Mihai Bendeac: „Ca să calci în picioare persoanele din jurul tău trebuie să ai farmec”
https://www.ziarulmetropolis.ro/48158/

Actorul Mihai Bendeac a devenit cunoscut publicului larg prin emisiunile „Mondenii” şi „În puii mei”. Momentan, nu mai face televiziune, dar îl puteţi vedea jucând la Teatrul Metropolis în comedia „Doctori, femei şi alte întâmplări”, în regia lui Vlad Corbeanu.

Un articol de Monica Andrei|24 februarie 2015

Monica Andrei: Dă-mi, te rog, câteva motive pentru care publicul tău ar trebui să vină să te vadă cum joci în spectacolul cu piesa „Doctori, femei şi alte întâmplări”.

Mihai Bendeac: Întotdeauna există această chestiune terapeutică a teatrului, în sensul în care vrei ca două ore să te rupi total de universul în care trăieşti în viaţa de zi cu zi. Nu este o piesă care să ridice probleme morale, este un spectacol regizat pentru a te face efectiv să râzi. Şi atât. Multă lume crede că un spectacol de comedie bulevardieră este o „piesă” uşurică.

Este foarte greu să faci teatru de bulevard, pentru că implică un efort mare şi din punct de vedere fizic, nu numai psihic, până la urmă. Şi, pentru că se joacă de atâţia ani, înseamnă că are succes, şi ne-am atins scopul.

Personajul pe care-l interpretez, Basinet, este un pic diferit de celelalte personaje. Când am început repetiţiile mi-a venit o idee, am comunicat-o regizorului şi am aplicat-o. Basinet este un tip sâsâit care încearcă cu disperare să scape de defectul verbal ce-i creează complexe şi am inventat ideea de tratament cu picături, pe care medicul i le recomandă. Scapă de sâsâială şi cade în altă extremă gravă. Vor vedea spectatorii…

Este unul dintre personajele care mi-a produs cea mai mare bucurie de când fac teatru. Mi-a dat foarte mult şi am pus ceva în mine ca actor de teatru. Am avut curajul să merg până la capăt cu acest personaj. E important să îţi asumi ceea ce faci pe scenă. Rolul mi-a permis să duc lucrurile departe şi să mă bucur că am reuşit.

După rolul interpretat în spectacolul cu piesa “O noapte furtunoasă”, când ai absolvit Facultatea de Teatru, ai ajuns la Teatrul de Comedie unde joci de şapte ani, apoi ai făcut emisiuni de divertisment la televiziune (“Mondenii”, “În puii mei”). Ce preferi teatru sau televiziunea?

Nu fac alegeri. Momentan nu fac televiziune din motive care nu ţin de mine, sunt chestiuni juridice. Când se va rezolva treaba respectivă, probabil voi reveni. Nu vreau să vorbesc despre procesul pe care-l am cu o televiziune. Dispariţia mea de pe micul ecran nu s-a produs în urma faptului că oamenii nu au vrut emisiunea, ci din cauza procesului. Vreau să-mi apăr un principiu până la capăt în justiţie.

bendeacNu fac diferenţe între teatru şi televiziune, deşi sunt zone diferite, dar la bază eu sunt actor de teatru şi vreau să rămân actor de teatru, chiar dacă voi mai face emisiuni de televiziune. La Teatrul de Comedie joc încă din facultate. Am înlocuit doi actori, în “A douăsprezecea noapte” şi “Pălăria”, apoi au venit “Bani din cer”, “Doi tineri din Verona”. În anul IV de facultate jucam la Studioul “Casandra”, “O noapte furtunoasă” şi paralel eram Richard al III-lea în spectacolul cu piesa “Richard al III-lea”. Jucam ceva şi la Teatrul “L.S. Bulandra”, aveam în total opt spectacole, în acelaşi timp, chestie care nu s-a mai repetat apoi. Acest lucru mi-a dat încredere în mine atunci.

Dintre rolurile jucate până acum, cu care personaj te-ai întâlni aici, de faţă cu mine, şi ce i-ai spune, şi de ce?

Mi-ar plăcea să mă reîntâlnesc cu Richard al III-lea şi să-i spun, că, atât cât am putut, l-am apărat. Mama îmi spune aproape săptămânal că şi-ar dori să reiau la vârsta asta rolul. Cred că într-un an sau doi îl voi juca din nou. L-am iubit enorm.

Personajul negativ e mai mustos decât cel pozitiv.

A fost un pariu pentru mine, să-i fac pe oameni să meargă cu mine şi să fie alături de personaj, pentru că este un personaj mare şi negativ, în dramaturgia universală. Am descoperit că se poate. Este o replică la un moment dat, când Richard spune: “Atât de mult am înotat prin sânge încât mi-e lesne să o ţin tot înainte decât să mă întorc din drum”. Într-un fel sau altul, chestia asta explică anumite lucruri pe care el le face şi nu-l scuză, doar le explică.

Drumul spre coroana Anglei era scăldat cu sângele ce curgea din Turnul Londrei, din temnița de unde se săvârșeau crimele știute și neștiute, recunoscute sau nerecunoscute. Unde te regăseşti ca om, în acest personaj care ucide, dă ordine să ucidă alţii?

Richard al III-lea are defecte fizice, morale, e personaj negativ mult mai mustos decât un personaj pozitiv. Dacă ar fi să aleg între personajul Proteus din “Doi tineri din Verona” şi Richard al III-lea, că tot vorbim despre piesele lui Shakespeare, aş alege fără îndoială Richard al III-lea. Mă regăsesc în anumite momente, pentru că sunt convins că sunt genul de om care ar putea să ucidă.

Am o mare curiozitate. Ai jucat mult în roluri de comedie, de unde vine bucuria de a juca rol de dramă?

Nu-i o atracţie, nici bucurie. Ca să ajungi în punctul respectiv nu trebuie neapărat să ucizi; ca să calci în picioare persoanele din jurul tău, trebuie să ai farmec. Richard are farmec. Dacă ar fi să-l comparăm cu ceva recent, cu Hitler, care e un personaj negativ fascinant.

bendeac 2Este o secvenţă în filmul cu Robert Downey jr. despre Charlie Chaplin, când Chaplin – în pregătirea filmului – vede nişte imagini cu Hitler şi la un moment dat se aşază cineva lângă Chaplin şi-l întreabă în urma discursului lui Hitler: “ce zici?”. Iar Chaplin adaugă: “Habar n-am ce zice, dar pe mine m-a convins”.

Trebuie să ai un soi de carismă, farmec, simţul umorului… Hitler era om de cultură, iubea artele, artiştii. Citise enorm, iubea muzica clasică. Şi Richard al III-lea la fel. Avea ceva carismatic.

O carte care te-a marcat?

“Cuore inimă de copil”. La momentul respectiv m-a marcat. Vorbeşte despre bunătate, toleranţă. Am citit-o când eram copil. Ştiu că este pueril să o recomand adulţilor. E ciudat să o citeşti la 30 de ani.

Ce aştepţi de la publicul tău?

Nu am aşteptări de la publicul meu. Să mă judece corect. Muncesc mult pentru condiţia mea. Sunt lucruri pe care le greşesc și unele îmi reuşesc. Aşa cum mi-a fost alături până acum, să fie alături şi în continuare; şi pentru asta le şi mulţumesc.

Spectatorii care te-a văzut la televizor au ajuns în sala de teatru?

Da, mi s-a ântâmplat. Am avut multe situaţii când m-au aşteptat după spectacol, ca să mă vadă şi să-mi spună că vin pentru mine la teatru, că m-au văzut la televizor. Sunt oameni care nu intraseră în viaţa lor într-o sală de teatru şi care mi-au spus că ei au venit pentru mine, ca să mă vadă, că vor să ajungă şi în viitor la teatru.

E foarte important că i-am adus la teatru, că au stat două ore în sală, că au descoperit o nouă lume. Nu există, după părerea mea, diferenţă între publicul de televiziune şi publicul de teatru.

12
/06
/17

În a doua zi a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (10 iunie) a fost prezentat spectacolul de dans aerian ”TANGO LA ALTITUDINE II”, semnat de coregrafa argentiniană Brenda Angiel, continuarea unui spectacol prezentat anterior tot la FITS de aceeași companie. Un performance în aer, în lumini, umbre și fum, într-un spațiu care nu mai e spațiu definit de limite ci e libertate și respirație largă.

09
/06
/17

„Mă simt jenată când aud laude”, spune actriţa Tora Vasilescu într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, realizat la Cluj-Napoca. Ea va primi Premiul de Excelenţă al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), la Gala de închidere care va avea loc sâmbătă seară.

08
/06
/17

Între 20-27 mai, Buzăul a devenit scena Festivalului ”Buzău Iubește Teatrul”, un ”nou festival vechi” împrospătat cu un nume și un concept de organizare nou. Spectacole dintre cele mai noi și apreciate din București, dar și două spectacole din Piatra Neamț și Suceava, o secțiune pentru studenți și alta pentru copii, spectacole de stradă și conferințe. L-am prins pe foarte activul director Adrian Găzdaru în mijlocul festivalului și l-am rugat să-și tragă puțin sufletul și să ne povestească despre FBIT.

05
/06
/17

Dramaturgul Saviana Stănescu, născută în România și stabilită în Statele Unite ale Americii, a fost invitată recent să țină, alături de Matei Vișniec, un workshop de scriere dramatică în cadrul programului POINT New Writing, desfășurat la festCO 2017. Despre întâlnirea sa cu tinerii dramaturgi de la noi, dar și despre cum se scrie teatru azi, în rândurile care urmează...

02
/06
/17

"Limitările financiare pot fi luate ca un imbold creativ, dar numai dacă integrezi constrângerile bugetare de la început în procesul creativ", afirmă Antoine Le Bos, consultant de scenariu în cadrul "Less is More", o platformă europeană de dezvoltare a filmelor cu buget limitat, care va desfăşura la TIFF un workshop.

30
/05
/17

Diana Cavallioti (31 de ani), rolul principal feminin din filmul românesc de mare succes „Ana, mon amour”, are, mai ales, o frumoasă carieră în teatru. În linii mari, toate acestea se cunosc. Din interviul care urmează veți afla detaliile. Cine, ce, de ce, unde, când, cum. Ca la Ziar.

29
/05
/17

INTERVIU „Secondo Me” a fost prezentat în 2016 la Locarno. În iunie, documentarul, care are în centru doi garderobieri (de la Viena şi Milano) şi o garderobieră (de la Odessa), va putea fi văzut la TIFF. Regizorul Pavel Cuzuioc, născut în Republica Moldova şi stabilit în Austria, vorbeşte despre film şi despre cum a ajuns cineast.

18
/05
/17

Scriitorul din Basarabia se află în plină mică trilogie a marginalilor, din care a publicat primele două volume: „Sectanții” și „Bandiții”. Atenție, urmează un interviu neconvențional! Despre cultură și războaie, despre cărți, tineri și nostalgie. Se pune chiar și întrebarea: „Ești un agent al Kremlinului, Vasile?“

16
/05
/17

Este unul dintre profesorii fondatori ai şcolii de teatru clujene și a instruit cinci generaţii de absolvenţi ai secţiei române de actorie. Miklós Bács vorbește despre povestea sa de viață și teatru și rolul Faust din spectacolul cu același nume în regia lui Silviu Purcărete, jucat la Teatrul Național ''Radu Stanca'' din Sibiu.

11
/05
/17

Profitând de lansarea în limba română a romanului „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” (ed. Humanitas, 2017), de Care Santos și Francesc Miralles, am provocat-o pe celebra scriitoare catalană la un exercițiu de rememorare a traseului său – de la primul concurs literar câștigat, pe când era elevă, la cum arată o zi obișnuită pentru ea acum, ca autoare a unor cărți traduse în peste 20 de limbi.