Diana Cavallioti: „Avem nevoie să ne vindecăm de ură!”
https://www.ziarulmetropolis.ro/100323-2/

Dinamica actriţă Diana Cavallioti este o jurnalistă incomodă în noul film scris şi regizat de Dan Chişu. „5 minute” e inspirat din fapte reale, şi îi are în distribuţie şi pe Adrian Titieni, Mihai Călin, Elvira Deatcu şi Emanuel Pârvu.

Un articol de Cristina Enescu Aky|26 februarie 2020

Filmul va intra în cinematografe din 27 martie, și a avut premiera mondială în cadrul competiției pentru a 35-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Varșovia, la categoria Cel mai bun regizor. Povestea este o ficțiune inspirată din fapte reale, anume din incidentul homofob petrecut la cinematograful Muzeul Țăranului din București, unde la proiecția unui film despre un cuplu format din două femei unii spectatori au întrerupt proiecția cu un protest la adresa comunității LGBTQ. Situația a escaladat atunci, ulterior jandarmeria fiind acuzată că nu a intervenit eficient pentru stingerea conflictului, ceea ce ar fi dus la rănirea unui tânăr și ajungerea lui la spital.

În film, îndrăzneața reporteriță interpretată de Diana Cavallioti începe o investigație asupra evenimentului și a acțiunii jandarmilor, centrându-se pe cel care i-a coordonat la intervenție (personaj interpretat de Mihai Călin). Cercetarea ei scoate la iveală lucruri nu ușor de digerat despre obsesiile, fobiile și frământările societății românești contemporane. „5 minute” este primul film al Dianei Cavallioti după succesul peliculei „Ana mon amour” din 2017, în regia Călin Peter Netzer, film ce a primit Ursul de argint pentru cel mai bun montaj la Festivalul Internațional de Film de la Berlin. Pentru rolul din acel film, actrița a primit Premiul Gopo pentru cea mai bună actriță în rol principal (2018).

Am vorbit cu Diana Cavallioti despre producția „5 minute” și ce anume arată acest film despre România de astăzi, care (după cum vedem chiar în ultimele luni și săptămâni) are resurse nebănuite de ură față de cei care sunt diferiți de normele majorității.

„Povestea filmului s-a născut din intenția de a aprofunda concepte precum adevărul, obiectivitatea și căutarea” spunea Dan Chișu. Pentru tine, despre ce este acest film?

Despre frica oamenilor de a fi judecați și condamnați de societate. Despre societatea bolnavă în care trăim. Despre luptele personale ale fiecăruia dintre noi și disperarea de a obține aprecierea celorlalți. Da, cred că e un film despre frică, cel mai nealterat sentiment din toate cele care există.

Titlul românesc este „5 minute”, dar cel în engleză e „5 Minutes Too Late” („5 minute prea târziu”). Pentru ce anume e „prea târziu”?

Cei optimiști ar spune că nu e niciodată prea târziu, dar dacă 5 minute pot face diferența între viață și moarte atunci e prea târziu. În film e vorba despre multe alte „5 minute” care pot face diferența. Sincer, cred că e unul dintre cele mai bine alese titluri de film. Cuprinde esența întâlnirilor dintre oameni, și cum ne raportăm la timpul prezent.

Ce te-a atras la scenariu și cum a fost experiența de a lucra la acest film, atât din perspectiva subiectului „controversat” cât și a distribuției și a regizorului?

În primul rând mi-a plăcut foarte mult cum e scris/ conturat personajul meu, …. Mi-a plăcut cum lui Dan (Chișu) nu i-a fost frică să mă lase să merg înspre o zonă „clișeistică” (clișeul, acest mare dușman al operelor de artă) în care am crezut de la bun început. Mi-a plăcut povestea, care a devenit prin acest film mai mult decât o poveste. E un subiect de discuție de care societatea noastră are nevoie, fie că vrem sau nu să acceptăm acest lucru.

Ce ți-a plăcut la lucrul cu colegii din distribuție (printre care nume cunoscute precum Adrian Titieni, Elvira Deatcu, Mihai Călin, Emanuel Pârvu și alții)?

Sunt foarte bucuroasă ca am întâlnit-o pe Elvira Deatcu, sunt bucuroasă că i-am reîntâlnit și pe ceilalți la lucru, unde m-am simțit extraordinar. Și e foarte frumos atunci când cei pe care îi apreciezi ajung să îți depășească așteptările.

Cum e să lucrezi cu Dan Chișu în dublă ipostază de scenarist și regizor?

E relaxant să nu ai două cenzuri pe platou. Una și buna. Dan Chișu, am mai zis, e un regizor extrem de deschis, și iți dă încredere permanent că ești pe calea cea bună. Nu știu cum a fost pentru scenaristul Dan să lucreze cu regizorul Chișu, dar în ceea ce mă privește am avut parte doar de avantaje.

Mihai Călin, Dan Chișu și Diana Cavallioti la filmările producției „5 minute”

În acest moment al vieții tale, după niște ani de teatru și film aproape în paralel, ce relație ai cu aceste două zone de interpretare?

Experiența e cel mai de preț lucru pe care îl poți avea și pe care te poți baza oricând. Nimeni nu te poate învăța ce înveți cel mai bine singur: încercând, muncind, greșind, luând-o de la capăt când ai făcut totul praf. Faptul că am avut parte de ambele experiențe (unde as adăuga și televiziunea, care e altă mâncare de pește), m-a ajutat să îmi exersez și chiar să descopăr noi mijloace de expresie.

Din perspectiva mentalităților și a problemelor pe care le abordează „5 minute”, care crezi că este o trăsătură principală a societății românești de care avem nevoie să ne vindecăm cât mai curând?

De ură! Avem nevoie să nu mai aruncăm atâta venin și răutate la orice pas, să nu mai comparăm, să nu ne mai instigăm unii pe ceilalți. Ne lăudăm cu poporul creștin care suntem, dar binele aproapelui e doar un concept care nu pare să mai însemne nimic. Avem nevoie să dăruim iubire gratuit, fără să așteptăm ceva în schimb, și atunci multe lucruri se vor „vindeca”.

Câțiva dintre actorii din acest film ți-au fost colegi și pe scenă. Ce povești prezinți acum publicului de teatru?

Pe scenă m-am întâlnit cu Emanuel Pârvu acum ceva ani buni la Teatrul Metropolis, piesa nu se mai joacă însă, dar cu Mihai Calin joc în „Ținutul din Miezul Verii” la Teatrul Mic. Dacă nu ați văzut încă aceasta piesa, e momentul să veniți. Tot la Teatrul Mic vă aștept la “Legături Primejdioase” în regia lui Cristi Juncu. Prin țară vin cu “Gaițele” în regia lui Gelu Colceag, piesă ce le are în distribuție pe Maia Morgenstern, Carmen Tănase și Virginia Rogin, și cu spectacolul “Un bărbat pentru Sara” în regia lui Claudiu Goga, cu Emilia Popescu, Andreea Vasile și Andi Vasluianu.

În concluzie: de ce merită „5 minute” să fie văzut, chiar și (sau poate mai ales?..) de către publicul cu opinii tradiționaliste?

În primul rând pentru că e un film bun. Mai departe, cine e pregătit să înțeleagă ceva o să iasă câștigător, dar nu aș vrea să fie ăsta pariul acestui film. M-aș bucura însă dacă ar fi unul dintre acele filme care să îl facă pe spectatorul român să intre mai des în sala de cinema pentru „un film românesc”.

 



05
/07
/22

Minionii (ființe mici, galbene, cilindrice, cu unul sau doi ochi acoperiți de ochelari, care vorbesc limba „minioneză” pe care doar maleficul lor stăpân, Gru, pare s-o stăpânească la perfecție) și-au câștigat celebritatea binemeritată și au ajuns, iată, cap de afiș al celui de-al doilea lungmetraj dedicat poveștii lor.

05
/07
/22

Adaptarea lui Xavier Giannoli a romanului lui Honoré de Balzac despre ambiții literare și corupția din media în Parisul secolului XIX ajunge în cinema din 8 iulie, distribuit de Independența Film. Prezentat în premieră internațională la Festivalul de la Veneția și câștigător a șapte premii César, printre care și premiul pentru cel mai bun film, Iluzii pierdute reunește în distribuție nume cunoscute precum Cécile de France, Xavier Dolan sau Gérard Depardieu.

04
/07
/22

Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) revine la Sibiu, între 7 și 10 iulie. Este al 16-lea an în care TIFF aduce la Sibiu cele mai așteptate și premiate producții ale sezonului. Peste 25 de filme în premieră și cine-concerte vor avea loc în două spații outdoor, dar și în cinema. TIFF Sibiu se va desfășura în Piața Huet (toate evenimentele de aici vor avea intrare liberă), în Habermann Markt / Piața Habermann și la Cine Gold. Sloganul ediției este „Make Films, Not War”, un răspuns al organizatorilor față de războiul din Ucraina și un îndemn la creație, nu la distrugere.

04
/07
/22

Prezentarea filmului “R.M.N.” (2022) cu participarea regizorului Cristian Mungiu, proiecţia unei versiuni restaurate a capodoperei “Evanghelia după Matei” (1964), în anul centenarului Pier Paolo Pasolini, şi o dezbatere despre Václav Havel prilejuită de apariţia unui film biografic şi de traducerea în română a unei culegeri de discursuri şi texte ale fostului preşedinte ceh se numără printre evenimentele speciale de la a noua ediţie a Festivalului Ceau, Cinema!, care va avea loc în perioada 14-17 iulie la Timişoara.

30
/06
/22

Festivalul longeviv și cu tradiție din Piatra Neamț aduce, deja de 14 ani, în fața cinefililor, filme documentare și scurtmetraje create de regizoare și regizori aflați la începutul carierei lor în cinematografie.

24
/06
/22

În sala cinematografului Victoria din Cluj-Napoca, în cadrul secțiunii competiționale a Festivalului Internațional de Film Transilivania (TIFF, 17-26 iunie), este proiectat „The Last Execution“. În prima scenă a filmului, actorul Lars Eidinger, care joacă rolul medicului Werner Teske, se află pe bancheta din spate a unei dube a poliției politice din Germania de Est.

23
/06
/22

Sâmbătă, 25 iunie, Asociațiile Bloc Zero și MaiMultVerde organizează o seară de film pentru toate vârstele pe insula de pe Lacul Morii, dublată de un picnic comunitar și o discuție despre reamenajarea sustenabilă a spațiilor verzi din București.

22
/06
/22

„Elvis“, filmul lui Baz Luhrmann despre cel mai bine vândut cântăreț solo al tuturor timpurilor, e alegerea perfectă pentru entertainment de calitate, în această vară.

22
/06
/22

INTERVIU Prezent la Cluj-Napoca pentru TIFF, regizorul Eran Kolirin vorbeşte într-un interviu pentru Ziarul Metropolis despre ce înseamnă să faci, ca cineast israelian, un film bazat pe o carte a unui scriitor palestinian despre viaţa arabilor care sunt cetăţeni ai Israelului.

20
/06
/22

Poate cel mai bun film nou văzut în primele trei zile de TIFF e "Rimini" (2022), realizat de austriacul Ulrich Seidl - portretul sarcastic al Europei prin povestea unui cântăreţ austriac eşuat care performează pentru pensionari în hoteluri semi-pustii din celebra staţiune italiană care dă titlul.

18
/06
/22

Cluj-Napoca e, zilele astea, orașul ideal. După cum ar spune un clasic în viață: „pentru că… din seria filmelor“. Pentru că… TIFF și pentru că… festival. Mare. Frumos. Prietenos. Aventuros. Și alte cuvinte care se termină la fel de spectaculos – spumos, delicios, tiffelicious.