A murit actorul Rudy Rosenfeld
https://www.ziarulmetropolis.ro/a-murit-actorul-rudy-rosenfeld/

Marele nostru actor Rudy Rosenfeld ne-a părăsit în cursul zilei de ieri (24 august), luând cu sine o parte esenţială din istoria Teatrului Evreiesc de Stat, dar şi a teatrului de limbă idiş.

Un articol de Petre Ivan|25 august 2018

Rudy Rosenfeld s-a născut la Cernăuți, pe data de 4 august 1941. S-a dedicat deopotrivă teatrului și filmului, performând în numeroase spectacole și producții cinematografice de renume, însă inima sa a rămas întotdeauna la TES, unde a debutat la vârsta de 18 ani, cu rolul Efimcic, din spectacolul „Tinerețea părinților“, de Boris Gorbatov, în regia lui David Esrig. A jucat alături de nume mari ale Teatrului Evreiesc de Stat, precum Sevilla Pastor, Dina König, Lia König, Mauriciu Sekler, Isac Havis, Samuel Fischler, Mano Rippel, Seidy Glück, Sonia Gurman, Eugenia Balaure, Leonie Waldman Eliad și Theodor Danetti.

Printre rolurile importante realizate de Rudy Rosenfeld la TES se numără Allen în „Cum se cuceresc femeile“, de Woody Allen, regia Adrian Lupu (1985), Michael Sand în „Castelana“, de Lea Goldberg, regia Ludmila Szekely Anton (1990), Şimale în „Lozul cel mare“, de Șalom Alehem, regia Harry Eliad (1993), Reb Azriel în „Dibuk“, de S. Anski, regia Cătălina Buzoianu (1994),  Rabbi Löw în „Golem“, de H. Leivik, regia Cătălina Buzoianu (1997), Frank al V-lea în „Frank al V-lea sau Povestea unei bănci particulare“, de Friederich Dürrenmatt, regia Kincses Elemer (2002). Ultimul spectacol în care am avut bucuria să-l vedem jucând pe scena TES a fost „Dumnezeul răzbunării“, de Shalom Ash, în regia lui Alexander Hasuvater.

Rudy Rosenfeld a interpretat și numeroase „partituri cinematografice”, în filme precum „Actorul și sălbaticii“ (1975), „Bătălia din umbră“ (1988), „Marea sfidare“ (1990), „Golem“ (2001) sau „Nunta mută“ (2008).

Distins cu Ordinul Naţional „Pentru Merit“ în grad de Ofiţer, de către Președintele României, în urmă cu două săptămâni, Rudy Rosenfeld a fost una din marile personalităţi ale teatrului nostru, dedicată trup şi suflet acestei instituţii şi fenomenului teatral de limbă idiş.

Înmormântarea va avea loc duminică sau luni, la Cimitirul Evreiesc Filantropia, din București (bvd. Ion Mihalache, nr. 89-91).

Fie-i memoria binecuvântată!

23
/10
/14

Miercuri, 22 septembrie, la Sala Radio din Bucureşti, un public entuziast şi călduros a răspuns afirmativ întrebării „VĂ PLACE TANGO ?”, provocare artistică lansată prin turneul său naţional de violoncelistul RĂZVAN SUMA, alături de doi invitaţi argentinieni - ANALIA SELIS (voce) şi JULIO SANTILLAN (chitară). 

23
/10
/14

Iubitorii operei sunt invitați într-o clădire renovată, cu o sală de spectacole cu acustică îmbunătățită, care va permite reprezentații artistice de o calitate superioară. Șase premiere, invitați de marcă, evenimente speciale, spații reamenajate. Stagiunea se deschide cu o nouă premieră a operei „La traviata” de Giuseppe Verdi, într-o montare originală semnată de regizorul britanic Paul Curran

22
/10
/14

Nu-i înțeleg pe cei care nu-l simpatizează pe Woody Allen. Pe cei cărora le este indiferent. Nu trebuie să-l iubești. Însă este unul din marile mistere ale lumii inaderența unora la umorul său. La personajul său, aproape dispărut din filmele, nesfârșite, ale ultimilor ani, dar intrat în panoplia comicilor indispensabili ai cinematografiei.

22
/10
/14

Desenator, gagman, muzician, regizor, scenograf, mim, cineast, om de televiziune, poet, Pierre Étaix debutează pe scenă, pe care nu o va părăsi niciodată. Fascinat însă de marele ecran, la începutul anilor 1960, va începe să regizeze filme, alături de prietenul său Jean-Claude Carriere.

22
/10
/14

De la producătorii comediei de succes ,,Love Building”, vine din 26 decembrie pe marile ecrane Alt Love Building, un film cu Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol şi Dorian Boguţă în rolurile principale, distribuit în cinematografe de Freeman Entertainment.

22
/10
/14

Actriţa Renee Zellweger, îndrăgită pentru rolurile din "Jerry Maguire" şi "Jurnalul lui Bridget Jones", a apărut complet schimbată la un eveniment dedicat femeilor din cinematografie, fiind greu de recunoscut chiar şi de către fanii săi...

22
/10
/14

Actorul român Marcel Iureş va oferi duminică, la Leicester Square Theatre din West End-ul londonez, o reprezentaţie a spectacolului "Absolut!", o producţie a Teatrului Act din Bucureşti, după "Ivan Turbincă" de Ion Creangă, informează Institutul Cultural Român (ICR) de la Londra.

22
/10
/14

Anamaria Marinca, cea care interpretează rolul Irmei în drama de război "Furia: Eroi anonimi/ Fury", a declarat, la premiera lungmetrajului de la Festivalul de Film de la Londra, că Brad Pitt, alături de care joacă în această peliculă, şi regizorul David Ayer au fost "sprijinul" său.

22
/10
/14

Les Films de Cannes à Bucarest se deschide vineri, 24 octombrie, de la ora 17.30, la Cinema Studio cu Trece şi prin perete, în regia lui Radu Jude, singurul film selecţionat – şi premiat – anul acesta la Cannes. În închuiderea festivalului, pe 30 octombrie, de la ora 20.00, va rula White God/ Oraşul câinilor, câştigătorul secţiunii Un certain Regard la Festivalul de la Cannes şi candidatul Ungariei la Oscar.

22
/10
/14

Iubitorii teatrului pot vedea în zilele de 22 şi 23 octombrie, de la ora 19.00, la Palatul Naţional al Copiilor (Bulevardul Tineretului 8-10, Bucureşti) - Sala Ion Cojar - "Cine e fazanul", de G. Feydeau. Spectacolul are două distribuţii diferite din care fac parte studenţi din anul III, Arta Actorului de la UNATC „I.L. Caragiale”.

22
/10
/14

Scenografia este arta de a executa decoruri și costume pentru un spectacol de teatru. În era tehnologiei, scenografia poate fi transpusă prin mijloace multimedia și astfel teatrul ne conduce într-o altă dimensiune sau ne creează o iluzie optică. Helmut Stürmer și Carmen Lidia Vidu explică dacă mijloacele multimedia pot fi un inamic al scenografiei clasice.

21
/10
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „La capătul liniei”, poate cel mai important lungmetraj al lui Dinu Tănase, director de imagine devenit regizor, este o mostră de cine-verite întârziat, însă alb-negrul imaginii, surprinderea unei realităţi necosmetizate şi jocul credibil al actorilor îl fac unul din cele mai bune filme româneşti ale anilor `80.