mi-a fost greu. M-am simțit bine și aș repeta totul oricând.

DOI ÎNTR-O CELULĂ, 1983. Cât timp ați filmat pentru Arest și cum erau zilele de filmare? În cea mai mare parte a filmului, îi vedem pe cei doi protagoniști, arhitectul Dinu Neagu, și colegul său de celulă, iar scenele sunt întotdeauna încărcate de tensiune. Cum a fost pentru tine și pentru Alexandru Papadopol la filmările pentru Arest, ce amintiri ai adunat?

Am filmat 32 de zile. Sau așa spune Cohn. De dimineață până seara. Țin minte destul de precis frigul. Noiembrie nu e cea mai plăcută lună să umbli doar în chiloți.

AMINTIRI DIN COMUNISM. Pentru că Arest este o incursiune în vremea comunismului, te-aș întreba ce amintiri ai dinainte de ’89. Ești născut în 1978, ce îți amintești din copilărie?

Hainele, bunicii, aerul, colegii de școală, cozile, sifoanele, gogoșile, uniforma, cartela pentru pâine, jocurile din fața blocului… Sunt multe. Au legătură cu propria copilărie, nu cu comunismul.

ACTOR ÎN ROMÂNIA, MILENIUL III. Cum este să fii actor în România de acum, ce ți se pare cel mai ofertant și, dimpotrivă, ce te nemulțumește?

Din păcate, eu nu văd nimic ofertant și sunt convins că cine spune sau își spune altfel e într-o mare iluzie, așa că i-ar fi bine să-și dea două palme și să se trezească.

COTIDIAN. Cum arată cotidianul actorului Iulian Postelnicu? Cum trăiești în viața de zi cu zi?

Banal spre plicticos.

ÎNTÂLNIRI. Revenind la Arest, înainte de a intra în cinematografe filmul a avut câteva proiecții speciale, iar printre cei care l-au văzut s-au numărat și câțiva deținuți ai Penitenciarului Rahova cu care ai stat de vorbă, alături de Andrei Cohn. Ce v-au spus, cum a fost acea întâlnire, ce ți-a rămas în minte?

După proiecția de la Rahova, plecând, ne-am luat la revedere de la deținuții care au văzut filmul acolo. Unul dintre ei ne zice din ușă: Noi mai rămânem puțin aici.

REVIZITÂND ISTORIA. Se împlinesc, iată, 30 de ani de la căderea comunismului în România, moment prielnic pentru o revizitare a istoriei din acea perioadă, ceea ce Arest reușește din plin. Câtă nevoie consideri că este de astfel de produse culturale, precum Arest, de ce sunt ele importante? Care sunt principalele tale satisfacții în urma acestui film?

Nu știu dacă și câtă nevoie e, în general, de un astfel de discurs. Nu știu ce modifică, dacă modifică ceva. Eu sunt mulțumit că am lucrat cu plăcere, că mi-am păstrat prietenii pe care îi aveam, că mi-am făcut și alții, că nu mi-e jenă de rezultat.

PROVOCĂRI. În CV-ul tău, se regăsesc filme de artă, dar și producții TV, pentru care ai semnat și scenarii. Dacă ar trebui să alegi trei mari provocări profesionale de până acum, care ar fi acelea și de ce?
Mai mult sau mai puțin reușite, toate mă definesc profesional și aș cam trișa selectând.

DE VĂZUT. Unde te mai vedem toamna asta, dincolo de acest film?
Pe acasă, prin oraș (râde).

După proiecția de la Rahova, plecând, ne-am luat la revedere de la deținuții care au văzut filmul acolo. Unul dintre ei ne zice din ușă: Noi mai rămânem puțin aici. (Iulian Postelnicu, actor)

Fotografii: Arest (regia: Andrei Cohn)

14
/11
/23

"În lunile octombrie şi noiembrie am stat o lună la Timișoara ca bursier: am primit o bursă de creație Taifas în colaborare cu librăria La Două Bufnițe" - scriitorul Vasile Ernu îşi împărtăşeşte impresiile despre prima ediţie a unui nou festival timişorean.

14
/11
/23

Începând de vineri spectatorii sunt așteptați undeva în (v)estul sălbatic, în România anului 1944 când cel De-al Doilea Război Mondial se apropie de final. WARBOY spune povestea plină de emoție a unui adolescent care, încercând să salveze cei doi cai ai familiei, pornește într-o călătorie inițiatică, traversând peisajul sălbatic al Munților Apuseni.

14
/11
/23

Documentarul-portret „𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒎𝒂̆ 𝒄𝒉𝒆𝒂𝒎𝒂̆ 𝑵𝒐𝒓𝒂, 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒆𝒓𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝒆 𝒔𝒆𝒏𝒊𝒏” (regie: Carla-Maria Teaha), care o aduce în prim-plan pe una dintre cele mai iubite scriitoare din România, se vede, începând de astăzi, în cinematografele din România, distribuit de Bad Unicorn.

13
/11
/23

CRONICĂ DE FILM Aflată la debutul în regie, Carla Teaha propune “De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin” (2023), un documentar portret, plin de deferenţă, despre o scriitoare îndrăgită şi nonconformistă, Nora Iuga. Din 17 noiembrie, în cinematografe.

13
/11
/23

Bucharest Best Comedy Film Festival și-a ales filmul câștigător dintre cele 10 participante în competiție. Marele câștigător este o comedie venită direct din Peru pe marile ecrane din România. Surori vitrege a fost ales în unanimitate de către juriul festivalului, cucerind imediat și publicul participant la Gala de închidere, când a fost anunțat drept marele câștigător.

01
/11
/23

În noiembrie, HBO Max vine cu filme și seriale proaspete, noi episoade și sezoane ale unor producții de succes, dar și cu documentare care promit să nu dezamăgească.