Compania spaniolă Tutais a adus la FITS 2017 un spectacol cu care publicul românesc cu siguranţă a rezonat puternic. ”Dansul urşilor din Pirinei” valorifică o tradiţie culturală extrem de veche în multe zone montane ale Europei şi ale lumii, inclusiv în România, în centrul căreia se află urşii şi lumea lor de munţi şi păduri. Încărcătura simbolică enormă a ursului este, toată, incorporată în acest spectacol: animal totemic, heraldic, călăuză a sufletelor după moarte, vestitor ritualic al primăverii, simbol regal înţelepciunii dar şi al forţei brute dezlănţuite, arhetip al vindecătorului şamanic, principiu dual al adormirii şi reînvierii şi multe altele.
Un articol de Cristina Enescu Aky|13 iunie 2017
Cu fețele smolite, purtând haine din țesătură de sac, aceeași din care erau făcute ”zdrențele de blană” ale urșilor-marionete, actorii spanioli au recreat pe muzica ritmică gesturi și mișcări ale urșilor, la fel ca șamanii și practicanții misterioaselor culte ale munților care îmblânzeau astfel energia brută a urșilor. Părea că unii dintre actori iau în spate niște cadre metalice înalte pe care erau așezate capul, labele și schița corpului masiv al urșilor. În realitate, însă, oamenii deveneau urși, urșii se trezeau la viață ca dintr-o hibernare, iar capetele, labele și lațele blănurilor lor începeau să se miște. Senzația a fost pe de o parte de teamă instinctivă, surprinzător de reală la prima simțire (deși li se vedeau clar mecanismele mecanice interioare urșii erau extrem de vii), dar și de atracție inexplicabilă, hipnotică față de dansul uriașilor și ritualul de îmblânzire magică al oamenilor dimprejurul lor. O lume vizibilă dar inexplicabilă în atracția ei pe Pietonala din centrul Sibiului, întrepătrunsă și susținută de o toba puternică de pe platforma mobilă și de muzica unor instrumente specifice Țării Bascilor (grallas, chalapartas). Publicul s-a lăsat îmbrățișat, înghițit, înconjurat de urși, copiii cu o gălăgie rareori cu adevărat temătoare, iar adulții cu amintirea ancestrală a fascinației pe care o exercită, în orice colț de lume, simbolurile mitice, jocul ritualic și muzica.
”Dansul urșilor din Pirinei” a fost, mai mult decât un spectacol stradal care a atras un public numeros, un exemplu de teatru larger than life, care se hrănește din tradiții, mituri și simboluri universale, le îmbină cu mult umor, frumoasă simplitate și o artă interpretativă convingătoare, pentru a crea conexiuni imposibil de ignorat cu orice tip de public.
